Protest Greenpeace România și Greenpeace Bulgaria, la Vama Veche, împotriva proiectul Neptun Deep, din Marea Neagră, 21.09.2025. Foto: Greenpeace România
Pe 21 septembrie, peste 50 de activiști din România, Bulgaria, Croația, Slovenia și Slovacia au amplasat un colac de salvare uriaș, cu diametrul de 12 metri pe plaja de la Vama Veche, într-o acțiune de conștientizare privind urgența protejării ecosistemelor vulnerabile ale Mării Negre, se arată într-un comunicat de presă transmis de Greenpeace România și Greenpeace Bulgaria, organizatoarele acțiunii.
Activiștii au afișat mesaje precum: ”Exploatarea lor, suferința noastră”, ”Împreună pentru Marea Neagră” și ”Marea Neagră fără foraje”. Prin această intervenție simbolică, Greenpeace atrage atenția asupra pericolelor majore care amenință Marea Neagră, de la poluarea generată de război, deversări și pescuit comercial până la deschiderea de noi exploatări offshore de combustibili fosili, se arată în comunicat.
La acțiune a fost prezentă și Dr. Sofia Sadogurska, biolog marin din Ucraina, care a afirmat: „Marea Neagră este un ecosistem fragil, supus unor presiuni enorme, precum poluarea și schimbările climatice. Războiul Rusiei în Ucraina a exercitat deja o presiune suplimentară enormă asupra acestui ecosistem. Noile proiecte de extracție a combustibililor fosili ar putea să-l împingă la limită. Fiecare foraj, fiecare scurgere, fiecare neglijență are consecințe asupra biodiversității și, implicit, asupra oamenilor.”
„De la proiectele corporațiilor de combustibili fosili și până la războaie și deversări de petrol, Marea Neagră și viețile care depind de ea se confruntă cu amenințări constante. Proiectul Neptun Deep riscă să adâncească presiunile asupra Mării Negre, un ecosistem deja vulnerabilizat. Forajele offshore pun în pericol speciile marine, habitatele și echilibrul întregului ecosistem, iar experiența platformelor ruginite lăsate în urmă de aceeași companie arată cât de puțină responsabilitate există în gestionarea acestor riscuri. Nu putem sacrifica biodiversitatea Mării Negre pentru câștiguri pe termen scurt”, a declarat Alin Tănase, coordonator de campanii la Greenpeace România.
La rândul său, Meglena Antonova, directoare executivă Greenpeace Bulgaria, a subliniat: „Marea Neagră este o resursă comună. Nu putem vorbi de protecția sa doar într-o țară sau alta. Poluarea și exploatarea fără măsură ne afectează pe toți, iar soluțiile trebuie să fie regionale și bazate pe cooperare internațională.”
Prin această acțiune comună, Greenpeace România și Greenpeace Bulgaria lansează un apel ferm către autorități să oprească extinderea proiectelor de exploatare a petrolului și gazelor în regiune, pentru a proteja biodiversitatea Mării Negre și pentru a preveni agravarea crizei climatice și a fenomenelor meteo extreme asociate acesteia, mai precizează organizatorii.
S-a dat dus, până la urmă, dar România riscă să piardă milioane de euro din cauza lui:
Ma baieti, ma, ce-ati zice sa renuntati la incalzirea pe gaz si la masina? Nu de alta, dar impingeti societatea in directia asa. Ar fi normal sa fiti primii care simtiti consecintele. Nu? E una sa te opui la fracking, dar cand te opui la orice forma de
exploatare a mediului, devii extremist. Ecologia se concepe numai impreuna cu oamenii. Aceeasi problema o au in Africa in jurul rezervelor cu lei si girafe, si singurul mod in care pot opri braconajul este prin co-interesarea oamenilor din zona. Singurul argument in favoarea opririi totale a exploatarii este cel suveranist: daca romanii tot nu au azi decat firimituri din resursele care pleaca in strainatate, de ce sa le mai exploatam? Dar pentru a impinge argumentul asta, ar trebui sa va aliati cu suveranistii (de ce nu?).
Nu-i vina biologilor ca inteleg si explica riscurile explatarii gazului. E datoria lor in orice societate democratica in care deciziile strategice (stabilirea directiilor de dezvoltare ale societatii presupun inevitabil compromisuri).
Datoria statului e sa asigure accesul echidistant la informatii, astfel incat populatia (electoratul) sa isi poata forma opinii argumentate, nu manipulate prin supramediatizarea unor puncte de vedere si ignorarea altora. Pentru asta e responsabil in ultima instanta jurnalismul.
