Delia Dobrovăț

Pandemia trece, materiile și cadrele didactice rămân aceleași…

Experiențele cu profesorii sunt vaste, ne dau subiecte ofertante de discutat mereu, sunt eterne oaze de inspirație pentru povești. Pe măsură ce petrec mai mult timp la orele online, reușesc să le observ mai ușor comportamentele diverse. Am realizat că profesorii nu ne învață ceea ce este corect, ci ceea ce cred ei că este corect. Ei își înrădăcinează cunoștințele și părerile personale în mintea elevilor tineri, naivi și plini de credință și apoi oferă note bazate pe cât de bine au adoptat ei aceste idei. 

Manualele încearcă să-i convingă pe elevi să creadă ceea ce o editură consideră că este corect. În ele sunt omise informațiile esențiale, sunt folosite anumite limbaje pentru a face lumină într-un subiect sau chiar sunt date informații greșite, exemple de acest fel fiind deja pe piață, făcute publice și discutate.

Dar nu învinovățesc doar profesorii sau manualele că le hrănesc copiilor o anumită părere. Eu dau vina pe tot sistemul de învățământ. Nu este nimeni care să auditeze programa de curs sau să evalueze dacă informațiile învățate sunt relevante pentru lumea reală. Fiecare învață ceea ce crede că este corect în modul în care crede că ar trebui învățat. 

Li se predă „calea corectă” pentru ceea ce îi interesează, ceea ce au nevoie elevii? Sau ar trebui să ne preocupăm de fapt de predarea informațiilor de care studenții au nevoie pentru a trece anul, pentru a păstra renumele liceului?

Deci care este soluția? Cum rezolvăm cu profesorii? Cum rezolvăm programa, obiectele de studiu?

Răspunsul este acesta: elevii trebuie învățați informațiile pe care doresc să le acumuleze într-un mediu propice nevoilor proprii, nu să li se predea orice detaliu care este irelevant pentru viitoarea lor  carieră. Elevii petrec șapte-opt ore pe zi în sălile de clasă ascultând de la un cadru didactic lucruri ce îl vor ajuta doar la nivel de cultură generală. În rest, pe copii nu îi interesează acele date și nici nu le vor folosi odată ce părăsesc sala de clasă. În afara cazului în care un elev va profesa în acel domeniu, el nu va folosi niciodată ceea ce a fost învățat în școală. 

Unii dintre voi care citesc acest lucru ar putea crede că spun că școala nu este importantă, dar nu asta vreau să transmit.

Argumentul meu este relevanța școlii. Problema mea nu este cu școala în sine, ci cu modul în care este structurată. Problema mea este legată de modul în care elevii sunt învățați și de mediul în care învață.

Dacă obiectele mele de interes sunt chimia și biologia, de ce să iau parte la orele de istorie, de geografie, de muzică? De ce merg la ore de fizică, unde învăț electricitate, dacă eu vreau să devin geolog? De ce trebuie să învăț despre sclavie și Napoleon Bonaparte dacă nu au nicio relevanță pentru calea mea spre cariera pe care mi-o doresc?

Dacă aș fi vrut să învăț aceste lucruri, aș fi cumpărat o carte pentru ele și aș fi citit în confortul casei mele, în loc să îmi consum timpul și resursele pentru a obține aceleași informații pe care le-aș avea cu mai puțin efort în afara unității de învățământ.

Întrebarea pe care mi-o pun este dacă aceste cursuri sunt relevante pentru ce a decis un elev să urmeze. Aceste materii au legătură cu viitoarea lui carieră sau sunt doar de umplutură pentru a-l menține în școală mai mult timp? 

Elevii nu au nevoie de opinii despre ceea ce ar trebui să învețe. Ei nu trebuie să stea după agenda personală a cuiva. Ceea ce au nevoie ei este să fie învățați cum își pot continua cu succes cariera aleasă. Ceea ce au nevoie este accesul la resurse care să îi ajute să exceleze în domeniul sau industria în care încearcă să intre.

Elevii au nevoie de un curriculum care este făcut pentru ei, nu unul făcut pentru a se potrivi agendei profesorului sau a unor persoane care nu se pot pune în locul lor.

Concluzia… nu spun că școala este inutilă, dar ar trebui regândită programa, să fie profile mai ofertante… Lumea evoluează, apar noi tehnologii, elevii se îndreaptă spre noi meserii, își impun țeluri și își configurează vise pe care adulții le cred irealizabile, dar în școli încă se mai predau aceleași materii și la același nivel ca acum 30 de ani. Trebuie să existe mai multă încredere în noile generații și mai multă conștientizare asupra faptului că elevii au priorități și nișe proprii de urmat. 

Atâtea cărți, articole și discursuri în care se pune accent pe acest ”trebuie”, dar nu se pune nimic în practică. Pentru asta militează toate asociațiile de elevi, pentru asta stau ei noapte de noapte și scriu, și lucrează, pentru a face o schimbare, pentru a-și exercita anumite drepturi și a-și îndeplini dorințe. Dacă celor de la conducere nu le pasă de viitorul elevilor și nu vor să îi ajute în a-și forma o carieră pe care să o facă din plăcere, nu din grija pâinii de a doua zi, TREBUIE să se descurce singuri, să învețe ce îi interesează, nu ceea ce se vrea de la minister sau de la o companie!

