Antonia Pup

Reforma ,,transpartinică” a educației și alte bancuri proaste

În ziua în care reîncep consultările pentru proiectul Președintelui României, România Educată, aflăm că rata de promovare a examenului de Bacalaureat este 67,8% dintre elevii care au participat. Raportat la cohortă, vorbim de aproximativ 40% – rata reală de promovare a învățământului liceal, atâția au reușit să țină capul la suprafață. Acum, câteva gânduri și întrebări (unele retorice):

– Se vrea o nouă lege a educației, se aruncă în agora sintagma sforăitoare a „acordului transpartinic”. Dacă mă întrebați pe mine, în comunitate, aproape de familie, putând a acționa repede și ferm, este Primăria, nicidecum ministrul Educației. Primăriile au școlile – alea de s-or face verzi și digitale, primăriile pot implementa mecanisme inteligente împotriva abandonului școlar, fără strategii macrocosmice traduse din bruxelleză într-un laborator de politici publice din București. Daca vrei acord transpartinic, nu este normal să chemi (și) liderii partidelor din opoziție, sau măcar a singurului dintre ele care e și pro-european, și are și cei mai mulți primari, și ți-a mai măcelărit legi înainte? Când am zis lideri, ma refeream, evident, la președinți, nu la membrii din comisie, la cei care au autoritatea în fața partidului și pot disciplina, dacă e vorba de vot/implementat.

Dar vezi tu, nu ai cum să faci așa ceva, din moment ce ai girat folosirea unui proiect de țară de către partidul din care provii – România Educată devenind o ramă de Facebook, cu galben, albastru și asortată ca o broșă pe fețele liberalilor din toată țara. Cetățenii nu trebuie sa fie fraieribili, istoria ne-a demonstrat că se poate: PSD a votat Guvernul PNL când erau în pericol vieți de oameni, când pandemia era după colț. La fel cu acordul EURATOM, iar în dimensiunea relațiilor euro-atlantice, nu l-am văzut pe Iohannis să tresalte a pagubă lângă aproape prezidențiabilul Geoană. Cu educația, nimeni nu ne ține cutițul la beregată, e drept, dar avem toate șansele să nu ajungem să fim competitivi pe nicio piață. Pe piața ideilor oricum nu pare că se dorește să fim.

– Deci, atât a fost și cu acest „transpartinic”, perfect în acord cu restul sintagmelor din calofilia asta vidă. Am văzut cât de bine funcționează coaliția în Parlament pe teme sensibile – mai bine lasă. Ceea ce se voia a fi un proiect de țară, în lipsa unui acord de țară, care să angajeze și să responsabilizeze, are toate șansele să fie tranzacționat la bucată, articol cu articol, pe binomuri de putere (PSD cu PNL, USRPLUS cu PSD etc.), iar întreaga viziune, care deocamdată este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, va fi alterată de combinațiile de partid.

– Cu radarul după consens, nici măcar oamenii din PNL nu mai par sa fie în al nouălea cer auzind de „reforma educațională”. Toată lumea vrea consens, nimeni nu vrea decizii: nu aprobăm planurile-cadru, nu prelungim anul școlar, dar facem tot felul de „programe”, școala românească băltește într-o apă călâie de programe, proiecțele, inițiative. Când e vorba de a articula verticala de putere, ia-i de unde nu sunt. Iar în acest peisaj al deficitului de curaj politic, unii chiar cred că se pune problema angajării răspunderii? Ca să poți să angajezi răspunderea, trebuie mai întâi să o ai. Specialiștii incomozi lipsesc de la masa deciziilor, să fie mai ușor de obținut „consensul”, pacea socială după care râvnim toți.

Liderii asumați lipsesc, de asemenea, cum altfel să alegi să care steagul reformei educaționale un ministru al cărui singur merit politic este că face PSD să tacă? Discuția despre viitorul educației este o discuție cât se poate de politică, oricâte girofare ale virtuții „apolitice și transpartinice” și-ar monta unii. Adevărul este că încep să cred tot mai des că politicienii doar speculează neîncrederea cetățenilor în cuvântul cu P (politica) pentru că sunt incapabili să ia decizii, preferă mediocritatea călduță în sânul căreia nu se pierde niciun mandat, nu se supără nimeni.

To me, consensus seems to be the process of abandoning all beliefs, principles, values and policies. So it is something in which no one believes and to which no one objects” – a zis o mare doamnă a secolului XX, desigur mult mai curajoasă decât alde cîții, orbanii și ciolacii mioritici. Poate n-ar strica niște asumare politică pentru reașezarea educației pe reperele sale axiologice. La fel, poate n-ar strica să avem familii care cred ca educația nu este exclusiv problema statului și care se plâng, știind că pruncul n-a învățat nimic, de „problemele sistemice” ale învățământului românesc.

Raportul național Școli curate 2020. Rezultate și recomandări, care ar putea fi o bază solidă pentru un real acord pentru educație, care include o cooperare onestă între toate partidele cu reprezentanți la nivelul autorităților publice locale, disponibil AICI.

Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Reforma ,,transpartinică” a educației și alte bancuri proaste

  1. Adrian

    Aflăm din presă că țara are nevoie de subingineri fără bac.

    https://m.hotnews.ro/stire/24902536

    Sunt curios dacă metodologia de admitere va cere bac picat numai și numai la lb.română

    Altfel, de ce nu bibliotecari cu bac picat doar la fizică, de pildă.

    Sau de ce nu pentru bac echivalarea notelor, cum s-a mai cerut, fie din liceu, fie din parcursul ulterior de subinginer și ce-o mai fi.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *