Întâmplare cu Garda financiară și visul unei bancnote de 500 de lei, într-un restaurant din București, România, 2014.
***
Un domn solid, cu dinți lipsă și figură de recuperator, însoțit de un coleg, a descins într-o zi într-un restaurant din Capitală. O căuta pe patroană.
– Cine să-i zic că o caută? întreabă ospătarul.
– Eminescu!, zice domnul cu față de recuperator.
– …?… se miră mut ospătarul.
– Zi-i că din partea lu’ Eminescu, știe ea…
Patroana vine din spate, dă cu ochii de Eminescu, da’ nu-i cade drag. Știe că legea prevede un singur control de la garda financiară pe lună, iar Eminescu cel făr de dinți nu are la el dovada că se află în misiune de control în respectiva cârciumă.
– Venim de pe teren și ne e și nouă foame!, lasă Eminescu aplombu’ mai moale, când o vede pe patroană deloc vrăjită de farmecu-i fiscal.
– N-am decât niște salam și brânză topită, vine și patroana la jumătatea distanței, cât să nu-l supere pe Eminescu în contul lunii viitoare, când ar putea veni odihnit și cu delegație.
– Bun și ăla, vă mulțumim.
Eminescu și colegul înfulecă niște senvișuri cu salam și brânză topită și pleacă spre noi misiuni de eradicare a comerțului nefiscalizat din țărișoară.
Întâmplare din București, capitala României, 2014
N-am prins care-i legatura cu bancnota de 500 de lei…
Ca sa scapi cel mai usor de Garda Financiara, strecori lu’ nenea 500 de lei in buzunar si ii dai un sandvis cu salam si branza topita. Nenea nu vede ca ai un parizer expirat in vitrina si se duce cu pseudonimul la alt magazin sa colecteze “taxa” standard.