Nu blocați accesul jurnaliștilor și activiștilor în pădure! Apel SAR, în lupta cu Mafia Lemnului. Ce alte prevederi toxice cuprinde Noul Cod Silvic, lansat în consultare publică

Mafia Pădurilor poate re-utiliza camioanele confiscate pentru transport ilegal de lemne după doar 6 luni! Copacii din parcuri și alte spații verzi lăsați la cheremul Mafiei Imobiliare. Restricționarea accesului liber în pădurile private pentru cetățeni și în orice pădure (publică sau privată) a jurnaliștilor de investigație și a ONG-urilor de mediu. Utilizarea tehnologiei (camere video, hărți satelitare etc.) limitată și fără efecte. Fauna din păduri, peștii din râurile de munte și din lacurile aflate în fond forestier, trufele și alte fructe de pădure trecute în proprietatea celor care dețin pădurea, care pot face ce vor cu ele! Acestea sunt câteva din problemele toxice identificate de Societatea Academică din România (SAR) în proiectul Noului Cod Silvic, lansat în consultare publică, în această săptămână, de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP).

Guvernul și Parlamentul, strânse cu… UE să adopte un Nou Cod Silvic

Că vor, că nu vor, Guvernul și coaliția majoritară din Parlament trebuie să adopte un nou Cod Silvic, acesta fiind un jalon asumat prin PNRR. Altfel spus, neîndeplinirea jalonului (reforma sectorului silvic, implicit un Nou Cod Silvic) blochează direct accesarea de fonduri din programul european pentru redresare și reziliență. Adică sute de milioane, chiar miliarde de euro, doar pe păduri și biodiversitate.

Marți, 22 august, am participat din partea SAR, precum și în calitate de cercetător la UBB Cluj-Napoca, la consultarea organizată de MMAP, pe această temă (luni a fost consultarea cu administratorii de păduri și industria lemnului, iar miercuri cu cei ai entităților statului, locale și centrale). Procedural, draftul de Cod Silvic pus în consultare de MMAP se bazează pe proiectul derulat de consorțiul format din Universitatea Transilvania, Brașov, Universitatea ”Ștefan cel Mare”, Suceava și Institutul Național de Cercetare în Silvicultură ”Marin Drăcea”.

Proiectul rezultat din aceste consultări va fi trimis de Guvern în Parlament, unde, de asemenea, ar mai urma să fie dezbătut în comisiile de specialitate din cele două camere, inclusiv cu posibila participare a societății civile. Am făcut această din urmă precizare, pentru a atenționa că, având experiența modificărilor anti-hoție la Codul Silvic, pe care le-am inițiat în 2020, momentul critic l-a reprezentat dezbaterea în Comisia pentru Agricultură și Silvicultură din Camera Deputaților, unde erau/sunt grupați lobby-știi drujbelor, care au depus o lungă listă de amendamente care ar fi lăsat fără obiect modificările propuse, ba chiar ar fi făcut mai toxic Codul Silvic (ca exemplu: dacă s-ar fi adoptat ”amendamentul Schweighofer”/ eliminarea articolului anti-monopol din Codul Silvic).

În cele ce urmează, vă prezint câteva considerații generale legate de proiectul Noului Cod Silvic, precum și amendamentele punctuale pe care le vom transmite MMAP din partea SAR. Fac precizarea că susținem cvasi-majoritatea observațiilor și amendamentelor prezentate și susținute ieri de reprezentanții societății civile ori deja transmise anterior – WWF România, Coaliția Natura 2000, Declic, Agent Green, Asociația Altitudine, Tiberiu Boșutar, Alex Găvan, Asociația Kogayon, Asociația IDEI, Eco Civica, Greenpeace România ș.a.m.d. Cum, fiecare în parte, sunt ample și sunt făcute publice, pe propriile canale de comunicare, mă voi referi doar la cele care nu se suprapun cu acestea (sau au fost mai puțin vizibile).

