Deși nu candidează independent la aceste alegeri, ci sub sigla USR (la Senat, în București), Vlad Alexandrescu este promotorul unor inițiative care-l apropie de societate civilă. România Curată a sprijinit protestele în favoarea lui Vlad Alexandrescu atunci când s-a pus problema demiterii acestuia din Guvernul Cioloș, ca urmare a scandalului de la Operă, iar acum îl includem în seria de interviuri cu candidații la parlamentare care au ceva interesant de spus, dar vocea lor este mai puțin auzită din cauza zgomotului asurzitor făcut în campanie de marile partide.
România Curată: Ați avut probabil de multe ori ocazia să intrați în politică. De ce ați ales acest moment și ce vă leagă de oamenii din USR? De care anume dintre liderii USR sunteți mai legat?
Vlad Alexandrescu: Până acum, am fost profesor. Ceea ce voi fi și de acum înainte. Am acceptat însă o demnitate publică în perioada 2006-2011 când am fost ambasadorul României în Luxemburg, într-o perioadă importantă, legată de integrarea efectivă a României în UE și de Programul Sibiu-Luxemburg – Capitale Europene ale Culturii. Apoi, a venit propunerea lui Dacian Cioloș de a deveni ministru al Culturii, la care am răspuns dintr-o dorință autentică de a contribui la reforma României după tragedia de la Colectiv și după nedreptatea flagrantă făcută românilor din diaspora în noiembrie 2014 de a nu-și putea exercita dreptul constituțional de a alege.
Pe Nicușor Dan îl cunosc încă din perioada studiilor mele la Paris și am urmărit tot ce a făcut între timp. S-a implicat enorm în proiecte de mare interes public și le-a dus la îndeplinire. Este un om hotărât și competent. Când am devenit ministru al Culturii, studiind dosarele aflate pe rol în care Ministerul Culturii era chemat în judecată, am constatat că, în anumite cazuri precise, Asociația „Salvați Bucureștiul” apărase patrimoniul construit al României în locul și împotriva mai multor miniștri ai Culturii. Acest lucru m-a determinat să schimb Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, în sensul de a restrânge dreptul ministrului Culturii de a se pronunța împotriva avizelor date de Comisia Națională a Monumentelor Istorice, un organism de experți independenți.
România Curată: Nu e ciudat că, deși președintele şi premierul au renunţat atât de ușor la serviciile dvs după scandalul cu Opera, dvs v-aţi lansat în faţa unui afiş cu Cioloş pe care scrie ”Acum ai cu cine”? Premierul Cioloş şi dvs aţi mai făcut echipă, şi nu a ieşit prea bine…
Vlad Alexandrescu: Știți că Guvernul a fost împiedicat în multe din acțiunile lui de Parlament. În prima etapă, presiunea partidelor se exercita sub pretextul unei așa-zise nelegitimități a Guvernului față de Parlament. De fiecare dată când eram chemat în Parlament pentru a da socoteală despre deciziile mele, am fost amenințat cu câte o moțiune de cenzură. Într-un acces de populism naționalist, de cea mai sumbră extracție, dl. Radu F. Alexandru, un vicepreședinte al PNL, mi-a cerut demisia pentru că aș fi încercat, chipurile, să înstrăinez patrimoniul de la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia și să încalc suveranitatea națională. Președintele Comisiei de Cultură din Senat, dl. Georgică Severin, senator PSD, a cerut modificarea Ordonanței 10/2016 de modificare a Legii 422 privind protecția monumentelor istorice, adoptată de Guvern la inițiativa mea, sub cuvânt că prin prevederea introdusă, anume aceea de a da Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice dreptul decizional referitor la clasare și declasare, respectiv la eliberarea avizelor de intervenție pe monumente istorice, aș încetini construcția autostrăzilor. L-am întrebat dacă este Președintele Comisiei de Transporturi sau Președintele Comisiei de Cultură. Destul de repede a devenit însă evident că și în Guvern există miniștri care blochează reforma, așa cum ați aflat de curând. M-am bucurat însă să văd că Prim-Ministrul a trecut de toate aceste bariere și i-a sprijinit pe acei miniștri reformiști care s-au opus administrației letargice și corupției din sistem. Mi-ar fi plăcut să fi putut funcționa și în a doua parte a guvernării, când reformele lui Vlad Voiculescu au căpătat contur și au primit sprijin, de exemplu reforma managementului spitalelor. Cred că reformele inițiate de mine în Cultură mergeau în același sens.
