Ieri, un domn se declara mâhnit că m-a văzut serile trecute ud leoarcă alergând la Insula de Agrement din Bacău. Cică nu-i șade bine așa unui politician serios: “îl vulnerabilizează” (am citat). Săptămâna trecută, altul avea o problema cu mixurile mele trance și mi-a spus că dacă vreau voturi nu am ce căuta mixând și “zbenguindu-mă” la radio, în emisiunile săptămânale pe care le fac de 12 ani.
Altul îmi spunea că nu am voie să apar cu nu știu ce cel de cămașă pe stradă, invocând un brand, de parcă ar trebui să mă îmbrac nu cum sunt obișnuit și cum îmi place, ci astfel încât să nu provoc altora insomnii sau invidii total nejustificate. Iar lista reproșurilor pe care le primesc pentru ceea ce fac în timpul liber (de la cârcotași sau pur și simplu oameni blocați într-o paradigmă pe care eu o văd apusă de ceva timp) e lungă și pare să se îmbogățească tot mai mult zilele astea.
Ce trebuie să înțeleagă acești cârcotași, dar și cei care au astfel de probleme cu privire la orice politician, e că fiecare om vine la pachet cu propriile sale preocupări, cu stilul său, cu valorile sale etc. Dacă acestea se schimbă peste noapte doar pentru că acel Gigel candidează și face politică, Gigel clar are o problemă pentru că își pierde identitatea doar ca să facă altora pe plac. Iar acesta trebuie să fie un mare red flag!
În 2016, încă din campania independentă pentru Consiliul Local, mi-am luat un angajament față de susținători, dar în primul rând față de mine: că nu mă voi schimba și că activitatea politică nu îmi va altera nici caracterul, nici pasiunile și preocupările pe care le am de atâta timp.
Prin urmare, indiferent de postură, am fotografiat și voi fotografia în continuare, mă voi exprima la fel de liber și fără să îmbrac haina aia de politruc scorțos și prețios, voi mixa și voi face muzică trance în continuare în limita timpului disponibil, voi alerga și voi pedala în continuare fără să am vreo problemă că mă vede cineva ud leoarcă pe stradă, voi bea în continuare Cola Zero singur pe bancă atunci când am chef, voi purta aceleași ținute adecvate ca până acum și așa mai departe.
Dacă vreți politicieni altfel, trebuie să acceptați că e foarte puțin probabil să îi vedeți la fel de palmați, ascunși și fricoși, fără de pasiuni și preocupări personale ca cei de care vreți probabil să scăpați.
Îți place o persoană, îți plac lucrurile pe care le propune, te regăsești în acele valori și principii? Ok, o poți susține și o poți vota. Dacă nu, nu te aștepta să fie la fel ca toți ceilalți, îmbrăcându-le hainele și preluându-le metehnele și atitudinea exclusivistă, de OZN pe care îl vezi printre oameni o dată la patru ani.
Închei repetând ceea ce cred și susțin de ani de zile: politica e un mijloc pentru a face lucruri în comunitate, nu un scop. Și tocmai de aceea nu politica trebuie să schimbe persoana, ci persoana să schimbe felul în care se face politica.
