„Spintecători”, vagoane frigorifice pline de organe umane și plăți cu Coca-Cola. Ce ficțiuni despre „transplantologia neagră” din Ucraina a inventat propaganda rusă

Una dintre narațiunile preferate și pe care propaganda de la Kremlin o reia în mod constant, în diferite versiuni și cu detalii macabre, este acuzația potrivit căreia Ucraina ar face trafic de organe umane. Acestea ar fi confiscate de militari și apoi ”exportate” în Occident. Jurnaliștii de la Meduza au demontat metodic acest mit absurd.

”Spintecătorii”, ”vagoane cu organe umane” și alte fantezii

Autoritățile ruse și mass-media pro-statale vorbesc cu regularitate despre „transplantologia neagră” din Ucraina. Este un subiect preferat al poveștilor de propagandă înfricoșătoare, alături de „bio-laboratoarele americane” și de planurile Kievului de a detona o „bombă murdară„.

Iată doar câteva exemple. Moskovski Komsomoleț a publicat un interviu cu „expertul” Vladimir Ovchinsky, care susține că „autoritățile ucrainene au pregătit toate condițiile pentru ca transplantologii negri să lucreze”. Titlul articolului din Izvestiia este „Spintecători: Kievul vrea să transforme Ucraina într-o sursă ieftină de organe umane”.

Purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de Externe, Maria Zakharova, a scris într-un text publicat în Rossiyskaya Gazeta că „în Ucraina, organele sunt comercializate la negru nu doar online, ci și offline”. „Există dovezi că, în iunie 2023, reprezentanții Ministerului Sănătății al uneia dintre țările NATO au convenit cu partea ucraineană asupra livrării unui vagon frigorific cu organe umane și părți ale corpului care sunt cel mai adesea folosite în transplantologie. Este vorba de cornee de ochi, unele oase, țesuturi conjunctive, inimi și ficat”, a susținut diplomatul.

Anna Kuznețova, vicepreședinte al Dumei de Stat și fost comisar prezidențial pentru drepturile copilului, a declarat: „Luptătorii noștri, eliberând Svyatogorsk, au găsit documente în orfelinat despre vânzarea de copii [pentru organe]. Există referiri la PMC-uri britanice. Unul dintre plătitori era compania Coca-Cola„. Parlamentarul estimează că „transplantologia neagră” ar asigura 7% din veniturile bugetare ale Ucrainei (ceea ce înseamnă două miliarde de dolari!).

În realitate, capacitatea Ucrainei de a face transplant e limitată

Înainte de a explica de ce toate aceste afirmații sunt un nonsens, să examinăm modul în care este organizată în general transplantologia în Ucraina. Pentru o lungă perioadă de timp, industria nu s-a dezvoltat – din cauza legislației inadecvate.

Prima lege cu drepturi depline privind transplantul în Ucraina a apărut în 1999. Cu toate acestea, medicii locali nu au fost foarte interesați de transplantul de organe. În 20 de ani, aceștia au efectuat aproximativ 2.500 de transplanturi, față de un necesar de 5.000 pe an. Pentru comparație, numai în 2019, Canada a efectuat 3.091 de transplanturi și Spania a efectuat 5.449, în timp ce populația acestor țări este comparabilă cu cea a Ucrainei.

Această situație se datorează mai multor factori:

• nivelul scăzut al medicinei în general;
• legislația strictă;
• prezumția de dezacord.

Iată cum a descris situația Vasyl Strylka, directorul Departamentului de asistență medicală de înaltă tehnologie și inovații din cadrul Ministerului Sănătății din Ucraina: ”Articolul 143 din Codul penal a creat mari riscuri pentru medicii de transplant. Aceștia puteau fi urmăriți penal în mod nejustificat. Condițional vorbind, o virgulă plasată într-un loc nepotrivit putea fi interpretată de organele de aplicare a legii ca o încălcare a procedurii de transplant. Toate acestea îi descurajau pe medici să se angajeze în transplant”.

În unele cazuri, pacienții care aveau nevoie de un transplant de organe au plecat în străinătate pe cheltuiala statului, unde au fost supuși operațiilor necesare.

Situația a început să se schimbe odată cu intrarea în vigoare, în aprilie 2019, a modificărilor Codului civil și a noii legi privind transplantul de organe, adoptate cu un an mai devreme, care au fost concepute pentru a schimba în bine legislația privind transplantul (în special, reglementând mai detaliat transplantul de organe de la o persoană decedată). De atunci, cetățenii adulți și capabili din Ucraina au o oportunitate clar definită de a solicita consimțământul sau ne-consimțământul pentru prelevarea de organe după moarte.

Cu toate acestea, sistemul de sănătate nu era pregătit pentru aceste schimbări. De exemplu, nu existau suficienți coordonatori de transplanturi și echipamente pentru a diagnostica moartea cerebrală. Dar schimbarea a avut loc: în 2019, pentru prima dată în 15 ani, în Ucraina a fost efectuat un transplant de inimă, în 2020, pentru prima dată în Ucraina de Vest, a fost efectuat un transplant de ficat, iar în 2021, pentru prima dată în 13 ani, a fost transplantată măduva osoasă de la o rudă.

Potrivit datelor oficiale, în 2021, în Ucraina au fost efectuate 316 transplanturi de organe, iar în 2022, 384.

În ianuarie 2022, Volodymyr Zelenskyy a semnat o lege care prevede posibilitatea consimțământului electronic al cetățenilor pentru utilizarea organelor lor după moarte, plata integrală a transplantului de către stat și selecția automată a perechilor donator-recipient pentru a elimina factorul uman.

