Adriana Zehan

Noul virus… vaccin pentru sistemul educațional românesc

Corpul uman reușește să lupte împotriva virusurilor prin intermediul imunității înnăscute și dobândite, dar și cu sprijinul vaccinurilor administrate în copilărie. Pentru noul virus, COVID-19, populațiile nu au încă o imunitate capabilă să lupte cu acesta și nici nu s-a găsit încă un leac. Astfel că noul virus continuă să aibă o capacitate uluitoare de a se răspândi, determinând simptome severe în special, în cazul oamenilor vârstnici, cu organisme mai slab imunizate, ori care suferă de alte boli cronice. Pentru mine, întregul sistem de educație este precum un corp firav al unui vârstnic ascuns sub o mască, care este foarte usor răpus de acest virus, iar în cele ce urmează o să expun o serie de elemente care scot la iveală acest lucru.

Într-adevar, perioada aceasta de izolare ne-a lovit așa, pe toți deodată, însă impactul diferă de la un individ la altul, de la o familie la alta sau de la un sistem de sănătate și de educație la altul. În presă, autoritățile declară că educația continuă, parcă închizând ochii la marile deficiențe ce există în sistem. Această perioadă de izolare, ei bine, e un mijloc care ne demonstrează încă o dată că programa învechită și stilul deficitar de învățare sunt probleme existențiale în sistemul de învățământ public.

În primul rând, în acest nou context, cadrul didactic nu mai are rolul de a reproduce informația, ci este ușor pus în dificultate, trebuie să facă elevul să înțeleagă mesajul transmis, de partea cealaltă a unui  ecran, dacă acesta există, bineînțeles. V-ați pus oare întrebarea: Câte cadre didactice au, în prezent, cunoștințele necesare pentru a-și putea desfășura activitatea în mediul online? Poate că se crede a fi o interogație deplasată, întrucât am auzit peste tot faptul că educația continuă și în această perioadă, însă iată că lucrurile nu stau chiar așa. Pe de altă parte, o mică parte dintre elevi are acces la informațiile venite dinspre unitatea de învățământ în care studiază, iar mulți pur și simplu nu au mijloacele tehnologice necesare pentru a primi materialul didactic. E nevoie să realizăm că nu mai este vorba despre modelul acela învechit de predare, în care profesorul deține autoritatea, iar elevul este obligat să asimileze informații fără a avea curajul de a ridica mana și a întreba “De ce trebuie eu să fac asta, cu ce mă ajută pe mine asta într-un viitor care va fi într-un mare procent, automatizat?”.

În al doilea rând, pentru a putea susține faptul că educația continuă, trebuie să ne asigurăm că fiecare elev, de oriunde ar fi, are acces la o rețea de internet, iar mai apoi, la un instrument digital prin intermediul căruia să poată dispune de informațiile transmise de un cadru didactic. Acest lucru este îndeplinit numai într-o mică măsura când vine vorba de elevi ce trăiesc în mediul rural, ce provin din familii defavorizate. Ei bine, cum suntem noi solidari dacă sunt elevi cărora li se privează accesul la educație doar din simplul fapt că nu au o stare materială atât de bună? Aceste inechități sunt reproduse tocmai de către autorități într-unul dintre cele mai importante și de viitor domenii, cel educațional, iar acest lucru îl putem observa la procentul acordat din PIB educației în ultimii ani (2018- 3,1% ; 2019-3,2% ; 2020 – 2,7%). E important să vedem cum această criză nu este doar despre sănătate în momentul actual, da, aceasta are prioritate, însă și sistemul de învățământ trebuie să fie pus la punct, ca mai apoi să ne asigurăm că un elev din prezent, poate deveni un adult responsabil, care să-și exercite obligațiile așa cum este firesc și necesar.

Pe această cale, adresez doleanța mea către Ministerului Educației și Cercetării, solicitând: desfășurarea cursurilor de formare pentru folosirea instrumentelor digitale și a cursurilor de educație media atât în rândul cadrelor didactice, cât și în rândul elevilor, încă de la cele mai mici vârste. Doar astfel vom putea susține că există resurse umane compatibile sistemului de predare și învățare online, într-un procent mai însemnat. Până atunci, cei care cred că totul merge așa cum ar trebui în sistemul educațional, e nevoie să lase nepăsarea deoparte, să-și îndrepte atenția spre ceea ce este esențial, spre cei care mai tarziu vor reprezenta țara aceasta într-un fel sau altul. 

Consider că schimbarea trebuie să ia naștere începând cu mentalitatea oamenilor, iar mai apoi, odată cu aceasta, atitudinea fiecăruia față de educație va prinde un contur mai bine definit. Schimbarea trebuie adusă în întregul sistem educațional din România care la momentul actual nu răspunde nevoilor elevilor așa cum acesta ar fi obligat să o facă. Viitorul e tehnologie, totul trebuie adaptat unei ere digitalizate, începând de la formarea materialelor didactice până la predarea acestora. Nevoia ne determină acum să facem un pas înainte, însa acesta este posibil numai dacă există resursele necesare, atât umane, cât și materiale. Din acest motiv este necesar să punem accent pe cunoașterea folosirii mijloacelor digitale, încă de acum, pentru ca mai târziu să ne putem desfășura activitățile, fiecare dintre noi.

Oprindu-mă la afirmația că „educația este un protector al libertății mai bun decât o armată” (Edward Everett), sunt convinsă că numai printr-o finanțare adecvată a educației și o îmbunătățire a modelului pedagogic ne putem asigura că membrii societății în care trăim au o minte deschisă și un caracter puternic. Din acest motiv, mediul de învățare online trebuie ridicat la standarde înalte ca mai apoi, în viitor, să ne folosim de acest mijloc care va deveni indispensabil, într-un fel sau altul, pentru fiecare dintre noi.

Adriana Zehan este ambasador Școli curate în județul Cluj, activează în cadrul unui club de debate și se descrie ca o persoană dornică de a schimba ceva în intituțiile școlare, începând de la baza materială, la relația dintre elevi și profesori.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Noul virus… vaccin pentru sistemul educațional românesc

  1. G.

    La boli sistemice, nu merg leacuri topice (trebuie să ridicăm învățământul online la standarde…). Cu cine să ridicați: cu profesori plătiți ca milogii până acum câțiva ani, în a căror updatare nu s-a investit un leu? Conduși de șulfe politice – directori? Reprezentați de șefi de sindicate care sunt de fapt maimuțoii figuranți de platou ai lui Gâdea?
    La boli sistemice, trebuie leacuri sistemice, eforturi titanice, oameni dedicați până la fanatism cauzei, resurse și multă curățenie. (Nu frecții de genul România Educată.)
    Spre exemplu: ieri, patronatele au cerut cu tupeu 30% din PIB pentru relansarea bla-bla-bla. Cât au cerut sindicatele din învățământ sau asociațiile lor, inspectoratele sau politicienii pentru sprijinirea învățământului on-line? Puteau cere măcar tablete pentru copiii săraci sau extinderea internetului sau cursuri pentru formatori. Politicienii de la putere se fac că au grijă de educație (în fapt, au un calcul electoral simplu, vizibil de pe Lună), profesorii se fac (unii chiar fac, dar nu știu dacă sunt o majoritate) că lucrează ca să-și ia salariile. Opoziția nu există.
    Această mare problemă se va „rezolva” prin ignorare: sunt mereu alte lucruri mai importante (frecarea politică a mentei, alegeri, inundații, secete, pandemia, programele europene, situațiile de criză etc.). Și mai este un aspect: oamenii pot spune ceva, însă e mult mai indicat să privim la ce fac. De ce să investească în educație o societate în care șmecheria este o valoare mai importantă? O societate care funcționează după principiile crimei organizate, cu educația, justiția, sănătatea de formă, produce zilieri pentru cules trufandale, diplome în loc de personalități și morți la 61 de ani (nu la 81, ca în Italia, spre exemplu, deși Italia nu-i cel mai bun exemplu de opus crimei organizate!). Faptele nu mint.
    De acord cu tot ce scrieți, însă la vârsta mea (întâlnirile mele de dinainte de 89 cu verbul „a trebui” la conjunctiv prezent, pers. a III-a mi-au lăsat sechele!) știu că unele procese de vindecare iau timp. Să vezi însă semnele schimbării e mereu revigorant – e trist, în schimb, să vedem că schimbarea pleacă mereu de jos și nu urcă prea departe. A fi profesor e o meserie de har, ori harul nu poate fi nici programat nici cuantificat.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *