Miercuri, 18 noiembrie, este ședința de judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție privind avizul de gospodărire a apelor pentru secare Jiului în parcul național. Ședința vine după o așteptare de 1 an și 9 luni! Atât de aglomerată este Înalta Curte de Casație și Justiție.
Este un recurs. Judecătorul de la Curtea de Apel Cluj a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta A.N.A.R. ca urmare a tardivităţii plângerii prealabile. Deși plângerea prealabilă a fost depusă la doar două zile după ce reclamantului i-a fost trimisă de către Apele Române o copie a avizului de gospodărirea apelor!
Nu are nicio relevanță când a fost emis avizul, din moment ce acesta a fost ținut secret de către Apele Române. Nu are cum să curgă vreun termen, la un act administrativ ținut ascuns! Nu este vorba de avizul din 2003 (a cărui existență putea fi dedusă), pe baza căruia a fost emis acordul de mediu din 2004, care a declanșat mutilarea Defileului Jiului, ci de un aviz modificator din 2005. Simpla existență a acestui aviz modificator din 2005 demonstrează că Hidroelectrica a lucrat ilegal în Defileul Jiului din 2005, nu ”doar” din 2007. Pentru că acest aviz arată că au avut loc modificări la proiect, și era necesară o nouă evaluare de mediu, care să se finalizeze cu un nou acord de mediu, pentru ca Hidroelectica să mai poată lucra legal.
Legat de termene, Curtea de Justiție a UE a decis anul trecut că:
”nu ar fi compatibil cu principiul efectivității să se opună un termen unei persoane în cazul în care comportamentul autorităților naționale coroborat cu existența termenului a avut drept consecință privarea sa în totalitate de posibilitatea de a‑și valorifica drepturile în fața instanțelor naționale, cu alte cuvinte dacă autoritățile, prin comportamentul lor, au fost la originea tardivității acțiunii”
Procesul este important din mai multe puncte de vedere. Și strict referitor la Defileul Jiului, dar și în general, fiind un proces în care se încearcă anularea unui aviz de gospodărirea apelor. Apele Române a emis sute (cel puțin) de avize de gospodărirea apelor ilegale, impactul acestora asupra naturii noastre, asupra cadrului natural al României este catastrofal, dar niciodată nu a fost anulat în instanță un astfel de aviz. Ce să mai spunem că niciodată semnatarii unui astfel de aviz nu au fost trimiși în judecată, pentru abuz în serviciu!
Nici cu autorizațiile de gospodărirea apelor nu stăm mai bine. De exemplu, dacă nu ar avea autorizație de gospodărirea apelor captările deținute de Hidroelectrica pe Vâlsan și pe Râul Doamnei, nu ne-ar fi adus aspretele într-o situație disperată, mediatizată acum din Coreea până-n Marea Britanie:
Nu știm mare lucru despre atitudinea Înaltei Curți cu privire la legislația de mediu. Știm că în 2015, din nefericire, a respins recursul ONG-urilor de mediu cu privire la DN 66A, drumul care ghilotinează pasul Jiu-Cerna. De atunci au trecut 5 ani, și pandemia ne-a învățat, pe cei care mai vrem să învățăm ceva, că existența noastră ca specie depinde de protecția naturii.
Sperăm ca și înalta Curte din România să urmeze superbul exemplu al Curții Supreme din Spania, care a emis o decizie extrem de profundă și echilibrată, care nu doar că blochează construirea unui baraj și nu mai permite autorităților denaturate să abuzeze de sintagma ”interes public major”, dar dă și o palmă usturătoare evaluatorilor corupți de mediu, care mai cred că pot să prostească instituțiile și instanțele cu volume imense de informații, menite să dea doar impresia unei argumentări serioase. Exact aceasta a fost și strategia Administrației Naționale Apele Române în prima fază a procesului, la Curtea de Apel Cluj, să zăpăcească judecătorul cu tone de informație redundantă, repetitivă, până găsește o cale de scăpare într-o excepție. De ce judecătorul nu a analizat la început excepțiile invocate? O întrebare la care nu mă hazardez să răspund.
Decizia magistraților spanioli chiar merită citită. Cu câtă spaniolă știți, cu Google Translate, cu dicționarul în mână, cum vreți, dar merită. Jos pălăria față de astfel de magistrați!
Din câte vedem, la pct.56 parcă din decizie, Cjue zice că în 2011 era deja stabilit. Dincolo de faptul că sunt lucruri de bun-simț. Plus că trebuie aplicate în orice domeniu în care aparent sunt interese private, dar, în realitate, sunt chestiuni reglementate (ex. executori bancari -între timp desființați- care preiau necritic susțineri ale băncilor, avocați care nu preiau susținerile clienților că s-ar încălca niște reglementări, în loc să conteste reglementările etc.)
Off-topic: vedem în presă că la ex de zilele acestea pt avocați, domeniu reglementat, subiectele sunt (în opinia candidaților) aiurea.
Actiunea a fost respinsa, bun asa. Si vad ca de promulgarea si publicarea in Monitorul Oficial a legii Sarapatin nu ziceti nimic, ignorati cumva ce nu va convine?