Cât de exagerată, de către propaganda rusă, e ”transplantologia neagră”

Acest lucru nu înseamnă că în Ucraina nu există o „transplantologie neagră” și că totul funcționează exclusiv în conformitate cu legile. Dar amploarea sectorului ilegal este în mod clar exagerată de propaganda rusă

Există, într-adevăr, o problemă cu transplanturile ilegale de organe în lume, și în special în Ucraina. Potrivit rapoartelor organizațiilor internaționale, în aceste scheme sunt implicate, de obicei, persoane din mai multe țări (inclusiv din Ucraina și Rusia).

În Ucraina, între 2010 și 2020, au fost deschise, în total, 63 de dosare penale legate de transplanturile de organe. Nu toate acestea sunt probabil legate de piața neagră, și cel puțin unele dintre ele au implicat pretenții birocratice împotriva medicilor de transplant legal, după cum a declarat Strylka de la Ministerul ucrainean al Sănătății.

Dar au fost descoperite și scheme de piață neagră în țară, Serviciul de Securitate al Ucrainei raportând despre acestea și jurnaliștii locali făcând publice investigații. De obicei, astfel de scheme implică cumpărarea de organe de la donatori în viață, care sunt aduși împreună cu clienții „bunurilor” de către intermediari. Aceasta este o încălcare a legii. În Ucraina (o nuanță importantă), ca și în multe alte țări ale lumii, doar o rudă poate deveni donator în viață.

Cu toate acestea, „transplantologii negri” ucraineni, în primul rând, au operat la o scară mult mai modestă decât cea prezentată de propaganda rusă și, în al doilea rând, nu aveau nicio legătură cu statul și se aflau în mod clar în afara domeniului de aplicare a legilor locale. Declarațiile Mariei Zakharova, ale Annei Kuznetsova și ale altor oficiali ruși formează o realitate distorsionată, în care o industrie cu drepturi depline funcționează sub controlul Kievului oficial și al aliaților săi occidentali, ucigând oameni în masă pentru prelevarea de organe și apoi expediind aceste organe în Europa și Statele Unite la scară industrială.

De ce acuzațiile Kremlinului sunt fantezii în stare pură

Și acum să examinăm tezele specifice – dacă nu spulberând miturile propagandei, atunci cel puțin lipsind teoriile conspirației de argumente.

În primul rând, timpul pentru transplantul de organe este limitat, iar rutele atribuite „transplantologilor negri” de către propaganda rusă nu sunt potrivite pentru transportul rapid al acestora în țările NATO.

Un organ poate trăi în afara corpului pentru o perioadă limitată de timp. Aceasta este de patru-șase ore pentru inimă și plămâni, de 12-15 ore pentru ficat și de 36-48 de ore pentru rinichi. Tabloidul pro-Kremlin Mash și Maria Zakharova susțin că pentru acest transport s-a folosit transportul terestru. Potrivit Google Maps, numai drumul de la Odessa la Istanbul ar fi durat 17 ore. Doar drumul de la Liman (regiunea Donețk) la Lviv ar fi durat aceleași 17 ore cu mașina în timp de pace.

Prin urmare, în condiții de război, este fizic imposibil să livrezi organe către țările NATO din zona de război sau din cele mai apropiate regiuni „pe uscat”.

În al doilea rând, sistemul de sănătate din Ucraina pur și simplu nu este pregătit să efectueze multe prelevări de organe. transplantologii rămân specialiști care lucrează la bucată și care nu pot crește numărul de operații „la cerere”

Ucraina nu are cel mai înalt nivel de medicină, iar industria de transplantologie, așa cum s-a explicat mai sus, a început să se dezvolte abia în 2019. În 2021-2022, chirurgii au efectuat doar 67 de transplanturi de inimă, fiind nevoie de 200-400 pe an. În Ucraina, există pur și simplu foarte puțini specialiști capabili să facă transplant de organe la o asemenea scară, așa cum sugerează propaganda rusă, există un nivel insuficient de donare și nu există cantitatea necesară de echipamente.

În al treilea rând, inima sau rinichiul unei persoane nu pot fi transplantate în altă persoană – acest lucru face ca retragerile „spontane” pe câmpul de luptă sau în orice alte circumstanțe extreme să fie lipsite de sens.

Organul donatorului trebuie să fie potrivit pentru primitor din mai multe puncte de vedere, astfel încât organismul să nu îl respingă. În special, trebuie să fie compatibil din punct de vedere genetic și al dimensiunii.

Având în vedere acești factori și timpul limitat, probabilitatea unui schimb în masă tinde spre zero.

În al patrulea rând, legile ucrainene sunt redactate în așa fel încât „transplantologia la negru” să devină o afacere foarte riscantă – autoritățile nu și-ar face viața atât de dificilă dacă ar sprijini traficul de organe.

Prin lege, o persoană trebuie să își dea consimțământul pentru un transplant de organe în viață. După moarte, acest lucru poate fi făcut doar de către rude, care adesea refuză. Legea ucraineană specifică separat că, după moarte, personalul militar și civilii uciși în ostilități nu pot fi donatori. Dacă „transplantologia neagră” ar fi practicată în mod activ în țară, ar fi mai logic să se elimine o astfel de restricție din lege.

Nici orfanii decedați și persoanele neidentificate nu pot fi donatori. Străinii, deținuții, persoanele cu tulburări psihice, femeile însărcinate și cei care au mai fost donatori nu pot deveni donatori pe viață.

***

Articol publicat în cadrul proiectului ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare”. Proiectul este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.