Considerații generale. Cod Silvic doar pentru lemnul din pădure, nu pentru toată pădurea

Contextul elaborării Noului Cod Silvic se resimte puternic în redactarea lui. Împotriva României este deschisă o procedură de infringement de către Comisia Europeană pe problema pădurilor (în special pe partea de tăieri ilegale și de biodiversitate). În același timp, reforma sectorului forestier, implicit un Nou Cod Silvic, e jalon asumat prin PNRR. Iar acest lucru se vede (și în sens pozitiv, și negativ), problemele semnalate mai vocal de societatea civilă (mai ales tăierile ilegale) în ultimii ani fiind adresate cu prioritate, de parcă s-ar încerca adormirea vigilenței publice, nu rezolvarea reală a lor. Și, în același timp, să nu-și ridice prea tare în cap nici administratorii (publici sau privați) de păduri și nici industriile în cap (nota bene: mai ales cea de exploatare și cea de prelucrare primară, dar nu și cea a mobilei).

Ilustrativ e faptul că Noul Cod Silvic se ocupă aproape în exclusivitate de produsele lemnoase ale pădurii. Produsele nelemnoase (fauna cinegetică, peștii din râurile de munte și lacuri, bălți, iazuri din fondul forestier, trufele, ciupercile și bureții, fructele de pădure, plantele medicinale) sunt expediate în câteva articole și încă într-un mod care lasă loc arbitrarului total (de genul: să facă proprietarii și proprietarii ce vor cu ele!).

Reglementarea vânătorii, a pescuitului în apele de munte și a recoltării trufelor (doar aceasta o afacere de sute de milioane de euro/anual, derulată ”la negru”, cel mult ”la gri”!), a ciupercilor și a altor plante medicinale și fructe de pădure ar trebuie să se facă într-o LEGE UNITARĂ. Într-o singură lege. Atunci am avea, cu adevărat, un Cod Silvic, un cod al pădurii în integralitatea ei (al întregului ei ecosistem), nu doar al arborilor dintr-o pădure. În acel moment am putea face diferența dintre activitatea de administrare a unei păduri, respectiv activitățile de valorificare economică sustenabilă a unei păduri, fără afectarea funcțiilor ei esențiale. Nu ai cum să faci studii de mediu și să avansezi cifre despre posibilități de exploatare (tăiere) a materialelor lemnoase, fără să ții cont de modul în care va fi afectată și fauna și flora, la fel cum nu poți avansa cifre despre câte exemplare poți împușca dintr-o specie sau alta, ori în ce cantități (și cum) poți recolta trufe, ciuperci, bureți și fructe de pădure fără să afectezi și arborii.

Indirect, secretarul de stat Ionuț-Sorin Banciu, prezent la consultare alături de ministrul Mircea Fechet, a recunoscut că acest Cod Silvic nu se ocupă/ nu acoperă toate problemele, cu o trimitere expresă și către copacii din afara fondului forestier (de la cei de pe pajiști împădurite, de pe marginea cursurilor de apă și, mai ales, din parcurile și alte spații verzi din orașe).

Cel mai bun lucru: coborârea pragului pentru transportul ilegal de materiale lemnoase, cu confiscarea TIR-urilor

Pe de altă parte, o revendicare civică din 2020, legată de accesul neîngrădit, pe jos și pe bicicletă, în pădure a primit o jumătate de răspuns favorabil, în sensul că e permis accesul pedestru în păduri și cel pe bicicletă pe drumurile forestiere, potecile și traseele marcate, în scop recreativ, dar lăsând posibilitatea administratorilor/proprietarilor de păduri private să interzică, în mod expres, prin panouri amplasate ”în locuri vizibile”, un astfel de acces. Accesul liber în pădure, indiferent de forma de proprietate, cu restricții strict legate de considerente de protecție a mediului (ex.: în zone și perioade de împerechere și/sau cuibărit/creștere a puilor) ori de siguranță, e o tendință legiferată în tot mai multe țări europene.

Atenție, însă: în varianta cu acest acces recreativ (semi)liber, dreaftul proiectului Noului Cod Silvic prevede și accesul în scop de administrare, control, cercetare enumerând în mod exhaustiv categorii profesionale. Din listă lipsesc jurnaliștii și activiștii de mediu, membri sau nu ai unor ONG-uri (alt aspect asupra căruia voi reveni punctual).

Pe pozitiv, în draftul proiectului, regăsim o altă solicitare importantă a societății civile, din ultimii ani, legată de reducerea de la 10 mc la 3 mc pentru cherestea, respectiv la 5 mc pentru alte materiale lemnoase a pragului de la care transportul de materiale lemnoase fără acte devine infracțiune sancționată nu doar cu închisoare, ci și cu confiscarea mijlocului de transport. Mai mult, și eventuala diferență de peste 20% (în plus) dintre volumul de material lemnos transportat cu acte și volumul măsurat la control e încadrată ca infracțiune pedepsită cu închisoarea și măsura confiscării mijlocului de transport utilizat.

Din nou, atenție însă! O altă prevedere ambiguă, riscă să lase fără efect această îmbunătățire, prin posibilitatea ca după 6 luni, TIR-urile confiscate pentru transporturi ilegale de materiale lemnoase să se întoarcă pe șosele pentru a transporta… materiale lemnoase (revin la amendamentele punctuale cu detalii).

În fine, tot alba-neagra e și cu utilizarea noilor tehnologii pentru paza pădurii, cu o obligație de (doar) 30 de zile pentru administratori pentru arhivarea filmărilor video, respectiv o obligație pentru autoritatea publică centrală din domeniul mediului (MMAP) de a integra noile tehnologii cu sistemul de urmărire a materialului lemnos doar ”în măsura posibilităților tehnice” (!?).

Să trecem, însă, la amendamente punctuale (cum spuneam, cu accent pe cele mai puțin atinse de alte ONG-uri de mediu sau deloc în cadrul consultării de ieri și/sau anterior acesteia).

I. Acces în pădure pentru jurnaliști, ONG-uri și activiști de mediu!

În 2020, una dintre cele mai surprinzătoare opoziții la modificările pe care le-am inițiat la Codul Silvic a fost cea legată de accesul nerestricționat în pădure, pe jos și/sau cu bicicleta. După discuții lungi, am obținut un pic mai mult decât nimic… ca pe lângă accesul în zone amenajate și pe poteci marcate, să fie permis accesul și pe drumurile forestiere și în pădurile cu funcții sociale.

Administratorii și proprietarii privați de pădure, dar și Romsilva au fost principalii oponenți ai accesului fără restricții. În draftul proiectului Noului Cod Silvic, la art. 58, este prevăzut accesul pedestru în scop recreativ (s.a.) în întreg fondul forestier național (FFN), precum și pe bicicletă pe drumurile forestiere și pe potecile și traseele amenajate. Dar, atenție, accesul poate fi restricționat de către proprietarii și/sau administratorii pădurilor. Dacă unele restricții pot fi de înțeles (cele care țin de eventualul regim de arie protejată și de normele de protecție și planurile de management ale acestor arii, sau cele temporare, în diferite contexte), altele, pur și simplu, sunt discreționare – lăsate la latitudinea proprietarilor privați. O prevedere în totală contradicție cu direcția europeană de legiferare (cu țări care recunosc deja acest drept al cetățenilor, indiferent de forma de proprietate) și potențială sursă de conflicte (între proprietari și turiști).

Pe lângă accesul în scop recreativ, draftul proiectului Noului Cod Silvic prevede (art. 59), accesul în fondul forestier în scopul exercitării administrării, controlului, activităților economice și cercetării științifice (s.a.).

Astfel, este permis, accesul pe terenurile din FFN, pentru (citez):

a) personalul din cadrul structurilor de administrare/ prestare servicii silvice;

b) personalul cu atribuții de control;

c) personalul din cadrul structurilor de administrare a ariilor naturale protejate;

d) personalul împuternicit pentru gestionarea fondurilor cinegetice;

e) personalul implicat în activități de proiectare, dezvoltare tehnologică și cercetare științifică;

f) personalul responsabil cu realizarea IFN (Inventarul Forestier Național – n.a.);

g) personalul din cadrul entităților care desfășoară legal activități în FFN.

Din enumerarea exhaustivă lipsesc jurnaliștii și activiștii de mediu, membri sau nu ai unor organizații non-guvernamentale. Ambele categorii reprezintă și acționează în numele interesului public și când merg în pădure în exercitarea profesiilor/activităților lor nu o fac ”în scop recreativ”.

Problema nu e doar una de principiu și s-ar putea argumenta că, până la urmă, jurnaliștii de investigație ori activiștii de mediu și-au asumat și până acum riscurile de a ancheta, monitoriza, documenta tăierile ilegale, braconajul, distrugerea ariilor protejate, construcțiile ilegale, în ciuda faptului că nu aveau ”permisiunea” administratorilor și/sau a proprietarilor de păduri.

