Imaginile cu sute de pești morți, de pe Jiul de Vest, au făcut înconjurul presei românești. Ceea ce este îmbucurător, într-o țară în care problemele de mediu sunt încă împinse spre fundal. Sau prezentate pe dos. Dar explicația pe care ne-o inoculează deja autoritățile de profil, cea cu lipsa de oxigen, este absolut ridicolă pentru un râu dintr-o depresiune montană.
Cu atât mai mult cu cât în Valea Jiului, după ploaia zdravănă de joi seara, vremea s-a răcorit accentuat, căldura revenind abia duminică după amiază, după ce peștii în cauză au murit.
Trist este că vedem între peștii morți și exemplare din specii protejate, precum mreana vânătă și beldița.
Foarte deranjantă este și exprimarea din comnicatul de presă. Sintagma ”specialiștii de la Apele Române” zgârie pe retină orice cititor care are habar despre ce se întâmplă cu râurile in Romania. Să vorbești de ”specialiștii” de la Apele Române este ca și cum ai scuipa pe mormântul râurilor ucise de aceștia.
Apele Romane este de fapt o instituție nu de diletanți (cum ar fi un caz fericit), ci de anti-specialiști, o instituție care practică un management al apelor primitiv și nociv, de anii ‘80, orientat spre regularizări, într-o Europă în care schimbarea de paradigmă, trecerea la ”mai mult spațiu pentru râuri” este complet asimilată de toți specialiștii. Apele Române este o instituție dominată de politruci și de tovarăși ingineri hidrotehniști, care manifestă o ură viscerală față de natură și o dragoste nețărmurită față de budozer, beton și gabioane. Da, sunt și câțiva biologi la laboratoare, dar puterea lor de decizie este zero absolut. Dacă-i întrebi de ce nu fac nimic spun că ar fi dați afară instantaneu. Pentru că, între dedesubturile ticăloase de la înființarea instituției lui Iliescu, pe o poziție esențială tronează faptul că angajații acestei instituții sunt doar bugetari, nu și funcționari publici. Diferența, probabil nepercepută de cei care nu lucrează în domeniul public, este esențială. Un bugetar care nu este funcționar public poate fi dat afară instantaneu dacă nu respectă ordinele șefului politruc. Și șefi politruci mai siniștrii decât cei de la Apele Române nu cred că este posibil să existe. A mai răsuflat câte o manifestare a lor în presă, dar mult prea puțin.
Știu că mă repet, dar mă voi tot repeta până când un ONG dă în judecată Comisia Europeană la CJUE. Parlamentul European a cerut în decembrie ca toxicul conflict de interese pe care este clădită această instituție să fie eliminat.
Dacă întrebi funcționari fără mult drag de ”complicații”, de la Comisia Europeană, vor spune că OUG 107/2002 nu încalcă legislația comunitară, că nu găsești o încălcare clară a vreunui articol. Dar nu așa se gândește într-un stat de drept! Exact la fel cum CJUE a stabilit că ”regimul disciplinar pentru judecătorii din Polonia nu este compatibil cu legislația UE” este valabil și faptul că legislația privind existența, atribuțiile, modul de funcționare al Administrației Naționale Apele Române nu este compatibilă cu legislația UE. Nu pentru că OUG 107/2002 încalcă concret articole din Directiva Cadru privind Apa, ci pentru că face imposibilă implementarea directivei, aducerea tuturor corpurilor de apă la stare ecologică bună. Face imposibilă chiar și menținerea râurilor măcar la starea deplorabilă de acum. Tot ce vedem pe râuri de la aderare, din 2007, este deteriorare, deteriorare și iar deteriorare a stării ecologice. Fie că este vorba de deversări, de regularizări, balastiere sau hidrocentrale, de munți de gunoaie sau de specii invazive, râurile noastre sunt devastate. Cel mai grav este că, nu arareori, distrugerea nu vine din pasivitatea sau incompetența celor de la ANAR, ci este promovată și avizată de ANAR. Sau ANAR (cu administrații bazinale cu tot) este titularul proiectelor de distrugere a râurilor. Un astfel de caz este chiar pe Jiul de Vest.
Revenind la otrăvirea Jiului, teatrul ieftin cu rezultate ale analizelor ”în parametrii normali”, la probe luate la câteva zile după ce peștii au murit, nu convinge pe nimeni.
Ce vedem acum este doar un infim preambul a ceea ce urmează, ABA Jiu vrea să distrugă complet râul, să-l transforme într-un canal mort.
Mă refer la șarlatania instutuțională cu punerea în siguranță a barajului Valea de Pești, despre care am mai scris.
Regularizarea unui râu este mult mai nocivă pentru ecosistemul lotic decât o undă de poluare. Unele specii de pești dispar complet. Oricum râul are deja albia regularizată pe sectoare considerabile, și necesită renaturare, nu amplificarea regularizărilor. Dar de unde să știe cei de la Apele Române că am intrat în decada refacerii ecosistemelor, dacă interesul lor pentru natură este zero?
