Dorin Tudoran

Țara nu își dezamăgește locuitorii, mulți dintre aceștia își dezamăgesc țara

N. red. – extrase dintr-un interviu pentru Cristian Teodorescu, pe care îl puteți citi integral în catavencii.ro

 

 

Din cînd în cînd te superi și nu mai vrei să ai contacte pe net cu România. De ce?

Pe de-o parte, România a devenit un soi de oximoron greu de suportat: mister foarte previzibil. Deseori, cînd spunem „Nu înțeleg cum/de ce etc…”, de fapt mărturisim altceva – că înțelegem foarte bine, și tocmai de aceea sîntem mirați, stupefiați de cele pe care le înțelegem. Pe de altă parte, discuțiilor pe net (Facebook e un exemplu) li se mai adaugă și analfabetismul cenzorilor care strîmbă din nas la cuvinte ca ”futilitate”, ”irefutabil”, “ciufut”, ”introvertit” și altele, cărora le atașează semnificații aberante. Apoi, mai tot omul vrea să pară Cineva. Mă întreb: de ce oare nu e suficient să fii tu însuți? Uneori, discuțiile de pe Facebook sau blog-uri îmi amintesc de un anume cenaclu la care mulți dintre cei din sală veneau acolo nu atît spre a asculta și comenta cele citite, ci spre a demonstra că ei erau cu mult mai talentați și mai deștepți decît oricine. În sfîrșit, băsismul, postbăsismul și antibăsismul cu orice preț au creat și continuă să hrănească o isterizare a discursului public – cu noi sau împotriva noastră. Un spectru îngustat printr-un grotesc “tertium non datur”. Și exact cei care contribuie la isterizarea discursului public sînt cei dintîi în a deplînge efectele ei – cîștigă și cînd induc isterie, cîștigă și cînd deplîng efectele acesteia. În vreme ce agendele unor nuclee, pe care le-am numit cîndva “lumpenelite” (politice și intelectuale), devin din ce în ce mai puternice, șansele apariției unor solide proiecte de țară se subțiază.

Care e deosebirea între țară și locuitorii ei?

Am scris cîndva un text dedicat deosebirii dintre țări de cetățeni și țări de locuitori. După ce ai excelat prea mult timp în rolul de locuitor, e foarte dificil să intri în rolul de cetățean. Există pretutindeni și oameni care nu au vocație de cetățeni. Cînd încearcă să intre în acest rol, fie sînt de un patetism ridicol, fie continuă să poarte aceleași mănuși albe cu care au trecut pe scenă, de mii de ori, cărînd tava pe care se afla paharul cu apă pentru personajul principal. În vreme ce populația țării scade, crește numărul politicienilor, al “formatorilor de opinie”, al scriitorilor “boicotați” de juriul Nobelului etc. Nu înțeleg – e vorba de un “trend” ascendent sau de unul descendent? În vreme ce țara nu își dezamăgește locuitorii, mulți dintre aceștia din urmă își dezamăgesc țara. Este un dezechilibru semnificativ.

Ce prieteni din țară te-au dezamăgit?

Nici unul. Eu i-am dezamăgit pe mulți dintre ei, mai ales pe cei care au făcut dintr-o opțiune politică o religie și i-au excomunicat din cetate pe toți cei care nu i-au urmat orbește. Mai de curînd au instaurat și un soi de Inchiziție, oferind un spectacol aiuritor – oameni de carte care cer boicotarea cărților. O carte ”tendențioasă” se combate cu idei. Tezele ei – dacă sînt false – pot fi combătute cu argumente. Minciunii – dacă există – i se poate opune adevărul etc. Dar a fi scriitor și a cere să fii urmat în boicotarea unei edituri este o ipostază mai mult decît stranie. Cînd așa ceva vine de la unii care se declară pro-occidentali, o asemenea inițiativă te face să te întrebi dacă acești oameni au vreo explicație pentru faptul că în Occident nu-i dă prin cap nici unui autor serios să protesteze – fiindcă s-ar face de rîs – cînd edituri dintre cele mai cunoscute, trusturi de presă cumpără drepturile de a edita memoriile, mărturisirile unor criminali odioși sau cînd casele de filme fac profituri enorme realizînd filme despre viața bandiților celebri etc. Pe de-o parte, asemenea oameni sînt apostolii pieței libere, dar pe de altă parte vor să controleze ei piața, prin ”eliberarea” ei de ceilalți. Un fel de ”A treia cale”, nu?

Ludwig Wittgenstein avea dreptate scriind: “Un filozof care nu ia parte la dezbaterea publică este asemenea unui pugilist care nu urcă niciodată în ring”. Iată-l însă și pe ”pugilistul” român, care a tăcut mîlc înainte de 1989, urcîndu-se azi în ring sub culorile filozofiei …iste. Uneori, părăsește ringul scos pe targa ridicolului, dar în uralele galeriei sale care îl declară întotdeauna învingător. Destin de filozof, vezi bine. Cine nu acceptă un asemenea rezultat al partidei este “ras”, denunțat drept ”resentimentar” și/sau ”antisemit”, este boicotat etc. Cineva își ia inima în dinți, scoate o carte în două volume din și despre gîndirea intelighenției …iste – peste 1.000 de pagini, copios comentate. Pe lîngă boicotul așteptat, iată și comentarii neașteptate – în prim plan este scos paiul din ochiul autorului, care ar comenta prea mult și nu întotdeauna academic citatele alese. Reproșul poate fi îndreptățit, numai că, vorba unui prieten al meu, atunci cînd este folosit spre a estompa bîrna din ochiul intelighenției luate la scărmănat de imprudentul autor, lucrurile se complică. Substituirea bîrnei cu paiul este o arhicunoscută ”școală hermeneutică”. Ea ne-a dus unde ne aflăm.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Țara nu își dezamăgește locuitorii, mulți dintre aceștia își dezamăgesc țara

  1. Nelu Stiuca

    ASTA-I CULMEA NESIMTIRII, A BATJOCORIRI, A DISPRETULUI FATA DE TARA SA NUMESTI CONSILIER GUVERNAMENTAL UN PUSCARIABIL CA VALCOV CU FAPTE PENALE DOVEDITE ,CERTE. EXCROCUL E LIBER PT CA JUSTITIA SRL IN RO MERGE PRECUM TRENURILE DIN CE IN CE MAI INCET.

    Reply
  2. Nelu Stiuca

    Cu Ioan Bene, om de afaceri clujean de (49), condamnat miercuri definitiv la 3 ani si 8 luni de inchisoare,lotul marilor disparuti din calea justitiei se ridica la 9, adaugandu-se altor nume sonore: Alexander Adamescu, Puiu Popoviciu, Sebastian Ghita, Radu Mazare, Alina Bica, Marko Attila, Elan Schwartzenberg si Codrut Marta,

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *