Starea de urgență care nu e tocmai urgentă. De ce mă pune pe gânduri anunțul președinteului

La scurt timp după votarea noului (care e de fapt fostul) guvern, președintele iese și anunță stare de urgență. Care nu e prea urgentă, că începe de luni, are și urgența asta weekend, păi se poate?

Vă spun sincer, fără exagerare, că în clipa asta îmi este teamă mai mult de ceea ce presupune starea de urgență decât de coronavirus. Să vă explic de ce, raportându-mă la prevederile OUG 1/1999 ce reglementează regimul stării de urgență.

1. Visul gradaților și înstelaților devine realitate pe față: multe dintre atribuțiile administrației publice centrale și locale trec în competența autorităților militare și a altor autorități publice, prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau de urgență.

2. Exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale poate fi restrâns (abia aștept să văd în decret exact ce nu mai avem voie să facem).

3. Gestionarea măsurilor revine Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență (Raed Arafat acolo), sub conducerea nemijlocită a MAI, unde ministru e Marcel Vela, acel domn care abia putea să citească în conferințele de presă. Deci el devine conducător peste țară – siguranță și încredere! Prim-ministrul va fi doar un coordonator.

4. Autoritățile militare pot face oricând razii și controale, fără mandat.

5. Orice informație privind starea de urgență se dă publicității doar cu avizul autorităților militare. Tot acestea pot suspenda temporar apariția sau difuzarea unor publicații ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune. Mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura și de forma de proprietate, sunt obligate să transmită, cu prioritate, mesajele autorităților militare, la cererea acestora. Sunt foarte curios cum vor proceda cu Facebook.

6. Liber la ordonanțe militare, obligatorii pentru toată lumea, emise de același Marcel Vela.

Din nou: la ce folosește această stare de urgență? Că eu nu înțeleg, iar președintele Klaus Iohannis nu a explicat mare lucru. A spus, în schimb, ceva ceea ce știam: că bugetul pentru sănătate trebuie să fie mai mare.

Să fie, oare, procedurile simplificate pentru fel de fel de achiziții miza principală? Trebuie monitorizate foarte atent aceste contracte. Dacă avem ce monitoriza, desigur. Remember: militarizarea deciziilor atrage secretizare și, nu-i așa, orice informație poate fi publicată doar cu avizul autorităților militare, potrivit art. 20, lit. „i” din legea ce reglementează starea de urgență.