Dosarul Bogoș de la Vaslui. Când siguranța națională devine afacere privată

Cazul Fănel Bogos, omul de afaceri din Vaslui anchetat de DNA pentru că ar fi plătit peste un milion și jumătate de euro în încercarea de a obține o audiență la premier, e simptomatic pentru felul în care România a amestecat, timp de trei decenii, statul cu influența personală, loialitatea instituțională cu cea de gașcă, și siguranța națională cu interesele private.

Sub aparența unui episod pitoresc, un patron de ferme de pui care își cumpără dreptatea, se ascunde o radiografie a unei lumi care funcționează după reguli proprii: cea a rezerviștilor și intermediarilor de influență, foști ofițeri din servicii care nu mai dețin putere formală, dar o exercită informal, în numele și spre beneficiul clienților care știu cât costă o “ușă deschisă”.

Ancheta DNA arată cum, în spatele unui conflict administrativ între un afacerist și Direcția Sanitar Veterinară din Vaslui, funcționează o rețea ce include un general SIE în rezervă, un fost procuror militar, foști ofițeri SRI și lideri politici locali. Toți aceștia au acționat ca niște brokeri de acces, vânzându-și relațiile și trecutul instituțional pentru a obține favoruri, promițând protecție sau “intervenții” la nivel guvernamental.

Fănel Bogos, după cum reiese din stenograme, a ajuns până la prim-ministrul Ilie Bolojan. A plătit sute de mii de euro pentru o întâlnire de câteva minute în care premierul, potrivit relatărilor oficiale, i-a spus doar: „Prea multe bube-n cap, nu mă bag.” 

Încă un argument pentru un control real al serviciilor

România are astăzi mii de foști ofițeri din servicii care s-au retras formal din activitate, dar au rămas în circuitul puterii economice și politice. Mulți au devenit consultanți, consilieri, “experți în securitate” sau mediatori între afaceri și instituții. Nimeni nu știe exact câți sunt, ce fac, pe cine reprezintă și cum folosesc informațiile și relațiile acumulate în cariera publică. Nimeni nu vrea să reglementeze asta.

Absența unui control civil real asupra SRI și SIE, lipsa de transparență a activității lor și tăcerea convenabilă a comisiilor parlamentare au creat un ecosistem de influență post-instituțională. O lume paralelă în care siguranța națională devine pretext pentru protejarea unor interese private.

Cazul Bogos arată doar vârful vizibil al acestui fenomen. În spatele lui există o rețea de complicități care nu se mai oprește la granița legalității, ci funcționează exact acolo unde statul se retrage, în zona gri a relațiilor.

România are nevoie de un control civil autentic asupra serviciilor. Nu unul formal, care se reduce la prezentarea anuală a unor rapoarte sterile, ci unul care să urmărească activitatea reală a foștilor ofițeri și legăturile lor economice.
Într-un stat sănătos, rezerviștii nu devin intermediari între cetățean și instituție, iar influența nu se negociază la kilogram.

Într-o democrație matură, serviciile de informații nu sunt deasupra societății, ci în slujba ei. În România de azi, ele sunt un activ de piață, un instrument de protecție pentru cei care pot plăti și un obstacol pentru cei care nu pot.

Cât timp aceste rețele vor rămâne în umbră, vom continua să confundăm “siguranța națională” cu privilegiul de a fi conectat, iar corupția nu va fi doar o problemă morală, ci una de arhitectură instituțională.