Delia Dobrovăț este ambasador Școli curate în județul Cluj, face parte din clubul de debate al orașului și este implicată în organizarea competiției Cluj Open. În același timp este pasionată de conferințele TEDx, ajutând ca voluntar la desfășurarea acestora.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Pandemia trece, materiile și cadrele didactice rămân aceleași…

  1. G.

    „A trebui” este verbul-marker al vorbirii impotente. Nu trebuie decât lucrurile care nu sunt și care este foarte puțin probabil că vor veni. Însă situația asta de permanentă lipsă și nevolnicie este excelentă pentru vorbitorii lui TREBUIE: le asigură o pâine pe viață.
    Învățământul teoretizant, practicat de oameni limitați (dinlăuntrul lor și din mediu) este exact opusul a ceea ce-ar trebui să fie. Îndepărtează tinerii de viață, de realitate și-i vulnerabilizează pentru viitor.
    A fi profesor nu este doar un job. Nu este nici o cale de parvenire socială.
    Învățământul, zicea M. Foucault, este un instituirea unui raport de putere (profesor / dominant – elev / dominat). Cunoașterea este legată de plăcere. Așa ceva AR TREBUI să știe toți slujbașii majoritari și mărunți din ministerul educației, mai precis, ar trebui să probeze.
    Conținuturile învățării și manualele sunt o tragedie: nu se găsește nimeni să deseneze un traiect al cunoașterii în cadrul unei materii, coerent, comprehensiv, updatat și adaptat? Se pare că nu.

    (Am găsit în articol mai mult decât în toate rapoartele și strategiile ministerului. Pactul pentru educație și România educată sunt în cel mai bun caz hârtie la WC-ul din scânduri șubrede din curtea școlii.)

    Reply
  2. claudiu

    1. Articolul critica faptul ca profesorul este arbitrul suprem al ceea ce preda. Autoarea crede ca ar trebui introdus un audit. Adica sa mai introducem un arbitru si mai suprem, care se spera ca va fi mai luminat. Statistic, decizia descentralizata (se lasa la latitudinea unui profesor) are sanse mai mari ca o generatie, per total, sa iasa mai bine, decat daca arbitrul suprem e unic. Sa ne gandim doar ca, realist, daca va fi un arbitru super-suprem, acesta va fi numit politic.
    2. Sistemul este destul de liber, incat un elev inteligent poate sa selecteze din ce i se ofera si sa presteze suficient incat sa fie lasat in pace cu restul. In comunism
    3. „Ce vor elevii?” „Ce au nevoie elevii?” Am sa fiu brutal si am spun ca viata e o scarba in care trebuie sa te lupti in fiecare clipa sa nu te abati de la drumul pe care vrei sa mergi. Nu e relevant ce vor elevii. Invatamantul e suportat din costuri sociale, iar societatea are nevoie de 10000 instalatori/an si 20000 de casiere (da e discriminare de gen) la supermarket. Unii elevi vor sa faca muzica. Societatea brutala vine si zice ca din punctul ei de vedere un instrumentist in orchestra operei valoreaza 1500 RON/ luna, iar pentru restul trebuie sa dea meditatii de vioara sau sa cante la nunti.
    4. Frumos sa ceri. Poate si drept. Brutalitatea vietii vine si spune : cine plateste? Se doresc profesori care sa asculte ce vor elevii? Super … sa se ofere salarii care sa faca domeniul suficient de atractiv astfel incat fiecare profesor care nu asculta sa stie ca poate fi inlocuit in orice moment. Sunt dispusi parintii sa accepte o crestere a taxelor astfel incat sa existe bani pentru asa ceva? Sa inlocuiasca profesorul de muzica care nu are rabdare sa gaseasca vocea de baza a fiecarui elev? Sau prefera sa tina banii sub control si sa ii foloseasca pentru meditatii?

    Inteleg ca autoarea este membra in clubul de dezbatere. Foarte bine, argumentul este arma suprema a omului inteligent. Totusi ca si lectie de viata ii sugerez urmatorul experiment. In loc de dezbaterea clasica, sa identifice 5 probleme din scoala si intr-o ora sa ia 5 decizii pe care toti membri clubului de dezbatere sa declare ca le vor pune in aplicare. Cum: vot, dictatura, sa se descurce. De exemplu bacalaureatul si capacitatea sunt tot o dezbatere si vine momentul care care ar trebui sa se dea… decizie.

    Pentru mine o lectie importanta de viata a fost sa inteleg ca marea majoritate a lumii este bine intentionata si cand se intampla ceva cu care nu sunt de acord, acel lucru nu este din reaua intentie a cuiva, ci pentru ca exista o alternativa care ar fi fost mai rea. Dificultatea este sa te pui in pielea decidentului si sa gasesti alternativa aia rea; o data ce o gasesti poti sa afli si compromisul care sa iti rezolve problema

    Reply
  3. Dinu

    Nu cumva scoala ne invata cultura generala?
    Daca la o discutie intre prieteni dovedesti cunostinte nule despre fizica sau chimie cum crezi ca vei tratat? Ca o nulitate! Degeaba vei dori sa-ti expui cunostintele vaste despre istorie, vei fi marginalizat.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *