Alina Mungiu-Pippidi

Ottomanland

Prima reacție a lui Becali cînd a auzit că a fost condamnat cu suspendarea suspendării drepturilor civile a fost reflecția ce mare pierdere e asta pentru țară. La fel se gîndește și Varujan Vosganian, că țara ar fi iremediabil nenorocită dacă el nu ar mai fi în politică, deci să-i oficializăm o rentă de minstru, un comision eventual din toate privatizările ca să evităm să ne lase singuri și pierduți. PDL se va scufunda și el sub nivelul mării fără dna Udrea președinte, iar blogosfera se va chirci cu totul fără subvențiile ei pentru armata de postaci. Nu știu la ce s-a gîndit șefa de cabinet a dnei ministru Câmpeanu cînd a luat-o DNA, probabil cum se vor descurca șefa ei, ministerul întreg și chiar țara cînd nu va mai fi ea pe acolo să vămuiască prin concursuri și contracte. Înduioșătoare această credință, care traversează glorios nivele diferite de venit și educație, dar e în fond similară în esență, convingerea că ne fac o onoare cei care acceptă o rentă pe banii statului și că statul s-ar prăbuși pe loc dacă rentele ar dispărea. Comicăria maximă e atinsă la cei de dreapta, care sînt contra redistribuției la cei săraci prin intermediul statului (stînga odioasă), ba char cu ocazia austerității au culpabilizat categorii bugetare întregi care sînt indispensabile social, de la profesori la polițiști și pompieri, dar nu au nici o obiecție la redistribuțiile concentrate sub formă de rente pentru ei. De ce să nu investească plătitorii de taxe în cei de mai sus, care sigur știu să le cheltuiască mai bine banii decît ar face-o ei înșiși? Asta nu e nici o încălcare a principiului liberal, dimpotrivă, e triumful liberalismului lui Nae Gheorghidiu, de aia sînt proștii pe lume ca deștepții să trăiască.

De, e cu totul ironic ca dl. Becali să se fi ales cu o condamnare că i-a violentat pe unii care au vrut să-l fure, după ce la privatizarea Stelei, lăsînd statului datoriile, a bătut fiscul prin tribunale de s-a stabilit definitiv practica judiciară că acela care nu fură ce e de valoare și nu lasă statului de ce e de plătit la o privatizare e musai să meargă la închisoare. Cum zicea o veche vorbă comunistă, cine nu fură statul își fură familia ! (sau prin extensie amicii, partidul, etc). Am prieteni care au ajuns să vină la București din Sinaia cu vagonul privat, plătind mai puțin ca la stat, cu toate astea în mod misterios frma privată se umflă iar cefereul dimpotrivă. Asta nu înseamnă că nu are potențial, după ce îi vom plăti toți datoriile create de acest management public se va găsi sigur vreun privat să ia compania și să ne facă un serviciu de neuitat. Deja ne fac unii, că înțeleg că aceste companii curat pivate au parte de subvenții de la stat. Că veni vorba, de asta nu permit eu postacilor dnei Udrea să zburde pe forumul meu, că nu sînt sigură că salariile lor sînt curat private, că nu s-au reciclat pe acolo banii publici de la gala Bute și altele. Stați, băieți, doar pe Hotnews, puteți presta și de acolo, ba chiar mai bine ca săptămîna asta, data viitoare vreau în scris cu semnături de la actorii principali că nu am contribuit la victoria lui Băsescu din 2004, ca să mă scot față de Năstase cînd s-o întoarce zilele astea la catedră. Mai aveți cîteva luni de tocat banii ăia din reclama superutilă ”Pentru români, cu bani europeni” înainte de a aduce toți de acasă punguța pentru contul escrow de recuperarea prejudiciului. Aveți mare dreptate, economia de piață e o junglă, de care trebuie musai să ferim mass media, sportul, cultura, transporturile și munca- enfin, tot ce poate fi ținut la adăpost și pentru care ne ajunge buzunarul.

Se spune despre separația public privat că e temeia modernității. Numai în timpuri moderne dăm salarii la funcționari și judecătorim astfel că nu mai percep direct cadouri de la solicitanți ca să se ocupe de cauza lor. Majoritatea definițiilor corupției se referă la transferul nelegitim de la public la privat, la încălcarea unei frontiere care ar trebui să fie clară și de netrecut. Dar nu e. Cazul unui sponsor din trecut al dlui Vosganian, Sorin Ovidiu Vântu e simptomatic în această privință. Chiar și la escrocheria care părea pur privată, cea cu FNI, în care un deștept lua banii proștilor care i-i încredințau cît se poate de voluntar, tot statul era supapa de siguranță. Statul lua riscul, și privatul profitul. Asta e definiția rentei, că e una mică sau una cît tot PIBul. La dl Vântu era și un touch de rafinament final, în sensul că banii aceștia țineau pe deasupra și o pletoră de intelectuali și proiectele lor, politice sau culturale, angajați să îi spele de duhoarea statului și să le dea un parfum privat și boem.

În Românica post Băsescu discursul pe față că prea ne strînge frontiera asta public-privată pusă de UE face prozeliți. Nu mai ai voie să-ți angajezi rudele directe la stat, ANI îți numără găinile din ogradă, în neatenția generală un mare patron din România a intrat la pușcărie trei ani doar pentru că a plătit factura la service a unui procuror (care a intrat și el, pentru luare de mită), asta nu mai e viață. Normele occidentale s-au întins peste stilul nostru de viață și au luat parfumul ambiguității autohtone. Legea nu mai vrea să știe de ”Volvouri fără obligații”, ca acelea date de firma Volvo lui Patapievici et comp, ca să le promoveze marca la artiștii famelici trăitori din diurnele în străinătate cîteva zile pe an. Toate Volvurile au căpătat obligații, sau aproape toate!

Ei, și aicea Varujan se plînge, e constrîns, cere premierului soluții, 1200 de euro pe lună nu îi ajung, omul are nevoi mari, nu sîntem în Elveția sau Suedia unde ăia servesc pe gratis, merg cu tramvaiul sau bicicleta la guvern, își fură familia și prietenii pe față. Deci care poate fi rezolvarea ? Nu putem schimba filozofia salarizării miniștrilor, care nu au cum să cîștige mai mult de cîteva ori venitul mediu, de parcă productivitatea lor ar fi cu totul alta decît a țării. Miniștrii sau șefii lor de cabinet nu sînt responsabili să facă bani oricum, cum crede dl Vosganian. Pentru ei este o obligație să servească statul și interesul public, pentru care au fost aleși, nu pot lua din asta un comision. Ministrul care patronează privatizările nu le face el, ci angajează o firmă specializată de negociere : nu are decît să facă acelei firme un comision ca să fie sigur că o cointeresează. De unde ar putea aduce dl Vosganian banii, așa cum s-a exprimat, din care să ia un comision, cînd în trecutul vieții sale politice sponsorii săi au fost alde Vîntu, care nu dau statului, ci iau ? Este adevărat, sistemul otoman de guvernare conținea acest gen de comisioane, cele îngăduite, adică omul care strîngea taxe păstra pentru el tot ce nu intra în suma fixă pentru sultan, și cele neîngăduite, adică mita plătită la viziri pentru orișice numire, de către toți candidații. O luăm înapoi spre Istanbul, după dezamăgirea cu Bruxellesul? Că varianta a doua, retragerea lui Varujan în literatură, unde are mare succes, sau alte afaceri, numai nu cu statul, nu se poate lua în discuție. Cum ne-am descurca fără el ? Nu mai sîntem în timpurile cînd Iorga, prim ministru, lua guvernul la el acasă și cheltuielile se mutau în carnetul gospodăriei sale, a fi plătite numai ea știa cum de nevastă-sa (am multe din carnetele ei prin casă), ca pe urmă să doneze și casa statului, că tot era în ea biblioteca ? Nu : exclus. Mai bine închidem ANI și ne retragem dincolo de zidul european, facem un Ottomanland aici prin care zburdăm cu Volvo-uri fără obligații cît mai putem și nu ne prinde din urmă Europa. Cu un țarc de vînătoare eventual, pentru vi
zitatorii privați care împușcă mistreți particulari pe terenul dat de stat o sută de ani în concesiune.