Eu vad problema asta in felul urmator: Romania e o tara primitiva din punct de vedere al infrastructurii si nevoilor enegergetice, in ciuda faptului ca face parte din UE de atatia ani. Cata vreme tara e dependenta de “ars gazul” in Europa iar interesul grupului european e sa isi poata creste in mod sustenabil competitivitatea economica, cu argumente politice, resursele de gaz din Marea Neagra nu pot ramane neexploatate. O solutie de tranzitie catre economia verde nu poate exista fara gaz / energie din gaz. Daca importam de la rusi mor oameni si ajungem iar la sovietizare, daca e importat de la turci, de la americani, de la israel sau de la arabi se intaresc dictaturile care, dupa cum au dovedit ultimii 10-20 de ani, nu au scrupule in subminarea democratiei si suveranitatii europene.
Daca ramane dopul pe gazele romanesti, rolul Europei in lume, de promovare a responsabilitatii fata de mediu va fi subminat nu doar de conservatorii si populistii din interior (deja nemtii si PPE-ul au reusit sa distruga in mare parte planul climatic al Comisiei) ci si de tarile-benzinarii si de dictaturile trogloditilor din SUA pana in Turcia si Israel, care functioneaza dupa principiul “dupa mine potopul”.
Daca pe de alta parte, UE reuseste cu gazele romanesti sa iasa din impasul in care a ajuns pana la urma tot din cauza importurilor de gaze, Romania va reusi sa nu isi piarda prea mult din competitivitate in Europa – avand acces inclusiv la propriile resurse de gaz, iar Europa insasi castiga o premiza sa le poata da pest bot tuturor astora care vor sa ne tina in subdezvoltare, sa ne poata vinde gazele lor pana la sfarsitul civilizatiei.
Deocamdata, pe de alta parte, razboiul pentru Crimeea nici macar nu a inceput – asa ca vorbim oricum doar de blana ursului din padure.
în toată povestea cu gazul ”energie punte” pentru decarbonizare există câteva probleme: 1) depășirea punctului critic de la care schimbările climatice depășesc niște limite de la care nu doar că sunt ireversibile (unele efecte sunt deja), ci nici nu ne mai putem adapta la ele 2) cum se va opri gazul peste 20-30 de ani dacă îți dezvolți industrii ”competitive” care depind de gaz – ideea că brusc închizi niște industrii (private – nota bene) care depind de gaz nu o văd fezabilă; tot ce faci e să crești dependența față de gaz, iar după ce se epuizează zăcămintele din Marea Neagră, ghici cine mai are gaz? 3) de se extinde războiul (Doamne feri!), probabil platformele din Marea Neagră sunt cele mai accesibile ținte posibile…
Sigur ca razboiul e elefantul din camera – nu se pune problema ca se va extinde, ca UE e deja atacata din toate partile si nu doar de rusi, ci ca va escalada.
E clar ca riscul de colaps climatic nu poate fi redus decat prin renuntarea completa la emisii de carbon (inteleg inclusiv metan prin asta – CH4). In acelasi timp, inchiderea peste noapte a tuturor producatorilor de energie si a industriei petrochimice – nu din toata lumea, cum ar fi de fapt necesar, ci macar din prapadita de Europa – e intre utopie si distopie.
Deja e prea multa literatura pe tema asta, asa ca ma rezum la trei link-uri tehnice:
* https://www.consilium.europa.eu/ro/infographics/where-does-the-eu-s-energy-come-from/
* https://de.statista.com/statistik/daten/studie/1428009/umfrage/stromerzeugung-aus-fossilen-brennstoffen-im-laendervergleich/
* https://www.ewi.uni-koeln.de/de/aktuelles/energieimporte/
Suspendarea gazului necesita compensarea cu energie din alta parte. Blochezi exploatarea in MN – trebuie sa importi curent din Azerbaijan, produs din combustibili fosili dupa standardele turcesti din fundul curtii si nu doar din gaze, ci si din surse mult mai poluante. De ce tocmai de acolo – cel mai simplu spus, din cauza Austriei si Ungariei, care stranguleaza din motive politice (nationalistii si populistii din Europa sunt in general curvele lui Putin, dar in Austria si Ungaria se si mandresc cu asta). Cam la fel ar fi si daca am primi curentul prin Grecia–Bulgaria (presupunand ca ar vrea si astia sa intre in hora) furnizat de catre Israel, din marile lor exploatatii de gaz din Mediterana.
Cum curentul din import e scump, supus fluctuatiilor pietelor dincolo de orice posibilitatea de control al statului / al UE, implica vulnerabilitati geopolitice si complicitate cu dictaturi si state-teroriste (Israelul si Iranul au o cultura a asasinatelor cu multe victime colaterale in strainatate, Azerbaijanul executa cu impunitate prizonierii de razboi si face epurare etnica pe unde le ajung tancurile – singurl lor atu fata de rusi e ca inca n-am avut razboaie cu nici unii din ei, dar timpul nu e pierdut), trebuie compensat cu productie interna.
Cum mai produc romanii curent in afara mersului pe bicicleta:
– la Cernavoda, unde extinderea centralei e scumpa, dureaza zeci de ani si creaza riscuri de piata si de securitate prin centralizarea unei mari parti din productie intr-un singur loc (nu exista aparare militara cu eficienta 100%… poate doar atac, dar nu cojocul de lana si cainii de stana).
– prin distrugerea raurilor (biodiversitatea e parte din capitalul natural neregenerabil, cu care se hraneste cresterea economica de la inceputurile omenirii – salvam muntii si marea impreuna, distrugem fundamentele statului si ne mananca de vii hoardele din Siberia; alegem intre munti si mare, cineva pe undeva tot ramane fara craca de sub picioare si suparam pustimea de Youtube – nu ca din Carpati s-ar mai putea stoarce multa hidroenergie.
– turbinele de vant au si ele o gramada de bube-n cap – omoara pasarile fix in Dobrogea, ca acolo e rentabil sa fie instalate, implica materiale super-poluante, localizarea productiei intr-un capat de tara are nevoie de investii masive in infrastructura pe care Romania, spre deosebire de Germania (https://www.spiegel.de/wirtschaft/contentspecial-die-gruene-stromautobahn-a-0433e095-5692-43a9-9f96-5a14d6d51579 ) n-are de unde sa le finanteze si, din nou, acelasi risc parsiv de securitate in Dobrogea si aiurea prin tara, adica dependenta eterna de Imperiul Otoman si de clanurile de red-necks de la Washington
– fotovoltaicele ar fi super, daca ar putea fi produse macar in Europa, nu doar panourile ci si infrastructurile aferente – electronica, stocarea etc. Din pacate nu e cazul nici pentru astea, investitiile necesare sunt enorme si fara sfarsit, ca odata la 20-30 de ani sistemele trebuie reinoite. La scara tarii, energie solara si eoliana fara capacitati strategice de stocare (cum era povestea aia cu Tarnita, din care Germania are vre-o 3-4 sisteme similare deja de multi ani de zile si isi extind mai nou stocarea cu baterii) nu se poate. Nu poti scoate furnalul sau uzina chimica din priza iarna, ca nu e soare destul , sau atunci cand nu bate vantul.
– ramane carbunele – campionul Epocii de Aur, ca nea-Nicu era doar “primul miner al tarii”… aproape umar-la-umar cu Victor Cosma. Scrie prin linkurile alea de la inceput, ca dependenta de carbuni e o problema a estului european in general -Polonia si Ceha – nu doar a Romaniei. In realitate, chestia asta se traduce intr-o fractura geostrategica, sociala si culturala fata de nucleul de civilizatie spre care tanjesc generatiile crescute cu cheia de gat – aspiratie diluata direct-proportional cu cretinizarea Social-media – Tiktok.
Cultura are o inertie incompatibila cu nevoia de agilitate a adaptarii la crizele de mediu pe care le traim. Economia la fel – concernele DAX sustinute de natiunile rupte-n cur din Polonia pana in Italia au cam castigat razboiul cu Comisia Europeana pentru dezangajarea fata de Green Deal. Ar fi eroic, superb si complet inutil ca Romania singura sa scoata apa din barca cu lingurita. N-a functionat cat am incercat asta cu francezii, acum e deja trenul pierdut. In lumea VUCA-BANI, gandirea de ansamblu si planificarea pe termen lung nu poate ignora imperativele prezentului.
Din punctul meu de vedere, premizele momentului nu sunt deloc proaste, ci catastrofale. Solutia e mergem din aproape in aproape, cat sa nu intram in colaps, pastrand totusi aspiratia catre o forma mai mult sau mai putin utopica e civilizatie durabila (https://sdgs.un.org/goals ). Sistemele complexe – cum sunt societatea sau ecosistemele – nu evolueaza liniar, ceea ce lasa loc intotdeauna probabilitatii, sperantei ca nu ne ducem toti dracului in urmatorii 20-30 de ani.
In linia asta, exploatarea gazului in MN ar fi din punctul meu de vedere raul cel mai mic – in situatia in care rusii si turcii ar fi si ei de acord.
doar pe foarte scurt:
1) să arzi gazul încă 20-30 de ani și să rămâi dependent de el ori să investești în solar și eolian (și, mai ales, în stocare) căutând tehnologii mai performante pentru asta (mai ales pentru stocare), prefer varianta a doua – nu de alta, dar dacă nu reușești să optimizezi solarul și eolianul, gazul, la o adică e tot acolo;
2) la eoliene bubele nu sunt chiar atât de mari; e drept, mai sunt necesare investiții suplimentare pentru devierea păsărilor (pe bază de unde – deja sunt în teste); de altfel, cele mai mari ucigașe de păsări sunt, la nivel global, în special… zgârie norii
3) stocarea în apă poate fi o soluție dacă o faci cu cap și ai apă; la Tarnița mediul e deja antropizat, de distrus suplimentar e cam greu; problema pe care o văd e legată de faptul că aia e apa potabilă pentru jumătate de milion de oameni (Cluj-Napoca, Dej, Gherla + alte localități mai mici și mai mari din Cluj și Sălaj); cu schimbările climatice nu știu în ce măsură va rămâne suficientă pentru pompare/turbionare, că prioritatea nr. 1 rămâne apa pentru oameni (prin 1997, când am văzut primele discuții despre proiect n-am văzut nimic despre cât rămâne disponibil pentru pompare/turbionare; între timp rețeaua de apă din aceeași sursă a fost extinsă către Sălaj, deci mai puțin disponibil rămas) 2. fizica mea de gimnaziu îmi zice că difere
4) dacă ne distrugem restul de natură sălbatică sau relativ sălbatică rămasă discuția că ne mănâncă hoardele din Siberia n-are vreun rost, că ne mâncăm singuri; că nici hoardele din Siberia n-au de ce să vină într-un deșert, că de-ăla au mai aproape (nota bene: spre disperarea unor pretinși strănepoți de-ai lui Burebista, ADN-ul nostru actual zice că, majoritar, tot de prin zonele alea ale euro-asiei suntem veniți :)) și că mai degrabă găsim urme în el de la Gingis Han și fii, decât de la Viezure și nepoții)
https://www.glaswelt.de/glas/glaswelt-bei-hegla-boraident-der-mobile-birdfriend-laser-fuer-die-ertuechtigung-von
Uite o solutie tehnica pt. fatadele vitrate, care poate fi aplicata pana si de firmele care spala geamurile, in timp ce in cladire se desfasoara activitatile curente. Un dispozitiv de imprimare a sticlei cu laser.
E destul de nou si nu e decat o problema de cativa ani, pana cand primele orase or sa impuna sisteme de protectie a pasarilor pentru toate ferestrele de la nivelul I in sus, inclusiv pentru cladirile existente.
Cea mai mare provocare a studiilor de impact este intotdeauna asigurarea impartialitatii consultarilor publice. Identificarea si atragerea tuturor stakeholderilor e primul pas, apoi e nevoie sa mediezi dezbaterea cu echidistanta, asigurand in acelasi timp spatiu suficient pentru toate detaliile fara sa favorizezi nici una dintre parti. Astea sunt pana la urma aspecte tehnice, cine e bun in meserie se descurca fara probleme. Dificultatea cea mai mare e in urmatoarea etapa: sa ii faci pe toti sa priceapa complexitatea proiectelor, indiferent de nivelul lor de competenta. De cele mai multe ori – inclusiv in cazul interventiilor offshore, avantajele si dezavantajele se combina cu variabilitatea impactului in suprafata si in timp, cu riscurile si cu oportunitatile. Iese o ciorba groasa, pe care doar aia care au capacitatea de a intelege lucrurile in ansamblu si in acelasi timp de a analiza detaliile pot sa o evalueze obiectiv.
De cele mai multe ori, in grupurile de lucru skillurile astea le au din pacate doar aia care scriu studiile. Totusi consultarea publica merge inainte si ajunge cumva la un final apoteotic. In ce fel oare – simplu: prin jocuri de influenta.
Se identifica in grupul de lucru persoane cu stofa de lideri sau care pur si simplu au o autoritate asupra celorlalti. Moderatorii se focalizeaza pe batut seaua iepelor astora, care apoi ar trebui sa-i lumineze la cap si pe ceilalti. Evident, nu e treaba iepelor sa stie incotro vrea calaretul, dar e tare frumos atunci cand din cand in cand, cate-o iapa din herghelie arata o minima curiozitate fata de tema tehnica si isi depaseste inversunarea ideologica sau pur si simplu interesul personal.
In dezbaterile pentru proiecte cu impact de interes national – cum e asta cu gazele din MN – se intampla acelasi lucru la scara tarii… si ghici care-s iepele
Jurnalism corect nu inseamna doar sa vrei sa fii echidistant, ci si sa vrei sa intelegi detaliile temelor in care te aventurezi… si chiar ajungi la un nivel de competenta tehnica in domeniu apropiat de cel al proiectantilor.
Cum asta nu se intampla decat in cazuri exceptionale, pentru ca e mai simplu sa manipulezi decat sa pui mana pe carte, jurnalismul a descoperit pentru toate un panaceu: anathema coruptiei.
Cam asta e esenta tragediei nationale, in care pana la urma hotul si prostul sunt aia care imping tara pe drum.. uneori inainte, alteori inapoi, de cele mai multe ori insa direct in sant.