De parcă secarea completă a Jiețului, betonarea Jiului de Est în satul Cimpa, mutilarea prin MHC a mirificei văi Taia, regularizarea râului Bănița nu doar în sectorul din aval dar și spre izvoare (plus distrugeri în plină rezervație naturală ”Dealul și Peștera Bolii”), regularizarea Jiului de Vest, regularizarea pârâului Maleia (în zonă cu pretenții turistice) etc. nu ar fi ajuns, agresiunea asupra părții superioare a bazinului Jiului se amplifică, luând aspectul unei campanii de exterminare.
Apele Române, împreună cu complicele Hidroelectica, dau acum lovitura de grație bătrânului Rhabon.
În zadar am scris anul trecut această scrisoare deschisă:
Deși lucrările sunt strict ilegale, și în ce privește finanțarea din bani publici, și în ce privește impactul asupra mediului, nici guvernul, nici ministerele nu au fost dispuse să se deranjeze și să intervină. Ceea ce susține ”teza” potrivit căreia statul român nu duce deloc lipsă de fonduri, sunt doar eronat alocate. Am trimis scrisoarea deschisă la guvern, și electronic și prin curier, dar nu am primit niciun răspuns. Am revenit cu o plângere prealabilă, dar tot nu s-au deranjat să-mi răspundă.
Am trimis-o la Ministerul Afacerilor Interne, de unde am primit răspunsul acesta:
Ministerul Afacerilor Interne consideră că furtul banului public nu este problema sa și a redirecționat-o spre Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor. Acesta a trimis-o la Apele Romane, în baza principiului consacrat: făptuitorul își instrumentează propriul caz.
Ministerul Finanțelor Publice, de asemenea, nu a fost interesat deloc de cheltuirea ilegală a unor sume enorme, din bani publici. A răspuns pe lângă subiect și mi-a sugerat să cer ordinul ”secret” de la Ministerul Mediului:
Ordinul nr. 55/11.01.2012, pe baza căruia se cheltuiesc bani publici pentru mutilarea ireversibilă a cursului Jiului de Est, nu doar că nu a fost publicat în Monitorul Oficial, dar nici nu a fost respectată transparența decizională impusă de Legea 52/2003.
Aici sunt toate actele supuse consultării de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Climatice, din 11.05.2010 până în 11.01.2012, și nu apare un asemenea ordin:
Anunțuri consultări publice MMDC
La data la care a fost postată scrisoarea deschisă, lucrările pe Jiu nici nu începuseră sau erau într-o fază incipientă. Dacă nici când o asemenea cheltuire masivă, ilegală, a fondurilor publice (pe deasupra cu efect nociv ireversibil) este ”deconspirată” public, în avans, și este adusă la cunoștința conducerii unor ministere și trimisă primului-ministru, nu se poate opri cheltuirea ilegală a banilor publici, atunci ce șanse sunt ca deturnarea fondurilor publice în România să se diminueze?
În răspunsurile pe care le-am primit este ceva ce depășeste orice ”așteptare” negativă. ”Specialiștii” de la Apele Române, această Inchiziție a râurilor, nu doar că sunt certați cu limba română (cred că o expresie populară precum ”lupul paznic la oi” reprezintă limbaj suburban). Ei nu au cunoștințe elementare despre ”obiectul muncii” lor! Deși trebuie să administreze partea esențială a zonelor umede din țară, acești ”specialiști” nu știu ce sunt zonele umede, declară că râul Jiu și malurile sale inundabile nu reprezintă zone umede! (vezi fisierul ”Raspuns_dl. Calin Dejeu”) Și nu este vorba despre vreun concept disputat ci despre ceva definit clar în legislație! Legea 5/1991 ratifică Convenția asupra zonelor umede (Convenția Ramsar), în care este definiția clară: ”zonele umede sînt intinderi de balti, mlastini, turbarii, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastra sau sărată, inclusiv intinderile de apa marina a căror adîncime la reflux nu depăşeşte 6 m”. Toate apele curgătoare sunt zone umede așa că și sărmanul Jiu (chiar dacă vor să-l sece mai în aval) tot zonă umedă reprezintă. În imaginile de mai jos vedeți același sector de râu, înainte de-a fi distrus și după ce a fost distrus malul stâng.
Se vede clar că nu a existat niciun pretext pentru betonarea sinistră. Malul, fiind fixat de arbori, nu prezenta nicio eroziune activă iar terasamentul căii ferate, mult mai înalt decât zidul de beton, acționa ca un dig imposibil de depășit de către apele Jiului. Se pare că au cheltuit banii publici și ca să protejeze cotețele ilegale de pe mal. În urmă cu câteva zile, la doar 12 kilometri distanță, au murit doi oameni într-un accident feroviar. Cu toții știm în ce stare dezastruoasă este rețeaua feroviară. Trenul parcurge distanța Timișoara-București într-un interval dublu de timp față de cel din 1940! Oare cât de lungă porțiune de cale ferată putea fi reabilitată cu banii publici aruncați pe distrugerea cursului Jiului de Est? Cândva (nu știu în ce secol) când vom scăpa de aceste autorități corupte/incompetente, care refuză fățiș să adopte conceptele contemporane cu privire la gospodărirea apelor (este singurul domeniu de activitate în care se întâmplă așa ceva în România), tot cu bani publici se va sparge betonul și se va renatura cursul de apă. Dar rezultatul, chiar dacă mult mai acceptabil decât zidul de beton, va fi un fals. Pentru că natura, o dată distrusă, este distrusă pentru totdeauna.
Fâșia de zăvoi de pe malul Jiului reprezintă o perdea forestieră de protecție, iar art. 26 din legea 289/2002 prevede: ”Reducerea suprafeței perdelelor forestiere de protecție, indiferent de forma de proprietate, este interzisa.” Dar, cu toții observăm că respectarea legislației de mediu la noi este facultativă.
Imaginile sunt din 1 aprilie, din păcate fără nicio păcăleală. Mai în aval încă se lucrează la distrugerea malului stâng. Va veni apoi rândul malului drept. Se vede în imaginile de mai jos că cel drept este un mal natural, acoperit cu sălcii, plopi și arini, că este acolo și o stâncă ce coboară până lângă unda rănită a Jiului.
În contextul ecocidului generalizat, este un colț valoros și pitoresc de natură, o casă sau o cale pentru numeroase viețuitoare, unele reprezentând specii ”protejate”. Dar unii ”semeni” de-ai noștri, cânt este vorba de bani, uită complet de natură (presupunând că au știut de ea vreodată). Cu ce a greșit acest colț de natură? Cu faptul că poate furniza un pretext, chiar și un ”pretext fără pretext”, pentru ”alocarea” unor fonduri publice consistente.
Tăvălugul distrugerii coboară spre singura zonă de curs cu adevărat natural al Jiului de Est, pe care urmează să o distrugă:
Evident că este o încălcare a Directivei Cadru privind Apa, că acest curs nu va mai putea avea o stare hidromorfologică bună, dar cui îi pasă de cea mai batjocorită directivă?
Însă mutilarea cursului Jiului de Est este doar un preambul față de ce se-ntâmplă mai în aval. La doar 3 kilometri în aval (desigur, fără să se țină cont de impactul cumulat) se ”lucrează” la cel mai distrugător pentru natură proiect implementat în România după 1989, proiectul ceaușist de secare a Jiului pe tot parcursul din magnificul său defileu (vezi foto stânga). Un monstru de beton, menit să înghită râul, se ridică în parcul național, arie cu regim strict de protecție (categoria II IUCN).
Jiul a încercat să riposteze, dar în zadar:
Răzbunarea Jiului. Ce se întâmplă când îți măsori forțele cu natura
Este, cel puțin din punctul meu de vedere, cea mai mare rușine națională. Nicăieri, nici în cele mai înapoiate sau marcate de abuzuri colțuri de lume, nu s-a mai pomenit ca un guvern să declare că distrugerea de la un capăt la celălalt a unui parc național este de interes public!
Faptul că într-o țară europeană, în anul 2017, este distrus cel mai spectaculos parc național și situl Natura 2000 suprapus, sub privirea îngăduitoare a tuturor autorităților, de la Garda de Mediu și ministere ”de resort” până la parchetele sesizate, este siderant.
Iată cum arăta inima acestui parc național:
În ultima imagine se vede sectorul din aval al pârâului Dumitra, exact locul unde a fost găsită o specie protejată de pești pentru care a fost declarat situl Natura 2000. Așa arată în România habitatul unei specii protejate!
Chiar și șantierele secundare, cum ar fi cel de la fereastra de atac Valea Rea, au impact enorm. Vedeți în imagine habitatul prioritar 91E0, îngropat de viu:
Dar toate aceste mutilări sunt insignifiante față de ce urmează, față de moartea ce va veni o dată cu devierea Jiului în tunel. Nu pot să nu mă întreb de ce asociațiile pentru protecția animalelor nu protestează împotriva exterminării unei întregi populații de vidre. Iar pe versanții defileului vor trece ani până impactul se va vedea. Un astfel de ecocid nu este permis nici macar în afara ariilor naturale protejate!
Lucrările trebuiau stopate oricum în 2007, pentru că doar până atunci au avut acord de mediu. Lucrează în dispreț total față de lege, din toate punctele de vedere, fiind perfect conștienți că sunt deasupra legii. La șantierul de la Livezeni nu este niciun panou cu autorizația, nici la Dumitra. La cel de la Valea Rea este un panou cu o autorizație de construire care a expirat în 2009!
Mai multe despre dezastrul din Defileul Jiului puteți citi în scrisoarea deschisă din 2015:
Scrisoarea deschisă: Opriți distrugerea Parcului Național Defileul Jiului!
Precum și în aceste articole:
Dar deconspirarea lucrărilor ilegale din Parcul Național Defileul Jiului, în loc să ducă la stoparea lor, cum s-ar întâmpla într-un stat de drept, a dus la accelerarea lor! Știind că tot ceea ce fac este ilegal, cei implicați în această cheltuire ilegală a banilor publici au devenit brusc harnici nevoie mare, ca să ne pună în fața faptului împlinit! După ce din 2014 până-n 2012 ajunseseră doar la un stadiu de 45%, iar apoi în cei 4 ani de sistare lucrările s-au degradat, acum vor ca în doar un an și ceva să și pună în funcțiune prima treaptă!
Și cine face presiuni pentru accelerarea lucrărilor ilegale? Chiar ministrul energiei, Toma Petcu, cel care anul trecut, când Agenția Națională pentru Protecția Mediului a refuzat să aplice legea (la solicitarea Federației Coaliția Natura 2000) cu privire la Defileul Jiului, era președintele acestei instituții. Chiar el a semnat refuzul, argumentat cu date false!
Vă rog să citiți petiția de mai jos și să o distribuiți! Doar o amplă presiune civică poate determina instituțiile statului să-și amintească de lege. Dacă o singură instituție dintre cele vizate își face datoria este suficient, iar până nu este deviat Jiul nu este prea târziu pentru salvarea acestui ecosistem atât de valoros.
Opriți distrugerea Defileului Jiului!
Se va realiza o hidrocentrala pe banii statului si in paguba naturii, hidrocentrala care, probabil, va fi operata de catre o firma privata – fericita.
Similar cu Micohidrocentrala (MHC) Taia de linga Petrila
Categoric , nu se mai poate. Incepem o campanie pentru oprirea platilor la factura electirca a belstematelor de “certificate verzi”. Si imediat dupa sarbatori trebuie sa ne unim toti romanii pentrustoaprea distrugerilor raurilor naostre si ale padurilor. Asa cumam reusit sa orpim Ordonanta 13 tot asa vom reusi sa oprim si aceste distrugeri
Când nația asta de slugi, după ce i se oferă ceva drept la exprimare, se uită cum oamenii sunt călcați în picioare și exterminați încet, cum vă așteptați ca să fie sensibilă la probleme de mediu? Dacă suntem indolenți și toleranți la acte împotriva noastră, a sănătății noastre, a bunurilor noastre trebuitoare pentru minim trai, cum poate să ne revolte o barbarie împotriva naturii? Ce diferență este între un locuitor al unui sat din pustia Câmpie Română, pentru care natura înseamnă în primul rând cei câțiva ari de porumb, butucii de vie din grădină și porcul din curte, și Johannis, care n-a catadicsit să se pronunțe măcar în astfel de probleme de siguranță națională și tace ca procu-n cucuruz? În probleme de mediu, fundamental, nici una: aceeași ignoranță. Dintr-un punct de vedere economic, este o diferență uriașă. Din punct de vedere deontologic, etic, deasemenea. Tăcerea lui Johannis, a CSAȚ-ului, a ANPM, Gărzii de Mediu și a altora asemeni lor este distrugătoare. Ei pot să creadă că, dacă sunt la putere, construiesc viitorul. Niște oameni mici ajunși în funcții mari. Viitorul va conține, fără îndoială, acei oameni, români sau nu, care vor clasa corect ceea ce fac ei la ecocid și complicitate la ecocid.