Nu pot încheia fără să dau curs unor rugăminți de maximă eleganță pe care mi le-a adresat Horia Roman Patapievici săptămîna asta vizavi de textul meu de acum o săptămînă. Astfel, găsiți aici fotografia sediului ICR Berlin, (http://www.icr.ro/berlin/despre-noi-15/istoria-vilei-walther.html), care nu arată, nu-i așa, deloc a palat, nu vă lăsați înșelați de descrierea de pe site care spune că ” Spaţiul răspunde perfect nevoilor unei instituţii culturale: sală de conferinţe/concerte de 80 de locuri, sală de expoziţii de 90 de metri pătraţi, bibliotecă, sală de cursuri ”, și nici de critica adusă de actualul director, care spune că vrea să mute institutul, ”după ani în care locul acesta a devenit uşor arhaic. Sala e minunată (…) posibilităţi de a organiza recepţii onorabile, e un loc privilegiat din toate punctele de vedere, dar … locaţia e puţin cam depăşită. Când am ajuns aici m-am întrebat de ce publicăm broşuri cu programul lunar, câtă vreme nimeni nu trece să le ia” (http://www.artactmagazine.ro/interviu-cu-noua-directoare-a-icr-berlin,-cristina-hoffman.html). Cu toate astea, au avut și programe notorii și de mare profit public, vedeți aici. Nici cu austeritatea nu m-am orientat, noroc că mi-a explicat Horia că nu se pun toate costurile directe în analiza cost-eficiență, de exemplu salariile și sediile le punem pe un alt buget (tot public) și atunci e mai ieftin. E sigur mai bine să dăm bani pe clădiri, chirii private subvenționate de stat și expoziții în săli unde nu ajunge nimeni decît să facem din ei un fond pentru cine reușește să fie selecționat fără ajutorul statului la festivaluri, ateliere sau universități, asta dacă într-adevăr cei care plătesc taxele astea cred că e mai important să facă asta cu banii, într-o țară în care statul se împrumută lunar cu dobîndă din sectorul privat veritabil ca să pătească pensii. În general, regret că am adus vorba de buget, că în fond știam din 2007 ce subiect sensibil este, cînd l-am sunat pe Horia să-i cer să vină la manifestația pro Monica Macovei și mi-a spus că nu îl poate supăra pe premierul Tăriceanu care trebuie să-i aprobe bugetul, și regret că nu am adus mai devreme această dovadă că el nu e cu Băsescu, cum îl acuză unii. În sfîrșit, ultima persoană căreia mai îmi cer scuze azi este dl. Gheorghe Iancu, fostul avocat al poprului, destituit pentru că l-am convins să apere ce credeam că e legea, adică statutul ICR, dar s-a dovedit a fi și o rentă a unora care de atunci tot calculează pierderea pentru țară. Poate erau cauze mai utile în 2012 pentru care merita să cadă? Vina e integral a mea.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Ottomanland

  1. Citizen

    Singura treaba care mi se pare mie in neregula la ANI este ca seful ei cred ca a fost numit politic si ca a absolvit Titulescu. Chiar nu s-a gasit cineva mai inteligent ca dansul in tara asta? Eu sper sa se termine cu numirile politice de la ANI, CCR si CSM. Da nu stiu daca legea permite cu actuala Constitutie. Si mai este o problema ca se organizeaza concursuri aranjate de care intamplator mai aflam si noi. Romanii nu pot taxa decat la vot acest lucru ca altfel nu vad cum. Poate daca ar apare un numar mare de voturi anulate i-ar mai face pe politicieni sa se mai schimbe. Eu propun alegatorilor in ipoteza in care apar pe buletin numai candidati cu smecherii la activ sa anulam buletinul si sa scriem pe el de ce-l anuleaza. Si la Constitutie daca nu se tine cont de independenta justitiei asa o sa fac.

    Reply
  2. Florescu Ioan

    Stimata d-na ne confruntam cu vechile noastre caraghioslacuri:dam pesches,primim ciubuc,ce vreti obiceiuri tipic orientale.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *