Apele Române continuă distrugerea unei porţiuni din cursul Jiul de Est, pe raza administrativă a Petroșaniului. Despre demararea acestei acțiuni am scris aici.
Această distrugere include un mic paradis natural: sectorul de Jiu dintre confluenţa cu pârâul Sălătruc şi podul CF din aval, singurul sector cvasinatural al corpului de apă „Jiul de Est – loc. Petrila – cf. Jiu”. Evident că Apele Române, Agenţia pentu Protecţia Mediului Hunedoara şi Ministerul Mediului, au ignorat complet distrugerea acestui colţ unic de natură. Chiar dacă eu l-am amintit într-o scrisoare deschisă („singurul sector cvasinatural al acestui corp de apă”).
Am mers în 2 mai să imortalizez acest colţ superb de natură, înainte de a trece in nefiinţă.
Un paradis natural care a supravieţuit miraculos intensei colonizări şi urbanizări a bazinului carbonifer, începută de pe vremea Imperiului Habsburgic şi amplificată în anii comunismului, nu poate supravieţui intereselor financiare ale Apelor Române.
Am găsit aici un sector de râu cu maluri naturale, acoperite de zăvoi luxuriant, cu insuliţe, cu luncă inudabilă, fără dig, fără drum pe mal. Pe malul drept (vestic) fâşia de zăvoi se continuă pe versant cu pădure naturală (nu mestecănişul caracteristic suprafeţelor reîmpădurite din Depresiunea Petroşani). Totul era animat de râul tumultuos şi expolzia vegetală a primăverii.
Vezi mai jos galerie foto de la fața locului:
Prin zăvoiul de pe malul stâng curge chiar și un braț lateral.
Nu mai avem nicăieri în ţară un astfel de sector de curs natural al unui râu mare, cu luncă naturală, acoperită de zăvoi, zăvoi ce face corp comun cu pădurea de pe versant, într-o depresiune intramontană.
O potecă urcă oblic prin pădurea de pe versantul ce se ridică deasupra malului drept. Aici este un loc unic în Valea Jiului. Te afli în plină natură şi vezi sub tine Jiul înspumat iar la orizont creasta semeaţă a Parângului, al doilea masiv din ţară ca altitudine. Vezi chiar şi cel mai înalt vârf, Parângul Mare.
În acelaşi timp eşti aproape de oraş. Locaţia duce cu gândul la Parcul Natural Văcareşti, cu deosebirea esenţială că aici, pe malurile Jiului, este natură autentică, nu o cuvetă de lac antropic. Primăria Petroşani putea foarte bine să declare aici o arie naturală protejată de interes local. Iar poteca amintită putea fi un fantastic traseu tematic. Acest sector de Jiu ar fi fost un cadru ideal pentru cursuri de caiac.
Dar primăria a ales să distrugă zona, emiţând autorizaţie de construire pentru Apele Române. Autorităţile din Valea Jiului se plâng că nu le iese treaba cu turismul. Păi cum să faci turism dacă distrugi materia primă a turismului, natura? Cu Apele Române este clar, ei se finanţează din distrugerea naturii, sunt în conflict de interese. Atitudinea faţă de natură a Agenţiei pentru Protecţia Mediului Hunedoara este antologică, dar Primăria Petroşani ce motiv a avut să autorizeze un astfel de masacru absurd?
Deşi avem un stat obez, nu există nicio instituţie la care să poţi sesiza un dezastru ecologic şi să fie oprit (dar avem instituţii care să iniţieze premeditat dezastre ecologice şi să le implementeze apoi, folosind sume enorme, adunate din taxele platite de români, dublu victimizaţi). Alte instituţii, faţă de cele sesizate anterior, au îngoşat lista celor sesizate în zadar. În 11 aprilie Garda Forestieră a fost sesizată de „Asociaţia Efectul Fluture” cu privire la defrişarea ilegală a perdelei forestiere de protecţie de pe malul Jiului. Când sunt acuzaţi pentru defrişările masive din ţară, silvicii se apără spunând că defişare se numeşte doar când se schimbă destinaţia terenului (la minutul 34).