Situația a fost una anormală și până acum, prin limitarea (cel puțin teoretică) a accesului în pădure, pentru orice persoane, dar poate avea consecințe grave în urma acestei propuneri, care legiferează diferit, în funcție de scop, accesul în pădure: ”în scop recreativ”, respectiv accesul ”în scop de administrare, de control, de desfășurare de activități economice și de cercetare științifică”.

Mai exact, lasă loc interpretării că dacă nu se încadrează la una din categoriile enumerate limitativ la art. 59, jurnaliștii și activiștii de mediu ar putea intra în pădure doar ”în scop recreativ”.

Eventuala interpretare/încadrare la ”entități care desfășoară legal activități în FFN” nu e acoperitoare – chiar dacă jurnalismul și implicarea civică sunt activități care se desfășoară legal oriunde, implicit și în FFN, există jurnaliști independenți și activiști de mediu neafiliați unor ”entități”.

Procese abuzive și pierderi de drepturi

De aici pot rezulta diferite probleme juridice. Pe de o parte, administratorii și/sau proprietarii de păduri deranjați de materialele ulterioare, ar putea iniția procese împotriva jurnaliștilor ori activiștilor, pe motiv că n-ar fi avut/ n-ar avea dreptul să se afle în pădure să monitorizeze, investigheze și să prezinte public ce află. Nu doar în România, ci la nivel global, ne confruntăm cu o explozie a fenomenului SLAPP (Strategic Lawsuit Against Public Participation), o ”modă”, care a alertat inclusiv Comisia Europeană și Parlamentul European (care au devenit conștiente de problemă, dar încă n-au avansat o soluție concretă de contracarare. Specific pentru procesele de tip SLAPP e faptul că scopul inițiatorilor nu e neapărat să le câștige, ci să împiedice activitatea jurnaliștilor și a activiștilor (din orice domeniu, nu doar mediu), să le toace timpul și nervii, să genereze costuri judiciare pe care nu și le pot permite, să-i timoreze etc.. O asemenea prevedere, precum cea din draftul proiectului Noului Cod Silvic, ar fi o minge la fileu ridicată avocaților Mafiei Pădurilor împotriva jurnaliștilor de investigație și a activiștilor de mediu.

Apoi, eventuale informații, imagini, înregistrări video prezentate public de jurnaliști ori strânse și documentate de ONG-uri n-ar putea fi utilizate în eventuale anchete și procese penale (pe motiv că ar fi fost obținute ”ilegal”),

De asemenea, jurnaliștii și activiștii ar risca probleme și din punctul de vedere al legislației muncii ori al asigurărilor. Nu mă refer doar la cazurile extreme (din păcate, nu puține) de jurnaliști și/sau activiști atacați în pădure, ci și de alte accidente care se pot întâmpla în timpul unei activități de documentare în pădure. Cum, din punct de vedere legal, ei s-ar putea afla în pădure doar ”în scop recreativ” (așadar, nu în timpul muncii), ar putea pierde drepturi la compensări de sănătate, concedii, la prime (dacă ar avea asigurări pentru accidente de muncă), ori copiii lor ar putea pierde pensii de urmaș (sau o parte din cuantumul acestora) și alte facilități care depind de faptul că în momentul producerii unui accident desfășura o activitate lucrativă, nu se recrea.

Ținând cont de cele arătate SAR solicită, oficial:

1) eliminarea aliniatului care deschide posibilitatea ca proprietarii să restricționeze arbitrar accesul în pădure în scop recreativ;

2) adăugarea jurnaliștilor (afiliați sau nu unor instituții sau proiecte de presă) și activiștilor (membri sau nu în ONG-uri) pe lista categoriilor de persoane care au acces în pădure, pentru exercitarea profesiei/activității lor în scopul monitorizării, transparentizării și informării publice a cetățenilor despre activitățile care se desfășoară în pădure și starea acesteia.

II. Tehnologizare la minim și ”în măsura posibilităților”

Art. 97 din draftul proiectului Noului Cod Silvic, se referă la utilizarea instrumentelor și tehnologiilor moderne de monitorizare, fiind redactat astfel:

(1) Pentru asigurarea integrității FFN, prevenirea și combaterea activităților ilegale și asigurarea trasabilității lemnului recoltat din pădure, precum și pentru administrarea mijloacelor de probă, administratorii de fond forestier instalează sisteme de monitorizare video cu arhivare de minim 30 de zile.

(2) Structurile de administrare de fond forestier care utilizează sisteme proprii de monitorizare video sunt obligate să asigure accesul la aceste sisteme și accesul la informațiile stocate, la cererea Autorității, a Gărzii Forestiere Naționale, a Gărzilor Forestiere, poliției și Jandarmeriei.

(3) În măsura posibilităților tehnice, Autoritatea asigură conectarea sistemelor de monitorizare instalate de structurile de administrare ale fondului forestier la sistemul informatizat integrat de urmărire a trasabilității materialelor lemnoase.

Sublinierile îmi aparțin. Nu e nicio noutate: cea mai mare parte a indiciilor despre tăieri ilegale de păduri, dar și a unor fapte de braconaj, ajung să fie descoperite după mult mai mult de 30 de zile (uneori după luni buni sau chiar ani). Așadar, acel timp ”minim” de 30 zile e cât se poate de ineficient (că nu e greu de anticipat că dacă administratorii de fond forestier sunt complici cu făptașii, înregistrările vor fi șterse chiar și înainte de împlinirea celor 30 de zile, că tot nu există vreo sancțiune).

Apoi, autoritatea (Ministerul Mediului – n.a.) trebuie să fie obligată să conecteze sistemele de monitorizare cu SUMAL 2.0. Și, mai mult, să asigure accesul publicului, prin aplicația Inspectorul Pădurii, la acestea. Că e de-a dreptul stupid să iei bani din PNRR pentru tehnologizare (inclusiv pentru monitorizare video ori hărți și alerte satelitare în SUMAL 2.0) și să nu existe ”posibilități tehnice” să sigure conectarea cu sistemele instalate de structurile de administrare. Să clipească doar și cred că se vor găsi mulți IT-ști voluntari să facă asta și gratis.

Legat de acest articol, SAR solicită:

1) obligarea arhivării cel puțin pe durata prescrierii infracțiunilor posibile (raportat la infracțiunile cu pedeapsă maximă); în cazul obiecțiilor legate de costurile arhivării, obligația predării înregistrărilor către autoritatea centrală (minister) și arhivarea de către aceasta;

2) introducerea unor sancțiuni pentru neîndeplinierea acestei obligații în termen de maxim 180 de zile de la intrarea în vigoare a Noului Cod Silvic, astfel:

– amendă contravențională pentru neîindeplinierea obligației;

– circumstanță agravantă sau infracțiune pentru șefii de ocoale silvice, în cazul descoperirii unor infracțiuni de la regimul silvic în pădurile pe care le administrează și care ar fi trebuit monitorizate video;

3) eliminarea sintagmei ”în limita posibilităților tehnice” și stabilirea unui termen (de maxim un an de la intrarea în vigoare a Noului Cod Silvic) pentru conectare.

III. Au trecut căprioarele și peștii din apele de munte (!) în proprietatea… proprietarilor de păduri

Art. 99 din draftul proiectului Noului Cod Silvic, enumeră ”produsele pădurii”. Să vedem cum:

(1) În sensul prezentei legi, produsele pădurii sunt lemnul, alte produse lemnoase asimilate lemnului şi produse nelemnoase.

(2) Produsele lemnoase specifice fondului forestier naţional sunt reprezentate prin:

a) produse principale, rezultate din tăieri de regenerare a pădurilor;

b) produse secundare, rezultate din tăieri de îngrijire şi conducere a arboretelor;

c) produse accidentale, rezultate în urma acţiunii factorilor biotici şi abiotici destabilizatori;

d) produse extraordinare;

e) produse de igienă, rezultate din procesul normal de eliminare naturală;

f) alte produse: arbori şi arbuşti ornamentali, pomi de Crăciun, răchită, puieţi şi diferite produse din lemn.

(3) Produsele nelemnoase specifice fondului forestier naţional sunt reprezentate prin:

a) faună de interes cinegetic;

b) peşte din apele de munte, din crescătorii, bălţi şi iazuri din fondul forestier;

c) fructe de pădure;

d) seminţe forestiere;

e) trufe şi alte ciuperci comestibile din flora spontană din cuprinsul acestuia;

f) plante medicinale şi aromatice din cuprinsul acestuia;

g) răşină;

h) alte produse.

(4) Produsele pădurii aparțin proprietarilor sau deținătorilor acesteia.

(5) Produsele nelemnoase se recoltează cu acordul administratorului în cazul FFN proprietate publică sau al proprietarului în celelalte cazuri.

Primele trei aliniate le preiau pe cele din art. 58, din Codul Silvic în vigoare. Diferențele apar la aliniatele 4) și 5), care acum sunt formulate astfel:

(4) Produsele pădurii aparţin proprietarilor sau deţinătorilor acesteia, după caz, cu excepţia faunei de interes cinegetic şi a peştelui din apele de munte.

(5) Recoltarea şi/sau achiziţionarea produselor nelemnoase specifice fondului forestier se fac pe baza avizelor, a autorizaţiilor şi a actelor de estimare eliberate de unităţile silvice pe principiul teritorialităţii, în conformitate cu normele tehnice aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Ce ar schimba, practic, Noul Cod Silvic la acest articol? Păi:

1) fauna (urși, cocoși de munte, capre negre, căprioare, ciute, cerbi, porci mistreți, ciocănitori etc.), dar și peștii din apele de munte ar deveni proprietatea proprietarilor sau deținătorilor pădurii. Și s-ar putea ”recolta” cu simplul acord al administratorilor și proprietarilor!!!

2) se elimină orice aviz, autorizație, estimare pentru recoltarea produselor nelemnoase (faună cinegetică, pești, trufe, ciuperci, fructe de pădure etc.); ca și cum toate produsele astea ar fi doar niște ”buruieni” sau ”dăunători” pentru ”cultura” de copaci!

Pur și simplu, mi-e greu să înțeleg modificările propuse pentru acest articol, dacă e vorba de o inexplicabilă neglijență sau rea-voință.

Solicitările SAR legate de acest articol:

1) revenirea la forma actuală din Codul Silvic a alin. 4);

2) impunerea unor studii de mediu pentru recoltarea comercială a celorlalte produse nelemnoase ale pădurii, altele decât fauna și peștii (excepție făcând recoltările pentru uz personal) în baza cărora să fie eliberate avizele, autorizațiile și actele de estimare;

3) asumarea de către autoritatea centrală de protecție a mediului (MMAP) a elaborării unui proiect legislativ, în maxim 180 de zile de la data adoptării Noului Cod Silvic, care să reglementeze recoltarea produselor nelemnoase (altele decât fauna cinegetică și peștii din apele de munte).

IV. Copacii din parcuri, lăsați la voia imobiliarilor

În 2020, un amendament adus propunerii legislative de modificare a Codului Silvic a dezincriminat tăierea și distrugerea fără drept a arborilor și vegetației forestiere din afara FFN. În contextul modificării definiției materialului lemnos, prin încadrarea în definiție și a resturilor, tocăturii, rumegușului, lăturoaielor etc. (pentru a stopa una dintre cele mai utilizate metode de furt de lemne), autorul amendamentului a arătat că ar putea intra la infracțiune și curățarea pășunilor și a livezilor. Aparent, amendamentul a făcut sens, dar dezincriminarea a fost utilizată pe scară largă pentru distrugerea copacilor din parcuri (în special cele din București, cel mai de notorietate fiind Parcul IOR), dezvoltatorii imobiliari scăpând cu niște amenzi derizorii (de sute de lei) în contextul unor afaceri preconizate de zeci de milioane, chiar sute de milioane de euro.

Draftul proiectului Noului Cod Silvic reintroduce, la art. 141, sancțiunea (pedeapsa) penală pentru tăierile ilegale de arbori și în cazul celor aflați în afara FFN (așadar, inclusiv cei din parcuri și alte spații verzi din orașe). În același timp, însă, există și art. 140, care incriminează distrugerea, ruperea, scoaterea din rădăcini fără drept a arborilor, puieților, lăstarilor (doar) din FFN. Nu e greu de imaginat că orice avocat al imobiliarilor puși pe făcut milioane de euro din spații verzi va pretinde că un copac a fost ”distrus”, ”smuls din rădăcină”, dar nu ”tăiat” (și, până la urmă, nu e cu mult mai complicat să dobori ori să smulgi din rădăcină cu TAFF-ul sau cu excavatorul un copac decât să-l tai cu drujba; nota bene: problema e inclusiv una de coerență legislativă)).

