Anda Mețac

Școli curate: cum reparăm relația dintre generații?

Nu știu câtă lume crede în sincronicitatea unor evenimente, însă un eveniment care a avut loc pentru mine a condus la scrierea acestui articol. Cu o seară în urmă, vizionam pe Facebook un filmulet scurt, genul de filmulet inspirat din realitate și care își dorește să transmită un mesaj puternic. Fiind în altă limbă pe care nu o cunoșteam, în căștile mele sunau versurile lui Tudor Chirila “Deci, scoală, la revedere/ Ești prea departe de visele mele” din piesa “Pe de rost”.

Era vorba despre un copil ce întârziase la oră și profesorul a început să îl lovească cu liniarul peste palme. Copilul întârziase din cauza problemelor de acasă (violența domestică, foamete, sărăcie). Camera se mută și în prim plan e cadrul clasei în care fiecare copil e în uniformă, cu privirea în jos, îngrozită.În adâncul meu cumva un sentiment de liniște a înmugurit, gândidu-mă că poate am fost printre ultimele generații din România care s-au confruntat cu violența în scoală. Apoi am realizat că violența nu e doar fizică, e psihică, emoțională, e cea mai comună problemă din comunicare.

Am realizat cât de bine portretizează acel video categoriile sociale pe care le avem în țară: elevi din mediul rural și familii sărace, eleve care sunt mame minore, elevi navetiști, elevi din etnii defavorizate, elevi pentru care școala e uneori un refugiu de la realitatea de acasă s.a.m.d.

Mi-aș dori ca mai multe instituții și autorități, părinți si profesori să realizeze că “elevii” nu reprezintă doar rebelii aceștia care sunt “aduși cu mașina de către părinți până în poarta scolii” de care se plâng atâta, generația celor care vor “doar drepturi și nu obligații” sau alte apelative. Vă spun că vă înșelați cu etichetele și în legătură cu aceștia și nu ați fost niciodată curioși să îi ascultați pentru că sunt mai greu de dominat, nu?

Elevi sunt și cei care își fac încă temele la lumina lumânării, după ce au muncit în sat ca să aducă o pâine pe masa și cărora le este reproșat de către părinții care la rândul lor nu au mers la școală banii „irosiți” pe creionul folosit la teme. Elevii reprezinta toate aceste categorii pe care sistemul de multe ori le bagă sub covor ca și cum ignorând problema aceasta se rezolvă.

Eram clasa a 5-a, un copil timid și sensibil care în general se descurca bine în sistemele autoritare deoarece îmi plăcea ideea de disciplină. Am fost trasa de par înainte de ora de cor de către profesorul meu doar că procedura pentru a obține liniște. Pe metoda veche, lovește și șochează. Nu eram singurul copil lovit, vizionam aproape în fiecare oră cum diferiți colegi ai mei primeau palme, pumni și șuturi.

Eu am fost mai „norocoasă” probabil deoarece eram foarte subțirică și firavă. A fost ultimul moment deoarece desi directorul nu a intervenit (aparent profesorul era “o emblemă a școlii”) a venit mama pe principiul că dreptatea făcută singură e mai bună decât pasivitatea. În următorul an, profesorul la încheierea mediilor mă întreabă: “știi că iți pot strica toate mediile de 10 cu pixul ăsta, nu?”.

Acesta e doar cazul meu. În schimb de-alungul vieții mele am văzut elevi tunși în scoli, scoși afara de la ore pentru blugi rupți, rasism, critica, lacrimi multe din cauza presiunii inclusiv elevi cu probleme medicale cum ar fi autismul care erau abuzați verbal de către profesori. Pe astfel de elevi, cine îi apară când uneori avem parte de victime mute?

Anda Dilara Nicole Mețac și echipa de ambasadori Școli curate pe care o coordonează în județul Mureș

Anda Dilara Nicole Mețac și echipa de ambasadori Școli curate pe care o coordonează în județul Mureș

Nu atac nici stânga, nici dreapta. Misiunea mea nu e să pun ștampile. Privind în adâncime, nu mă mai surprinde lipsa inititativei de fact-checking pe care o putem observa inclusiv în această perioada de criză. Sistemul nu încurajează aproape deloc la: dezvoltarea spiritului civic, a fi sceptici când primim o informație, verificarea surselor acesteia, dorința de a afla mai mult și nu bifarea unor cerințe de pe lista pentru obținerea unor numere în catalog, spirit de echipa sau chiar spirit de lider.

Iar toate persoanele (fie ei profesori sau părinți) care încurajează tehnici agresive pentru obținerea “disciplinei” sunt produsul altor sisteme, al unor epoci în care diferența naturală dintre oameni era condamnata.Epocă în care autoritatea nu era discutată iar capul era doar plecat. O lume pe care mulți o plâng și care mă lasă impresionată când aud cum e împrăștiat un sindrom Stockholm în sufletele acestora, care deși azi se plâng de carantina, nu realizează că în trecut trăiau în condiții de ordonanță de urgență zilnic și idealizează perioada cu argumente precum: “da, nu aveai apă calda, erai verificat când ieși pe strada, exista program pentru circulație și mâncarea puțină era obținută stand la cozi interminabile daaaaar știi cât de fericiți eram noi?”.

Nu ați fost fericită, fostă generație! Nici guma Turbo, nici Pepsi-Cola nu reprezintă fericirea la câtă durere trebuia să înghițiți că fiind normalitate. Am curajul să o spun direct. Era mecanismul psihologic de a rezista realității și nostalgia e data de faptul că în acea perioada ați fost tineri.

Așa că, de multe ori, astfel de personaje sunt doar victime ale sistemului care provoacă alte victime.

Nu generalizez. Faptul că există și profesori minunați care au pus valori bune în mulți dintre noi, că exista persoane 65+ care gândesc mai tânăr decât un elev de liceu uneori, îmi dă curaj.

Pentru că am avut privilegiul să întâlnesc profesori care nu au plecat capul în fața niciunui sistem defect. Pentru că în urma cu câțiva ani, am auzit prima data despre Constituție acasă și într-o banca de școală de la o profesoara dragă de istorie când încă eram fetița firava. Pentru că am simțit dragostea multor profesori pentru noi și pentru meserie. Pentru că au fost unii profesori care m-au învățat să fiu creativă și să nu mă las speriată. Sau am fost încurajată să scriu cele mai bizare  metafore la română. Pentru fiecare gând bun de la adevărații profesori care mă face să închid ochii și să uit de victimele din viața mea care au încercat să mă transforme într-o alta.

Întrebările care rămân totuși sunt: Cum poți repara relațiile dintre generații daca majoritatea încurajărilor pe care le auzi e la un război elev-profesor, de parca fiecare categorie ar fi specie diferita ce încearcă să își obțină supraviețuirea? Daca părinții sunt instigați împotrivă copiilor și vice versa? Daca un copil cu inițiativă să prezinte o perspectiva noua e privit că un rebel?

Cate generații mai sacrificam în lupta aceasta oarba? Pentru că forma s-a schimbat, actorii la fel dar metoda a rămas aceeași: divide et impera (dezbină și stăpânește). Când ne vom trezi că doar uniti putem reforma de la început recesiunea educativa în care ne aflam de prea mult timp?

Aștept să ne trezim din somnul cel de moarte în care ne adânciră barbarii de tirani.

Anda Dilara Nicole Mețac este coordonator al proiectului Școli Curate în județul Mureș, studentă la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș și fost reprezentant al elevilor la nivelul jud. Maramureș. A fost președinte al Consiliului Județean al Elevilor Maramureș și a fondat ulterior Asociația Elevilor din Maramureș (AEM).


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Școli curate: cum reparăm relația dintre generații?

  1. emil

    Voi sunteti bucatica rupta si consolidata de generatia bunic – parinte si nu va mai puteti repara niciodata dar puteti schimba si consolida copiii si nepotii vostrii.

    Reply
    • L

      Domnule Emil, ce sa consolideze cand generatia tanara posteaza poze cu decolteu, citate motivationale si.. Citeaza din Chirila ? Bun cantaret, n-am ce-i zice, dar nu are nicio legatura scoala curata/ coruptia cu ameteala de care da dovada tanara generatie, exemplu articolul acesta.
      Nu poti sa vii la 20 de ani si sa imi vorbesti de coruptie si de schimbare. Sa mai asteptam 2-3 ani, poate chiar 5 si dupa vorbim, zic.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *