Roșia Montană. Șantier în lucru. Și în festival (galerie FOTO)

Dacă e mijloc de august, e Roșia Montană. Azi – mâine, se împlinesc două decenii de a devenit o obișnuință. Fie că a fost vorba de FânFest, de Zilele Patrimoniului ori, mai nou, de Roșia Montană Alive.

Ar fi multe de spus, dar zic că imaginile din galeria foto vorbesc de la sine. Tineri și foarte tineri (până la copii în cărucioare), seniori, ”veterani” ai luptei pentru Roșia Montană, dar și turiști ajunși pentru prima dată aici. Bucuria a fost să-l întâlnesc și pe profesorul Andrew Wilson, unul dintre cei mai apreciați arheologi britanici, șef al Școlii de Arheologie de la Universitatea Oxford. Pentru el Roșia Montană nu era o necunoscută, studiul la care a participat, în 2010, având un rol major în campania pentru includerea localității pe Lista Patrimoniul Mondial UNESCO.

Și pentru că veni vorba de UNESCO, la propriu și la figurat, Roșia Montană a devenit, în ultimul an, un șantier în lucru, peste 20 de clădiri intrând în restaurare sau urmând să intre, fie prin fonduri de la Institutul Național al Patrimoniului (INP, prin Timbrul Monumentelor Istorice), fie prin programul rutelor culturale, de la PNRR. Acestea adăugându-se celor la care se lucrează deja prin programul Adoptă o Casă la Roșia Montană.

După ce ani la rând, sub asaltul companiei miniere, localitatea intrase în dezintegrare, cu localnici plecând după ce și-au vândut proprietățile, cu case demolate, cu morți vânduți și mutați din mormintele satului, e pur și simplu reconfortant să vezi că a început reconstrucția. Și să vezi satul așa plin de copii.

Că rănile nu sunt închise încă, cu totul, o arată chiar clădirile simbolice ale companiei, cu lacăte pe uși, multe acoperite cu pânze imense decolorate de soare și ploi, pe care încă se mai pot citi mesaje de genul ”17 milioane de dolari investiți doar în patrimoniu”. Un mesaj care intră în contradicție flagrantă cu sediul fostei primării, renovat și inaugurat cu mult fast de companie, acum cu geamuri sparte și cu tencuiala căzând de pe pereți după doar câțiva ani de la ”restaurare”! O ”restaurare” plătită cu milioane de dolari (în acte, cel puțin)…

Și mormintele goale de prin cimitire, mai plâng, încă, după cei care au fost mutați din ele, dar, încet, încet, vegetația le ia și pe ele în stăpânire. Pe când copiii pe care i-am văzut în acest an la festivalul Roșiei Montane vor fi mari, toate acestea vor părea, sunt convins, povești neverosimile.

Mai multe imagini și înregistrări video găsiți pe pagina organizatorilor, Roșia Montană Community (aici). Felicitări și mulțumiri! (click pe imagini pentru rezoluții mai mari)