Alina Mungiu-Pippidi

Revoluția și Mineriada la coșul istoriei

Sunt peste 30 de ani de la publicarea primei mele anchete asupra ascunderii adevărului la Timișoara, prima dintr-o lungă serie de dezvăluiri asupra marii manipulări care a însoțit evenimentele din 1989 și 1990 din România. Documentele CIA la care făceam referire pe vremea lui Augustin Lazăr au devenit între timp publice. O să le publice, la noi, armata, ca să arate înspre Securitate, că dacă Armata a plătit în instanță pentru Timișoara și Sibiu, Securitatea, responsabilă de un număr de morți mult mai mare prin diviziile ei de diversiune care și azi sunt mari și tari în România, a scăpat cu fața curată.  Ba chiar patronul televiziunii Rezist!, Cosmin Gușă, a făcut pe față cult lui Iulian Vlad. Nu mai reiau povestea cîte vile ale lui Virgil Măgureanu a trebuit să dau la televiziune fără voia stăpînirii în 1997 ca să își capete curajul puterea de atunci să-l dea jos. Oameni din diverse generații, de la Marius Oprea la Mădălin Hodor, au semnalizat, la rîndul lor, îndelung că povestea se îngroapă deliberat în demagogie ieftină și teorii ale conspirației, deși stabilirea răspunderilor nu era așa de complicată. Procurorii militari s-au asigurat cu anticipare, dînd vina pe obstrucția ocultă timp de 30 de ani, ca și pe judecătorii trași aleator pentru evaluarea dosarelor lor, care au ajuns la o concluzie similară. Rechizitoriile făcute sunt neprofesionale. Așa că, nici măcar punct și de la capăt, prescripția pîndește în multe cazuri, că oricît de mari au fost crimele nu sunt toate inprescriptibile. În plus, de ce să tot trimiți înapoi dosare cînd se dovedește că nu e nici o intenție de a le face serios, ci doar de a culege pe termen scurt aplauze electorale (de la proști)? De ce ar ieși după 30 de ani o anchetă a procuraturii care a dat greș de atîtea ori?

Ceea ce la vecinii noștri s-a numit o tranziție pe bază de dialog la vedere (”pact”) între puterea comunistă și cea anticomunistă (rezultînd, la primele alegeri, în victorii nete ale anticomuniștilor, urmate de lustrații mai mult sau mai puțin adînci) la noi a fost, e clar, un dialog ascuns, un troc ordinar, ca să fim mai clari. La noi nu era opoziție, și atunci a livrat opoziția chiar o parte a puterii. În Europa centrală pactul pe față a dus la schimbare pașnică: la noi, trocul ascuns a livrat peste o mie de morți și un mit revoluționar. S-ar fi putut face schimbarea cu costuri de vieți mai mici, dar vezi că unii nu voiau să fie lăsați de căruță în această manevră oportunistă și ce am văzut cu toții a fost negocierea lor, cu ultimele victime în aprilie 1990, la Tg. Mureș. Din asta a rezultat SRI. Și e clar că nu sunt șanse cu o putere judiciară atît de infiltrată să rezolvăm ceva pe cale judiciară: măcar să avem contribuții serioase din arhive (mai ales ale altora) dar după ce am răsfoit pe aeroport volumul despre revoluție patronat de frații politicieni Muraru m-am cam lămurit. În loc de raport istoric, colocviu de mîna a treia. Ne-am mulțumi doar cu adevărul, fără condamnări, dar nici de acela nu avem parte. Mineriada și Revoluția ajung realmente la coșul istoriei ca ocazii ratate de a stabili clar adevărul și răspunderile.

Cu riscul repetiției, dat fiind că am publicat în Expres acum 28 de ani dovezile clare ale escamotării adevărului (cei care au refuzat să facă examen balistic al cadavrelor au crescut trei grade între-un an, și s-a refuzat, la București, în aproape toate cazurile) declar nulă ancheta patronată de Augustin Lazăr și regimul Iohannis. Gloanțele sunt tot acolo, că nu există vreun proces verbal că au fost extrase și pierdute. Nu e nevoie de răspunderi individuale, ci de adevăr. Stabilind exact care au fost unitățile care au tras și ordinele militare care au dus la diversiunile rezultate în morți (aveți și materialul CIA mai nou) se poate face o hartă a răspunderii și manipulării care închide speculațiile și stabilește marii vinovați. Unii au plătit, alții nu mai sunt printre noi, scopul nu e de a vîna pensionari, ci de a stabili răspunderi istorice, și de a curma filiațiile de la autorii manipulării la instituții ale puterii de azi.

Dar tocmai de asta, din păcate, nu putem face mare lucru, că pe aceste filiații s-a construit imperfecta noastră republică post 1989, aflată azi într-un moment în care partidul Treselor e mai puternici ca niciodată, făcînd irelevante denumirile celorlalte partide.

Asurzitoare tăcerea șefului statului pe tema asta. Sau să ne bucurăm măcar că judecătorul independent și tras la sorți, care nu a făcut decît să evalueze valoarea dovezilor care i-au fost prezentate nu a fost pus la punct de către politicienii puterii, ca la dosarul 10 august.

Totul e bine, în marea relaxare generală, se relaxează inclusiv Ion Iliescu. Numai familiile morților și răniților plătesc din nou speranța că nu rămîn singurii care au decontat aceste tragedii, că națiunea e capabilă de solidaritate cu ei măcar prin stabilirea adevărului. Și deși nu putem compensa sentimentul de eșec, e cazul să ne coalizăm pentru a propune un proiect privat, girat de societatea civilă, pentru stabilirea răspunderilor în materia revoluției și mineriadei.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

10 thoughts on “Revoluția și Mineriada la coșul istoriei

  1. Robert

    In ultimii ani am inceput sa-l vad pe Iliescu cu alti ochi. Ca o necesitatea istorica pentru Romania, asa cum era ea atunci. Oare Iliescu este vinovat de acest troc cum spuneti, ce putea el sa faca cu adunatura aia pestrita? Eu cred ca romanii trebuie sa-si asume si perioada interbelica, razboiul, comunismul si post anii 90 si sa vada ce putem face mai bine. Caci ceea ce vad in ultimii ani, in special aceasta guvernare ma ingrijoreaza. Ma gandesc ca fiind departe de tara vad lucrurile altfel.

    Reply
  2. Ciobanul Bucur

    Nu ma poate convinge nimeni ca ceea ce vedeam in 22 Decembrie dupa amiaza la TV facea parte dintr-un scenariu stabilit anterior. Era o harababura perfecta. Ca destul de repede cei adunati instantaneu in jurul lui Iliescu au stabilit rapid un plan de preluare a Puterii, asta e clar. Dar nu a existat nimic planificat dinainte. Totul s-a facut din mers, inclusiv aparitia „teroristilor”.

    Reply
  3. Gabriel Radeanu

    Eu cred că singurele pierderi ireparabile sunt în definiția națională și în zona prestigiului internațional!
    Restul traseului era și este inevitabil,pentru că în ’89 am pornit de la capitalizare privată zero… și acesta este adevăratul motiv al învăluirii în abur a consecințelor istorice…goana după atingerea intereselor individuale!
    În învălmășeală asta s-au denaturat toate adevărurile istorice,uneori cu concursul victimelor oficiale ale vechiului regim.
    Un sâmbure de adevăr s-ar fi stabilit dacă justiția ar fi funcționat pe bază de minime principii universale.Insa a fost și este apărătorul „exclusiv” al intereselor impersonale ale statului român…o condiționare „comunistă” care justifică moral orice abuz sau inechitate.
    Am mai făcut remarca aceasta ,care mi se pare foarte importantă,și cu alte ocazii:”Am scăpat ieftin cu atâtea victime la Revoluție!…”
    De ce?Pentru că în celelalte state ,unde a avut loc „perestroika” de catifea,hegemonia oficială veche s-a resemnat,a cedat fără luptă…la noi Ceaușescu a jucat cartea intervenției neconvenționale de afară…
    Așa că „am scăpat ieftin”!
    Suntem lamentabili și atunci când ne revoltăm!Atunci și acum!

    Reply
  4. ionas

    Nimeni , in Romania, nu se astepta ca acest dosar sa se materializeze vreodata printr-un proces penal. Aceasta este ” justitia ” made in Romania- foarte originala, de fapt o parodie in raport cu justitia din tarile UE sau cele anglo saxone.
    De asemenea de la dl presedinte nu asteptam nimic la clarificarea finalizarii dosarului, de altfel nici de la precedentii nu am avut sperante

    Niciun procuror ( cu stabilitate pe post) nu raspunde de proastul mers al lucrurilor din atributia sa. Poate raspunde eventual daca are chef doar in fata CSM.
    Fata de populatie/ factor politic procurorul nu are absolut nicio obligatie, ca doar nu suntem in SUA unde procurorii sunt alesi prin votul electoratului sau numiti de factorul politic ales.

    Reply
  5. Dumitru

    E amuzant cum evolueaza „adevarul oficial” si „justitia” din Romania, cam ca investigatia in legatura cu originea COVID. La inceput (incepand din 1989) adevarul oficial era ca a avut loc o Revolutie si ca au tras in oameni „securistii si teroristii”. Cu greu, dupa vreo 10 ani, s-a ajuns ca implicarea armatei la Timisoara sa fie recunoscuta, si un numar de carti de istorie au recunoscut-o. AMP vrea acum sa fie recunoscuta implicarea unitatilor de Securitate (activa, prin foc in demonstranti, si poate prin provocare, manipulare, etc.). Si, mai ales, ar dori sa fie facuta o ancheta adevarata.

    Eu cred ca probabilitatea ca asta sa se intample e practic zero. Comparatia cu SUA ma face sa spun asta, si discutiile in legatura cu originea COVID. Intr-o tara cu traditie democratica precum SUA (si de fapt in tot Vestul) intregul establishment (cuprinzand presa „libera”, politicienii, armatura tehnologica GAFAM) poate sa minta cu nerusinare si impunitate pentru a-si atinge obiective politice pe termen scurt. Si nu numai sa minta, dar sa creeze de facto o infractiune de „gandit incorect” care sa te excluda de pe retelele de socializare, care sa te transforme in conspirationist, etc. Pai ce sa ne mai miram in legatura cu ce se-ntampla in RO? Macar in RO n-au avut tupeul sa schimbe discursul cu 180 de grade dupa 10 luni. Au facut-o numai de 2 ori in 30 de ani, de fiece data progresiv.

    Reply
  6. carcotasul

    Toate postarile de pana acuma divagheaza substantial de la problema pusa in discutie. Asadar, daca nici macar intelectualii de astazi nu sunt in stare sa vada cum stau lururile in realiate – stare descrisa bine in articolul d-nei AMp – la ce ne putem astepta cand vine vorba de actiunea concreta, pe plan civic si chiar politic, actiune fara de care nu putem spera nici macar sa aflam adevarul, necum „sa se faca dreptate”. Pana la urma tot inapoierea „istorica” a societatii civile romanesti este fundamentul situatiei actuale privitoare la revolutie si mineriada: societatea civila n-a facut mai nimica pt. a misca lucrurile, singurii cu adevarat interesati in acest sens sunt tot… victimele „istoriei”, mai exact, familiile celor ce au platit cu viata.

    Reply
  7. Dumitru Drinceanu

    Sigur, un troc putea aduce lustratia si era altceva. Reinstalarea prin Iliescu si Militaru a vechilor a condus la radicalizare, confruntari intre militie si armata, razbunari vadite, nucleul consolidat prin diversiuni a confiscat simpatia si puterea (fsn), vechii servanti ,,disidenti” si resapati devin neocomunisti omnipotenti care devalizeaza patrimoniul. Nimic asumat din trecut, absorbit tacit in mocirla morala complicitara. Nu au avut nici o sansa trocul si lustratia, de aceea suntem dezbinati, devastati, supti.

    Reply
  8. Neo

    Ce mai înseamnă adevărul ? În istorie seamănă cu cioburile împrăștiate ale unei minunate oglinzi venețiene. În ele se oglindește fața distorsionată a realității. Oricine întinde mâna, apucă unul, vede o bucățică din realitate și se jură că știe totul. Iar istoria este știința de a rescrie trecutul lipind la întâmplare cîteva. Adevărați sunt doar martirii. Cei mai mulți fără voia lor.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *