În 2015, cetățenii din Sebeș și Alba-Iulia au protestat, mai multe luni, împotriva autorizării extinderii fabricilor Kronospan. Pentru a-i intimida, compania a deschis procese împotriva mai multora dintre ei, solicitând daune amețitoare. Foto: Florian Rareș Tileagă
Știrea despre perchezițiile făcute la două societăți din grupul Kronospan, de la Sebeș (Kronospan Trading SRL Sebeș și Kronochem Sebeș SRL) a ajuns, ieri (joi), în cea mai mare parte a presei. Am zâmbit amar citind titlurile legate de faptul că aceste societăți ar fi ”suspectate” că poluează.
Întreb, însă: ”suspectează”, cumva, cineva, că fabricile Kronospan NU poluează? Chiar crede cineva că ceea ce se vedea ieșind pe coșurile abatoarelor de lemn de la Sebeș ar fi doar ”abur tehnologic”, în condițiile în care una dintre fabrici produce formaldehidă, iar cea de-a doua utilizează formaldehida în procesul tehnologic?
În 2015, vreme de mai multe luni, când Kronospan a solicitat extinderea capacității de producție, mii de cetățeni din Sebeș și din Alba Iulia au ieșit în stradă, vreme de mai multe luni. O petiție cu 6.000 de semnături ale localnicilor a fost transmisă autorităților publice. Oamenii respectivi simțeau, la propriu, mirosul ”aburului tehnologic”, într-un moment în care capacitatea era undeva la jumătate față de ceea ce s-a autorizat, în cele din urmă, în septembrie 2018, de către Agenția Județeană pentru Protecția Mediului (AJPM) Alba.
Pentru a-i intimida, Kronospan i-a chemat în judecată pe 5 dintre activiștii care se opuneau extinderii fabricilor și solicitau mutarea celor existente la minim 50 de km de vreo localitate. În cazul a doi dintre ei au solicitat daune de 250.000 de lei și cheltuieli de judecată de 20.000 de euro (detalii aici).
Vă sună cunoscut acest ”model” de intimidare? După vreo doi ani, Kronospan a renunțat la procese, pe motiv că și-ar fi îndeplinit obiectivul (cum că cetățenii ar fi renunțat la opoziția față de fabricile lor). În fapt, începuse deja să piardă în primele instanțe. Dar, chiar dacă nu i-au intimidat pe cetățenii implicați, cu siguranță i-au încurcat, i-au făcut să consume timp, energie și resurse pentru susținerea proceselor.
Înțeleg că percheziții au avut loc și la Agenția pentru Protecția Mediului Alba. Pentru că ceea ce ”suspectează” procurorii – că au fost modificate datele privind monitorizarea emisiilor de poluanți în aer – nu s-ar fi putut face fără complicitatea (sau incompetența/neglijența vinovată) instituțiilor cu rol de control.
Ce Dumnezeu, cine a avut ocazia să treacă mai des prin Sebeș nu avea cum să nu ”rateze”, la un moment dat, un damf de dihor sau de sconcs în aer, nicidecum de parfum!
Aaa. Că, la pachet, mai e suspectat și exportul (tot cu acte false, evident) de substanțe periculoase (interzise la export) în Suedia, e altă discuție. Că mai că aș paria că dinspre Suedia a venit sesizarea legată de falsurile din acte, nu dinspre ”vigilența” instituțiilor de control de pe la noi, care i-au lăsat, ani la rând, pe cei din Sebeș și Alba Iulia, să se ”bucure” de beneficiile ”aburului tehnologic”.
Mai multe informații despre anchetă, aici (clic).
DONEAZĂ, acum (clic aici) pentru susținerea procesului cu avocata Schweighofer și lupta pentru păduriIMPORTANT: Deputata care e și avocată a Schweighofer (”sora” Kronospan la Sebeș) ne-a dat în judecată, tot într-o încercare de intimidare, pentru a ”desființa” articolele legate de modul în care sunt influențate legile legate de tăierile ilegale de păduri în Parlament. Nu ne intimidează, dar avem nevoie de sprijinul tău pentru a continua procesul cu avocata Schweighofer și investigațiile despre păduri.
Citește pe România Curată:
Revoltă civică: 18.000 de semnături pentru demiterea pilelor de la conducerea companiilor de stat
E teermenul corect, ei contesta! Pana nu apare o decizie a Justitiei, acesta e termenul “legal” de folosit ;)
Măsluirea măsurătorilor este ceva atât de firesc in cadrul agențiilor de mediu încât se pune stringent întrebarea care mai este in fapt rolul lor și pentru ce mai este plătit un întreg astfel de „aparat”.
Statutul funcționarilor publici îi face intangibili ceea ce le dă posibilitatea de a abuza de postura lor, pentru a „apăra” de fapt interesele financiare ale poluatorilor nicicum viața oamenilor și cu atât mai puțin mediul în care trăiesc.