Care e, totuși, diferența dintre rupe sau a scoate din rădăcini fără drept un copac cu TAF-ul sau buldozerul și a-l tăia fără drept cu drujba? Până la urmă, efectele negative (și, implicit, pericolul social al faptei) s-ar putea să fie mai grave (mai ales directe asupra sănătății, fizice și psihice, a locuitorilor din orașe) în cazul distrugerii fără drept a unor copaci din parcuri decât al tăierii ilegale a aceluiași număr de copaci dintr-o pădure.

Solicitare SAR

Sancționarea penală a distrugerii, ruperii, scoaterii din rădăcini fără drept și a arborilor și vegetației forestiere din afara FFN (art. 140), la fel ca în cazul tăierii fără drept (art. 141).

V. Confiscarea TIR-urilor Mafiei Pădurilor doar pentru jumătate de an?

Articolul 149, pune la un loc regimul măsurilor asiguratorii și confiscarea. Și cel puțin una dintre prevederi riscă să lase fără efect una dintre cele mai importante măsuri anti Mafia Pădurilor, introdusă prin modificările din 2020 de la Codul Silvic și îmbunătățită (după cum am arătat la considerații generale) în draftul proiectului Noului Cod Silvic – confiscarea mijloacelor de transport (în cazul transporturilor fără acte legale sau cu acte neconforme). Cum valoarea unui TIR, pornește de la 10.000 de euro (minim, un second-hand ”antic”) și poate depăși 100.000 de euro (sau chiar mai mult, în funcție de dotări – gen mini-macaralele și tocătoarele atașate), sancțiunea depășește cu mult valoarea amenzilor contravenționale și a lemnului transportat și, mai mult, nu mai lasă posibilitatea de ”recuperare” a pagubei.

Ce scrie, însă la art. 149, alin. (5), din draftul proiectului Noului Cod Silvic:

Custodia bunului indisponibilizat în procedura penală în vederea confiscării este aleasă în așa fel încât să se reducă la minim riscul săvârșirii de fapte similare. Organul care procedează la aplicarea sechestrului indică în concret locul unde se face obligatoriu predarea bunurilor supuse sechestrului. Până la soluționarea definitivă a cauzei penale, dar nu mai mult de 6 luni de la data comiterii faptei, mijlocul de transport supus măsurii complementare nu mai poate fi utilizat pentru transport de material lemnos.

Din start, modul de redactare e greșit, în același aliniat (și în aceeași teză) sărind de la o măsură complementară (confiscarea mijloacelor cu care s-a comis o infracțiune), la o măsură asiguratorie (sechestru) pentru a reveni, din nou, la o măsură complementară (confiscare). Asta în condițiile în care sunt măsuri/sancțiuni diferite și cu regim diferit.

Pe fond, nu doar în domeniul tăierilor ilegale de păduri, e de notorietate că, în România, o cauză penală nu are cum să fie soluționată definitiv în doar 6 luni. Din păcate durează ani, chiar mulți ani. Iar riscul săvârșirii de fapte similare dacă TIR-urile utilizate la transporturi ilegale de lemn sunt returnate după 6 luni nu e ”minim”, ci garantat. Asta, după ce e transferat pe o altă firmă, ca să nu mai poată fi nici executat în momentul sentinței definitive. Totuși, când vorbim de transport ilegal de materiale lemnoase, vorbim, practic, de infracțiuni în flagrant (te mai poate prinde și după fotografii, înregistrări video, dar în cvasi-majoritatea cazurilor controlul în care se constată lipsa actelor legale echivalează cu flagrantul). Așadar, exceptând situațiile unor vicii procedurale majore, nu prea ai cum să scapi de condamnarea penală și, implicit, de confiscare.

Solicitări SAR:

1) clarificarea aliniatului (separarea în mai multe aliniate distincte, să fie clar ce se referă la confiscare, și ce la sechestru);

2) eliminarea paragrafului care lasă deschisă posibilitatea utilizării după 6 luni, pentru transport de material lemnos, a vehiculelor confiscate din cauza lipsei actelor de transport (prevederile art. 148).

***

VOM REVENI, pe parcursul desfășurării consultării publice și a dezbaterilor din Parlament pe proiectul Noului Cod Silvic. Și avem nevoie de sprijinul tău pentru a pune presiune pe Guvern și Parlament să adopte un nou cod silvic pentru pădure și pentru toți cetățenii României, nu doar pentru rețelele de tip mafiot și de tip cartel care și-au bătut joc de păduri în ultimele decenii.