Soţia fostului ministru al Finanţelor Mihai Tănăsescu, cumnatul lui Mircea Geoană, Ionuţ Costea, fostul acţionar la Dinamo Vladimir Cohn şi afaceristul Jean Valvis, fost acționar la Rapid, se numără printre cei care au avut conturi secrete, în Elveția, la HSBC, scriu jurnaliştii de la RISE Project.
Daniela Florentina Ganea, soția lui Mihai Tănăsescu, fost ministru al finanțelor publice și fost reprezentant al României la FMI, apare în documentele bancare de la HSBC. Soția demnitarului a avut un cont secret la această bancă între anii 1995 și 2004. Numele de cod atașat acestui profil bancar este SPHYNX.
Potrivit regulamentelor BNR, până în anul 2005, cetățenii români cu reședința în România nu aveau voie să deschidă conturi în afara țării.
În perioada când a fost creat contul din Elveția, soția politicianului era asociată cu firma Kato Aromatic, o compania egipteană prin care s-a recuperat o parte din datoria Egiptului față de România. Această datorie se ridica la suma de 276 de milioane de euro, provenea din contractele comerciale derulate cu Egiptul pe vremea lui Ceaușescu și a fost recuperată doar parțial. În procesul de stingere al acestor creanțe a jucat un rol foarte important chiar Kato Aromatic. Guvernul României a încheiat două acorduri cu firma egipteană, în 1994 și în 1996, în urma cărora s-au recuperat mai mult de jumătate din datoriile scadente în perioada 1991-1996. În această perioadă, Mihai Tănăsescu a fost șeful mai multor direcții din Ministerul Finanțelor.
Soția lui Tănăsescu a avut 10 la sută din firma Katorom Prodimpex, companie înființată în 1991 și unde 90 la sută din acțiuni au aparținut egiptenilor. În ciuda insistențelor noastre, nu am reușit să luăm legătura cu soții Tănăsescu. În actele bancare din Elveția figurează și Elena Angelescu, implicată într-o altă afacere din București a familiei Tănăsescu.
Ionuț Costea, cumnatul fostului lider PSD Mircea Geoană, a deținut în Elveția contul „Jeannot”, în perioada 1994 – 2000. Nu există date despre rulajul acestui cont. “Nu-mi mai aduc aminte de acest cont”, ne-a spus azi Ionuț Costea, care a fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor în trei Guverne CDR, între 1997 și 2000, perioadă în care a negociat împrumuturi în numele statului pe piețele externe de capital. Ulterior, Costea a devenit director adjunct în cadrul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), ocupând această poziție până în anul 2004, când s-a reîntors în România la conducerea unor bănci locale. Între 2009 și 2012, Ionuț Costea a fost numit de Guvernul PDL-PSD ca președinte al băncii de stat Eximbank. În acea perioadă, numele său a fost în centrul unui scandal public privind salariul pe care îl câștiga la banca de stat, peste 20 de mii euro pe lună. Fostul demnitar a mai fost implicat prin intermediul a trei firme cipriote în industria cuprului din România.
Eh, vorba ceea: egalitate da, dar nu pentru căței! Quod licet Iovi, non licet bovis valabil de când lumea. Egalitatea în fața legii este o lozincă pentru naivi.
Academia Catavencu a scris odinioara ce studii are “finantistul” Ionut Costea: Facultatea de Silvicultura.
Ar fi intersant un studiu despre scolile absolvite (si cand), precum si diplomele nu numai ale politicienilor, dar ale functionarilor publici mai ales al celor tineri. Am intelege mai bine politica de resurse umane a statului, referitoare la functionarii publici.
@Gelu
Ai ramine surprins despre studiile tinerilor “politruci”. Multi absolventi de 2 sau 3 facultati (din care una de drept si alta economica), trimisi de partid la Noua Stefan Gheorghiu (intrebati-i pe cei mai in virsta daca nu stiti), am un lapsus, este ceva cu securitatea nationala (celebre absolvente actuala doamna Ponta – Sirbu – si Elena Udrea).
Mai au vreo 2 sau 3 masterate, plus scolile de vara pe care le trec in CV ca “studii inalte” si apoi le sterg dupa ce sint dati de gol. Sint toba de …NU de carte, ci de diplome.
“Tara are nevoie de caractere” (Carol I)
@ Pinno
Asta spun şi eu. Cum pot face atâţia 2-3 facultăţi în acelaşi timp? Sunt genii toţi? La noi genialitatea pare să fie normă nu excepţie, ori e evident că lucrul ăsta e imposibil. E clar ca diplomele alea nu au nici o valoare. În timpul facultăţii aveam un IQ de 135 si totuşi a trebuit sa aloc cam 80% din timp invăţatului şi doar restul distracţiei; mi-a fost greu. N-am absolvit cu 10. Ştiam multe lucruri foarte bine, dar aveam şi lacune. Pe cine încearcă ăştia sa prostească cu diplomele lor luate între 2 SMS-uri, de la un club până la un chill-out? Credeţi că un specialist în resurse umane onest nu înţelege că diplomele nu au valoare când vede că sunt toate luate în acelaşi timp? Problema e că loazele astea nu îşi pot găsi de lucru undeva unde trebuie sa facă ceva, şi atunci intră în politică. Nu se pot pricopsi din muncă cinstită, pentru că nu ştiu să producă nimic. Decât eventual vorbe. Însă odată intrat in politică, poţi să te chiverniseşti cu o slujbă de unde iei salariu şi să nu faci nimic; sau avansezi şi ajungi să iei decizii; ai acces la bani publici pe care îi poţi distribui în aşa fel încât o parte să se întoarcă la tine. Dincolo de faptul că ultima chestie e un furt, în general e o pierdere de bunăstare pentru public, pentru interesul general, pentru ţară. De ce nici un guvern nu abordează această problemă? E de ajuns o politica de resurse umane responsabilă, pentru ca întreg aparatul de stat să fie curăţat de specimenele astea. E greu să dea un prim-ministru o ordonanţă de guvern în care să stabileasca criterii pentru angajare corecte? Să supună candidaţii unor teste prin care să evalueze aptitudinile şi abilităţile de a face faţă funcţiei? Sau orice alt criteriu prin care să-i selecteze pe cei mai buni dintre candidaţi? Credeţi că un absolvent mediu de la ENA n-o să ia faţa unui absolvent mediu de la SNSPA? Ba eu cred că da. Sistematic, ori de câte ori s-ar repeta examenul. Cu condiţia ca examinarea să fie relevantă pentru postul în cauză, nu concurs de memorat şi reprodus legislaţie. La noi e pe dos. Ca să fii angajat nu trebuie sa fii bun; trebuie să cunoşti pe cine trebuie şi să ai o diplomă. Nu contează de unde e diploma şi cum a fost obţinută. Pentru că cine trebuie, consideră cu făţărnicie ca diploma loazei e echivalentă cu o diploma serioasă. Acest lucru e posibil numai la stat unde nu exista o politică de resurse umane demnă de acest nume. Astfel, în timp, se produce un soi de selecţie inversă în detrimentul interesului public. Orice stat serios caută să aibă cele mai bune resurse umane în administraţie. Dacă în decursul istoriei statele şi-ar fi ales angajaţii cum face statul la noi, am fi fost vânători – culegători şi acum. Viitorul nu sună bine deloc.