Aici avem chiar o defrişare, fâşia de pădure de pe mal este înlocuită cu un zid. Acest proiect este un fel de „trei în unu”, încalcă şi legislaţia propriu-zisă de mediu, şi cea de ape şi cea silvică. Concomitent a fost sesizată şi Garda Naţională de Mediu, cu privire la defişarea ilegală, încălcarea totală a deciziei de încadrare şi alte infracţiuni.
Din 11 aprile până-n 2 mai nu a venit niciun răspuns iar pe teren tocmai se trecuse la cea mai gravă etapă a acestui proiect ilegal, distrugerea micului paradis natural situat aval de confluenţa cu pârâul Sălătruc. Un excavator mutila pe veci albia bătrânului Jiu, depăşind confluenţa.
Se observă în imaginea de mai sus și că arborii tăiați sunt aruncați în Jiu, în bătaie de joc, și purtați de Jiu spre aval. Am ajuns la limită ca să imortalizez acest colţ unic de natură pierdut pe veci. Dar cine sunt cei care implementează proiectul Apelor Române? O firmă etichetată de presă ca reprezentând ”Profitorii apelor”.
O ”firmă penală” pe care a abordat-o şi DNA-ul dar se pare că nu a reuşit să o neutralizeze.
La DNA am trimis şi eu date privind acest proiect ilegal, dar fără reacţii.
Revenind la pădure, când un râu trece prin pădure nu o imparte în două păduri. Să fim serioşi. Zăvoiul de pe malul stâng şi zăvoiul continuat de goruniş (de fapt un amestec încadrat în subetajul gorunului), de pe versantul drept, cu o suprafaţă mult peste limita inferioară de 0,25 ha prevăzută de Codul Silvic, reprezintă o pădure care este secţionată de defrișarea malurilor de către Apele Române. Mai mult, acest corp de pădure comunică printr-o fâșie de pădure (un adevărat coridor ecologic), cu corpul mare de pădure dinspre vest, având o valoare ecologică, nu doar peisagistică, enormă.
Ulterior a venit un răspuns, cu privire la tăierea arborilor de pe malul Jiului, din parte Gărzii Forestiere.
Garda Forestieră doar a sesizat tăierea ilegală a 38 de arbori (deocamdată). Distrugerea colţului nepreţuit de natură reprezintă o pagubă inestimabilă (infinit mai mare decât suma de 2887,535 lei). Un ecosistem înseamnă mult mai mult decât suma arborilor care-l edifică. Şi Garda Forestieră a trimis „faptele constatate” „spre cercetare Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani”.
Dar distrugerea naturii, desigur, continuă.
Mă duce cu gândul la denunţul meu cu privire la tăierile ilegale de pe Râul Alb, care a avut ca finalitate o adresă cu date false de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Atât despre organul de control. Făptuitorul, Apele Române, care defrişează malurile Jiului, are și o scuză: perdeaua forestieră nu a fost întăbulată! De parcă în lege ar scrie că este interzisă defrişarea perdelelor forestiere doar dacă sunt intabulate!
Perdelele forestiere de protecţie reprezintă o funcţie ecologică, nu o categorie cadastrală. Este ca şi cum ai sesiza braconarea unui urs şi ţi s-ar răspunde că nu-i nicio infracţiune, pentru că ursul respectiv nu a fost numărat la recensământul carnivorelor mari.
Dar cea mai gravă este distrugerea sigurului sector cvasinatural al corpului de apă, al Jiului de Est. Cadrul legislativ este foarte clar:
Un corp de apă are stare ecologică foarte bună când are un curs perfect natural, fără impact antropic sau cu alterări antropice foarte minore. Dacă este deteriorat cursul starea sa ecologică scade la bună, moderată, slabă sau proastă. Starea ecologică depinde de următoarele elemente calitative:
- parametrii biologici
- parametrii hidromorfologici care susțin parametrii biologici
- parametrii fizici şi fizico-chimici care susțin parametrii biologici
Chiar dacă, pe o singură categorie din cele trei, starea scade cu o singură clasă (cele 5 clase sunt amintite mai sus) avem un caz de infringement.
Deci toate aceste regularizări, absolut anacronice, reprezintă deteriorări ale stării ecologice a râului, activităţi contrare prevederilor legale în vigoare. Se numesc alterări hidromorfologice. Ele nu sunt permise decât absolut punctual, pe baza unei motivații reale, cu caracter excepţional, ţinând cont şi de alterările deja existente pe acel corp de apă. Iar pe corpul de apă „Jiul de Est – loc. Petrila – cf. Jiu”, alterat hidromorfologic pe majoritatea cursului, mai având doar acest mic paradis natural ca sector cvasinatural, evident că orice alterare nouă face imposibilă atingerea stării ecologice bune, obligatorii.
Dar iată că însăși instituţia care ar trebui să vegheze la respectarea legislaţiei de ape încalcă total legislaţia specifică şi mai şi minte halucinant, susţinând că face exact opusul a ceea ce face, susţinând că devastarea cursului Jiului de Est, inclusiv a micului paradis natural, este „în vederea atingerii obiectivelor de mediu din domeniul apelor”. Vezi răspunsul Administrației Naționale Apele Române.
Şi susținând din nou că Jiul ar fi de vină pentru inundaţiile din cartierul Aeroport, când în realitate Jiul nu a ajuns nici măcar să atingă terasamenul imens al căii ferate, situat la o distanţă considerabilă de râu şi abia dincolo de care este situat cartierul. Iar micul paradis distrus nici măcar nu este în dreptul cartierului, ci în aval. Este sacrificat doar ca pretext pentru deturnarea banilor publici!
De remarcat că adresa de mai sus nu este semnată de un oarecare „funcţionar” diletant, ci chiar de directorul general al instituţiei. O dovadă în plus (de parcă ar mai fi nevoie) că distrugerile provocate de Apele Române nu sunt rezultatul neglijenţei sau incompetenţei, ci „politica de stat” a acestui stat în stat. Se mai și laudă că au aviz de gospodărirea apelor, în condițiile in care Apele Române își emit aviz pentru proiectul propriu (cei de la București le emit colegilor de la Craiova). Ca o paranteză, să știm ”cu cine vorbim”, este același director promotor al distrugerii râurilor pe care îl aminteam aici.
Iar această strivire a naturii de pe Jiul de Est este doar un preambul la marele masacru ce urmează. Un plan numit, în limbajul lor de lemn, „Planul pentru Prevenirea, Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor în Bazinul Hidrografic Jiu”, ce prevede desăvărşirea distrugerii Jiului, a afluenţilor săi și a unor afluenți direcți ai Dunării prin alterări hidromorfologice anacronice, exact opusul conceptelor contemporane de management al apelor, este pe punctul de a primi undă verde de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului strict ilegal, fără aviz de mediu. Adică fără să mimeze măcar evaluarea impactului asupra mediului.
Şi nu avem nici a mia parte din societatea civilă de mediu necesară ca să oprească avântul destructiv al Apelor Române. Și în alte țări din fostul bloc comunist mai sunt reminescențe comunistoide precum Apele Române, dar nu atât de virulente, și sunt presate de societatea civilă să renunțe la metodele anacronice și nocive de management al apelor. În Croația de exemplu, societatea civilă (8 ONG-uri croate) a trimis o ”plângere deschisă” la Comisia Europeană, cerând ca autoritățile croate de ape să renunțe la filosofia instituțională depășită și să aplice prevederile Diectivei Cadru privind Apa, încă înainte de aderare.
Cine le dă dreptul acestor „funcţionari” să distrugă ireversibil râurile, să sluţească ireversibil cadrul natural pe care îl lăsăm generaţiilor următoare? Și pasivitatea noastră ”le dă dreptul”. Iubitorii de natură trebuie să renunţe la ideea că alticineva trebuie să facă ceva şi trebuie să se implice, dacă vor „să mai aibă ce iubi”. Puteţi scrie la office@anpm.ro şi să solicitaţi agenţiei să respingă planul de mai sus, pe motiv că prevede degradarea masivă a stării ecologice a râurilor, prin ample alterări hidromorfologice, încălcând total jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie (Cazul C – 461/13). Da, este adevărat că ANPM este în subordinea Grațielei Gavrilescu, care este din ”echipa” inginerului hidrotehnist Tariceanu, care a lucrat pe vremuri la Apele Române (atunci entitatea se numea Consiliul Național al Apelor). Chiar de aceea este nevoie de o presiune publică amplă.
“We the people ” permitem şi suntem responsabili de toate tâlhăriile Administraţiei Centrale şi Locale ; nici ruşii ,nici americanii .