România Curată: V-au dezamăgit românii sau agenţiile de publicitate sau ce a mers prost în campania pentru cumpărarea Cuminţeniei Pământului ?
Vlad Alexandrescu: Din poziția de ministru al Culturii doar am inițiat campania, dar ea a continuat fără mine. Principiul de care m-am condus este că tot ce se face în această campanie să fie pro bono, pentru că nu îmi pot imagina că cineva ar putea câștiga bani din faptul că alții donează. Totul, dar absolut totul, în viziunea mea, trebuie să fie dezinteresat. Cred că s-au strâns mulți bani, o sumă fără precedent în România pentru a cumpăra o operă de artă. S-ar fi putut strânge poate și mai mulți bani, dacă s-ar fi luat decizii mai ferme în anumite momente. Unele companii sau societăți comerciale ar fi putut dona sume importante, ceea ce nu au făcut, poate dintr-o rezervă de natură politică față de un guvern pe care îl simțeau de tranziție. Această strategie de neimplicare m-a dezamăgit, căci am simțit că ele doresc revenirea la un clientelism politic. Pe de altă parte, am fost foarte impresionat de numărul mare de oameni care au făcut donații prin sms sau altfel, înțelegând din aceasta că operațiunea și-a atins unul din scopuri, acela de a face arta să fie populară și de a înțelege că ea are legătură cu identitatea noastră.
România Curată: Care a fost de fapt mandatul Comisiei de negociere, condusă de dvs? De ce se spune acum că lipseşte baza legală, nu aţi avut un avocat care să vă dea atunci coordonatele precise?
Vlad Alexandrescu: Comisia a avut mandatul de a relua negocierile începute de Guvernul Ponta care se încheiaseră printr-un refuz în scris al proprietarilor de a vinde lucrarea lui Brâncuși la prețul de 5 milioane de euro. Proprietarii cereau suma de 20 de milioane de euro, care fusese evaluată de un expert independent, numit de Tribunal, în cursul procesului de retrocedare a bunului. Pornind de la aceste date precise, Comisia, formată din doi reprezentanți ai Ministerului Culturii, un expert internațional, un delegat al Ministerului Finanțelor, un delegat al Ministerului Justiției, un observator din societatea civilă, a avut mandatul de a negocia cel mai bun preț în favoarea Statului român, respectând însă în totalitate deciziile Justiției și recunoscând proprietatea asupra bunului în discuție.
Negocierea a beneficiat de tot sprijinul juridic de care era nevoie. „Baza legală” invocată de doamna ministru Dragu nu se referă la procesul de negociere, ci la circuitul OUG între Guvern și Parlament, între momentul adoptării ei în luna martie și data la care Domnia sa a făcut declarația. Este evident că Parlamentul a tergiversat discuția asupra OUG, ceea ce a împiedicat Guvernul să intervină printr-o OUG asupra primei OUG, aflată încă în discuție la Parlament.
România Curată: Cine sunt experții care au stabilit valoarea sculpturii la 11 milioane de euro, după ce expertizele anterioare au indicat o valoare de cel mult cinci milioane de euro?
Vlad Alexandrescu: Există o expertiză independentă la valoarea de 20 milioane de euro, un document cerut și obținut de Tribunal, în cursul procesului de retrocedare a bunului. Valoarea de inventar a sculpturii, din fișa Muzeului Național de Artă a României, pentru o eventuală asigurare în cazul unui export temporar este de 15 milioane de dolari. Din comisia de negociere mandatată de Guvern, a făcut parte și un expert internațional. Din pricina faptului că memorandumul este unul confidențial, nu pot face public acest nume.
România Curată: Domnul Dragnea vă acuză că s-a retras din procesul de negocieri operatorul economic, respectiv casa de licitații, permițând negocierea direct între proprietari și ministru, şi pretinde că asta e interzis de lege. Cum răspundeţi la aceste acuzații?
Vlad Alexandrescu: Domnul Dragnea nu cunoaște legea. Invocă un alineat din Legea 182/2000, care se referă la vânzarea unui bun cultural. Eu nu am cumpărat Cumințenia Pământului în numele Statului, ci doar am negociat prețul de achiziție. Temeiul legal este art. 10, alin. 4 din HG 1420/2003 pentru aprobarea Normelor privind comerțul cu bunuri culturale mobile, în care se precizează că în cadrul exercitării dreptului de preempțiune al Statului, valoarea de achiziționare se negociază cu vânzătorul sau cu agentul economic autorizat. Proprietarii demarareseră inițial (în 2014) negocierea printr-un agent economic, dar acesta a decis ulterior să se retragă din procesul de negociere prin adresa nr. 71/9.03.2016, înregistrată la Ministerul Culturii cu nr. 1988/Registratură/10.03.2016. Nu cunosc motivele retragerii operatorului. Comisia de negociere nou numită a continuat, conform prevederilor legale, negocierea valorii de achiziție direct cu proprietarii „Cumințeniei Pământului”. În caz de cumpărare, ea se va face cu siguranță printr-un agent economic, așa cum cere Legea 182/2000.
România Curată: Aţi spus că în cazul în care nu se vor strânge cele șase milioane de euro prin subscripție publică, statul va renunța la dreptul de preempțiune? Asta e ce susţineţi şi acum?
Vlad Alexandrescu: Când am spus acest lucru, aveam mandatul Guvernului. Poziția Guvernului s-a schimbat între timp, iar eu nu am acum calitatea să o reprezint.
România Curată: Cititorii României Curate au ieşit în stradă să vă susțină când s-a ridicat problema demiterii, pentru că aţi apărat patrimoniul, inclusiv din Roşia Montană. Care e primul lucru pe care îl veţi face în Parlament, dacă sunteţi ales?
Vlad Alexandrescu: Voi promova Codul Patrimoniului, care pune sub o protecție legală explicită patrimoniul arheologic și peisajul cultural de la Roșia Montană și, bineînțeles, și din alte zone ale României.
România Curată: Guvernul Cioloş a avut amatori bine-intenţionaţi şi profesionişti rău-intenţionaţi, sau cum să definim mai bine acest Guvern? De ce Dacian Cioloş a numit atît de mulţi oameni la care după aceea a renunţat, şi de ce s-a realizat aşa de puţin până la urmă?
Vlad Alexandrescu: Guvernul Cioloș este Executivul cu cel mai ridicat nivel de educație din istoria recentă a României. Nu am niciun motiv să numesc pe cineva „amator”. A, poate că un anumit grad de idealism a existat și există. Acesta se traduce în deschiderea cu care oamenii au venit în aparatul guvernamental, în entuziasmul de a formula politici publice și în șocul suferit în momentul în care „au dat cu capul” de oamenii plantați de PSD în administrație și de legislația croită pe stilul absolutist de guvernare al vechilor comuniști.
Ca să înțelegeți: orice idee este pusă în discuție primește, în primă fază, o reacție de „Nu se poate, domnule. Nu se poate face”.
Cu toate acestea, nu sunt de acord că s-ar fi realizat puțin. În termeni de politici publice funcționale, reforme profunde, deblocare de proiecte s-a făcut în ultimul an mai mult decât în ultimii cel puțin șapte. Sunt lucruri care, poate, nu țin capul de afiș, dar care sunt absolut necesare pentru o funcționare eficientă a sectorului public în favoarea oamenilor.
Citește și celelalte interviuri din seria României Curate:
Initiativa ministrului Alexandrescu privitoare la subscriptia publica este una dintre cele mai inteligente initiative guvernamentale la vedere din ultimii ani. Este si un model de a gasi solutie la o problema aparent de nerezolvat care a aparut in societate. Campania a fost insa condusa execrabil de ministrul care i-a urmat. Tocmai in vederea acestei componente educative, toate institutiile publice, platite din bani publici, pina la ultima primarie si ultima gradinita din ultima comuna din tara, ar fi trebuit sa afiseze postere de informare asupra „Cuminteniei”, asupra modalitatilor de a dona si asupra importantei participarii la pastrarea unui bun al patrimoniului universal in spatiul public.
Totuşi ,de ce a fost demis ( cu scandal ) ? Pt că apăra R.M. ?Laşul a dat vina pe consilierul Zaharia ! Nemaiauzit .
La Luxemburg Nepotul de celebrităţi a fost inactiv !
Pe când elogiul lui C.Ghinea ?
Domnul Vlad Alexandrescu a actionat atat de gresit in problema Operei nationale Bucuresti incat aproape ca regret ca face parte din USR. Nu are calitati de manager. A distrus dintr-o lovitura tot ce era maret in colectivul Operei. Singura parte buna ar fi noua directoare. Dar ca ministru al culturii sa nu-ti dai seama ca dl. Soare e un dirijor si atat, pune in discutie capacitatea sa de analiza si decizie, participarea sa la elaborarea, votarea, legilor in parlament.
Din cauza acestui individ, spirit mititel si arivist, nu voi vota la Senat cu USR. Stimabilul, dupa ce si-a incheiat mandatul de ambasador al Romaniei in Luxemburg (oare cum de s-a intamplat ca acest personaj trist si fara experienta in diplomatie fie ambasador al Romaniei?!), si-a incercat norocul si in alegerile europarlamentare din 2014 pe listele partidului securistoid „Forta Civica” – http://www.roaep.ro/bec_europ2014/?page_id=977, asa ca nu este deloc nou in politica. Inainte de propunerea lui Dacian Ciolos de a face parte din Guvernul Romaniei, aceasta holograma penibila si lasa a fost propunerea cu numarul 5 la europarlamentarele din 2014 pe lista dubiosului partid Forta Civica, infiintat/suprimat de insipidul Mihai-Razvan Ungureanu, iar acum, din pacate, este prima propunere a USR pentru Senat la Bucuresti.
De altfel, propunerile eligibile ale USR pentru Bucuresti, nr. 1 pentru Senat si nr. 2 pentru Camera Deputatilor (Cristian Ghinea) sunt o jignire pentru cei care am votat la alegerile locale din acest an cu USB.
Pentru o clipa, chiar am crezut ca Nicusor Dan, Clotilde Armand, Roxana Wring etc. vor impune, macar pe listele de la Bucuresti, exclusiv oameni competenti, diletantii eterni Vlad-Tudor Alexandrescu si Cristian Ghinea regasindu-se, eventual, pe listele PMP.
Respect pentru listele USR de la Cluj, Timis si Iasi!
Stranie „confidentialitatea” comisiei care a stabilit pretul Cuminteniei. Functionarii ministerelor de ce sa fie „confidentiali”? La fel reprezentantul societatii civile – cine i-a atribuit reprezentativitatea? Primul expert – cel cu 20 milioane este maestrul Henri Mavrodin, care niciodata nu a negat acest lucru. Expertul international din primavara cine o fi ? Teja Bach? Nu ar fi cerut sa nu-i fie publicat numele, stiindu-si valoarea. Doamna Lemny? Marielle Tabart? Nici ele. Si s-a cam terminat llista. Sigur, mai e cineva cel putin echivalent ca profesionalism si a fost intotdeauna accesibil – Radu Varia, dar Alexandrescu nu a vrut sa-l contacteze – oare de ce? Tot DNA-ul va face lumina.