Victor Ponta pare a fi găsit o modalitate de a ocoli negocierea TVA-ului la alimente cu FMI-ul chiar dacă va reduce mai întâi doar TVA-ul la pâine. Dacă intri într-un hypermarket din Franța sau din Spania o să rămâi surprins de cât de ieftină este mâncarea acolo. Sunt țări mai scumpe ca a noastră și totuși alimentele, unele dintre ele, le găsești la prețuri mai mici. Sunt desigur mai multe motive, dar ceea ce încerc să vă spun astăzi este că un TVA de 24% la mâncare este o adevărată rușine pentru noi ca țară. Am rămas printre ultimii din Europa care taxează atât de crunt minima decență a traiului.
Ministerul de Finanțe și cel al Agriculturii au ajuns la concluzia că pot introduce de la jumătatea anului un TVA de 9% doar la pâine și experimental pentru că oricum doar 30% din pâinea vândută în România are taxe. Bineînțeles că FMI-ul nu are ce să comenteze la asta, cu condiția ca guvernul să taie din altă parte cheltuieli proporțional cu TVA-ul pe care teoretic nu-l va mai încasa la pâine. Dacă se dovedește că încasările nu scad, din anul următor TVA-ul va fi redus și la alte tipuri de alimente.
Bineînțeles că toată lumea este de acord cu reducerea TVA-ului la alimente dar nimeni nu știe cum să o facă. Paradoxul politicianului roman constă în faptul că el a fost adus pe singura cale chibzuită exact de oțărârea celor de la FMI în a nu fi de accord cu reducerea acestei taxe aplicată alimentelor în România. Nu văd de ce nu s-ar putea face la fel un plan de reducere treptată, în mai mulți pași anuali și a CAS-ului, nu văd de ce nu ar putea fi gândită întreaga politică economică a țării într-un plan pe termen lung, dar un plan ferm și concret care să fie respectat de toate guvernele, mai ales că sunt multe domenii în care politicienii sunt de acord. Alegerile au trecut, vremea promisiunilor bombastice s-a dus, iar fiecare minune trebuie atent planificată și chibzuită, ca să nu dureze doar trei zile.