Dorin Tudoran

România captivă

Numirea lui George Cristian Maior în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar în Statele Unite este un semn că România continuă să rămână captiva serviciilor secrete.

Dl Maior a devenit Director al SRI în urma unui târg între președintele Traian Băsescu și PSD:  vi-l accept pe Maior la SRI, mi-l acceptați pe Săftoiu la SIE. Ce a urmat, știm cu toții.

Prezidențialele din 2014 au adus la lumină ce se nega din întuneric: Meleșcanu juca o carte; Coldea juca și el o carte; George Cristian Maior juca o altă carte.

Servicii secrete “politic imparțiale”, cum le lăuda cel mai recent ambasador al Statelor Unite la București!

Disperarea lui Traian Băsescu, datorată imposibilității de a-și impune urmașa, a declanșat punerea pe tapet a multor detalii grăitoare despre starea statului de drept în România.

Cartea pe care a mers nașul de cununie a fost finul de cununie. Finul a pierdut, nașul și-a dat demisia. Klaus Iohannis a câștigat alegerile. Nu și puterea.

Pachetul de cărți a fost reamestecat. Când cărțile au început să fie scoase din pachet și puse pe masă, România s-a trezit în punctul de unde nu plecase decât în visul unor alegători.

În decembrie 1989, grupuri aparținând fostelor servicii secrete au ocupat, rapid, spațiul apărut prin căderea lui Nicolae Ceaușescu. Nicăieri un asemenea gol nu are viață lungă.

Partide, sistem bancar, justiție, lumea afacerilor (vizibile și mai ales invizibile), media, asigurări, investiții, biserica etc. au reintrat sub controlul unui pupitru de comandă atins de nemurire.

Prin plasarea lui George Cristian Maior la Washington, polul diplomatic românesc în SUA redevine citadela fortificată a PSD-ului și a tot ce s-a “despărțit” de el – de la oameni la grupuscule așa-zis politice.

Dl Maior va avea foarte mult de câștigat din șederea la Washington. România – nu. Parteneriatul româno-american nu va consolida respectul reciproc. Va adânci raportul șef – subordonat.

În istoriografia româno-americană va continua să fie încurajat și sprijinit, nu tocmai discret, curentul de gândire Ion Talpeș – Larry Watts.

Umbra unui Ceaușescu merituos și cea a unei Securități virtuoase, chiar și în decembrie 1989, ne vor vizita tot mai des, până vor fi invitate să ia loc într-un capăt și celălalt al mesei.

Poftă bună!

Potrivit Elenei Udrea (necontrazisă până acum), pe când era director al unui serviciu de informații, George Cristian Maior îi șoptea pupilei prezidențiale că este filată chiar de serviciul pe care îl conducea el – SRI.

Deontologia dlui George Cristian Maior pute.

Încă mai cred într-o Românie a “lucrului bine făcut”, dar nu cred că “lucrul bine făcut” poate să înceapă în felul acesta.

În ultimul sfert de veac, România a mai trăit asemenea începuturi. “Lucrul bine făcut” cu care s-a ales arată al dracului de prost făcut.

Cândva, realizând că a nimerit într-un anturaj cu totul străin speranțelor sale, un poet celebru a exclamat: “Scuzați, bag sama că a fost vorba de o confuzie…”

 

sursa: dorintudoran.com


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “România captivă

  1. Octavian Berceanu

    Primul efect imediat al defrisărilor este catastrofa ecologică. Corupția devine un rezultatul secundar, alături de anularea economiei locale, sărăcirea populatiției și migrația acesteia. Un alt aspect extrem de important este distrugerea bazinelor hidrografice, dezgolirea muntilor de stratul de pamant pe timpul ploilor și colmatarea accelerată a albiilor râurilor si a lacurilor de acumulare. Mai pe scurt, producerea inundatiilor prin iesirea raurilor din mătcile umplute cu sedimente. Nevazută de ochiul amator si nediscutată in mass-media, colmatarea bazinelor de acumulare face ca resursa de energie verde și ieftina a Romaniei să fie anulată in urmatorii 5-10 ani. Cine ar pierde? Intreaga populatie alaturi de industrie care ar beneficia de costuri mult mai mari datorate scumpirii energiei. Cine ar castiga? Furnizorii de energie si producătorii acesteia, adica baietii deștepti care se luptă pentru poziții strategice chiar acum. Mai precis companiile precum Chevron ar reintra pe piata românescă intr-un contex nou si extrem de favorabil financiar. Cine se ocupă să aranjeze apele? Cei care au făcut-o si înainte si acum sunt detasați pentru instruire in vederea revenirii pe posturi confortabile de secretari de stat, ministru sau prim-ministru in viitorul apropiat. Cine ne garantează pas cu pas că ne indreptăm pe acest drum? Securitatea care nu a murit, Securitatea care se perfecționează și se transformă in cea mai hidoasă forma de guvernare a societatii, DICTATURA. Ea, garantul amanetului națiunii române.

    Reply
  2. Adrian

    Președintele KWI a mai numit diverși pe care i-a retras repede, și respectivii nu mai au vreo șansă la alte numiri. Așa că are mână bună, cum s-ar zice.

    Reply
  3. geo

    Din nefericire pentru Romanica printre caraşii şi platicile de Dâmboviţa, cu ifose de Potomac, se învârt tot felul de moruni lunecoşi ai FxSxBx plini de icre negre pentru care se găsesc mereu pofticioşi.
    Nu ştiu cât realizează strănepoţii lui Ben Franklin ca viile de la noi sunt pline de vulpi straine dar mă gândesc că nici nu le prea pasă – o tot spune voalat si repetat Kissinger in a sa „Diplomatia”…

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *