Acest articol ar fi putut fi despre ”minunea din pădurile Gurghiului”. Păduri în care un drum s-a născut peste noapte: a fost curățat de copaci și lărgit, a fost pietruit, tasat, excavat pe unde era nevoie și dotat cu podețe. Fără avize. Fără autorizații. Ce mai, ca prin farmec! Nu e nicio magie însă, că nu e un drum pe care să ajungă localnicii la casele lor, ci unul destinat să plece lemnul din păduri. Și nu din orice păduri, ci din unele dintr-o zonă în care, în ultimii ani, am documentat și sesizat (și nu doar eu, ci și alți jurnaliști de investigație și activiști de mediu) un număr impresionant de cazuri de tăieri ilegale. Așa că nu e lucru de mirare că, împreună cu cei care am documentat cazul pe teren, ne-am trezit urmăriți și amenințați. Iar cel care ne urmărea îi dădea raportul primarului din Gurghiu.
Drumul care face subiectul acestui articol l-am parcurs în urmă cu o săptămână. I-am făcut fotografii și l-am filmat. Nu e autostradă, drum european sau național, nici măcar ”dii-jey” sau ”dii-sii” – celebrele indicații pe care le primești de la aplicațiile care îți semnalizează intrarea pe un drum județean ori comunal. Nu-l găsești pe nicio hartă oficială, tipărită ori în format electronic, și nici nu e foarte lung – are undeva pe la 600 de metri. Dar e pietruit bine, are taluzuri și șanțuri pentru scurgerea apei, inclusiv două lucrări de artă. Nu zâmbiți, asta e denumirea de specialitate pentru anumite lucrări, cum sunt și cele două podețe ale drumului nostru, nu foarte sofisticate (nu vă gândiți la rachete), ci la două tuburi prin care să treacă apa izvoarelor și pârâielor din pădure. E suficient de trainic să poți merge pe el, fără să rămâi împotmolit, cu o mașină mică sau cu un tractor, inclusiv cu unul articulat forestier (TAF), ba chiar și (mai ales) cu o dubă sau cu un camion plin cu lemne (proaspăt tăiate).
Drum pentru mașinile cu lemne, nu pentru oameni
Că de aici începe povestea acestui drum fantomă, care dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Dar este, chiar dacă nu l-a ”botezat”, oficial, nimeni în acte. Și are două utilități, mari și late.
Prima utilitate ar fi să se poată ajunge la o stână și o poiană, în care, o dată pe an, se ține o sărbătoare câmpenească privată (adică doar pentru membrii unei asociații de pășunat și oficialitățile locale). În rest, nu sunt prin zonă nici cătune, nici case izolate, nici măcar livezi, că m-am interesat și, cum spuneam, taman am fost acolo.
Ce-a de-a doua utilitate – că doar nu ne-am născut ieri, să credem că face cineva drum prin pădure, de sute de metri, doar pentru o serbare câmpenească – e exploatarea lemnului.
BINGO! Că taman atelajele și dubele, alea care nu transportă mai mult de 10 mc de material lemnos, ba chiar pot coborî, în Noul Cod Silvic, și sub 5 mc (peste care transportul fără acte să devină infracțiune, dublată și de confiscarea vehiculului), aveau nevoie de o asemenea ”investiție”, să nu rămână împotmolite. Asta nu înseamnă că drumul nu face viața ”mai ușoară” și camioanelor cu tonaje, dar și cu putere și sisteme de tracțiune, mai mari.
Desigur, vă puteți întreba (cum m-am întrebat și eu, că de-asta am ajuns să documentez subiectul):
- Păi dacă e un drum destinat exploatărilor forestiere, de ce nu e încadrat ca atare – drum forestier – să apară pe hărți și să fie autorizat și, atenție, monitorizat (de instituții abilitate și/sau de jurnaliști de investigație ori activiști de mediu)?
- De ce în acte drumul ăsta continuă să figureze ca… pădure? Că schimbarea categoriei de folosință implică și probleme mai grave.
- Cine și cum a construit și a decontat (legal) construcția unui drum care nu există (din punct de vedere juridic)?
- Cine și de ce a tăiat zeci de copaci (ilegal), taman de pe marginea drumului cu pricina, doar ca să permită amenajarea lui?
Aaa… și de ce, în timpul documentării pe teren m-am trezit cu o ”codiță”? Adică o mașină (4×4) care ne urmărea. Care s-a dovedit că era condusă de o persoană a cărei familie deține o firmă care exploatează nisip și balast, și care are ca principali clienți primăriile din zonă. Persoană care l-a sunat pe domnul primar. Domn primar care se simte în ocolul silvic ca în în biroul de la primărie, drept pentru care s-a autoinvitat la o discuție. Discuție la finalul căreia a venit și cel care ne urmărea, să lanseze și niște amenințări. Dar deja anticipez.
Cum am aflat de drumul aflat într-o zonă fierbinte a tăierilor ilegale de păduri
Pe 16 octombrie, Horea Petrehuș, de la Asociația Valori Superioare, cu care am mers de multe ori în păduri pe urmele hoților de lemne, mi-a semnalat sesizarea pe care a făcut-o deputatul USR de Mureș Adrian Giurgiu, legată de existența unui drum ilegal, de aproximativ 600 de metri, în Munții Gurghiului. O zonă fierbinte a tăierilor ilegale de păduri, pe care le-am documentat și prezentat public, pe larg, în ultimii cinci ani. Potrivit sesizării, adresată unei liste lungi de instituții publice, se semnalau posibile tăieri ilegale, furt și transport ilegal de material lemnos, construirea fără avize a drumului, ocuparea ilegală a fondului forestier, schimbarea ilegală a categoriei de folosință a fondului forestier, dar și posibile fapte legate de modul în care s-a finanțat construirea drumului. Suficiente motive pentru a vedea și verifica, la fața locului, cele semnalate.
Programul mi-a permis ca doar pe 1 noiembrie, să ajung în zonă, împreună cu Horea Petrehuș. În Reghin, respectiv Gurghiu, ne așteptau Adrian Giurgiu (autorul sesizării) și Fabian Levente. Cel din urmă, este pădurar la un canton din cadrul Ocolului Silvic (OS) Fâncel, care se învecinează cu Ocolul Silvic Gurghiu (ambele din cadrul Direcției Silvice Mureș). Cea mai mare parte a drumului se află în OS Gurghiu, într-o pădure al cărei proprietar este Primăria Gurghiu, iar o bucată în OS Fâncel, într-o pădure a composesoratului Glăjărie – cantonul pădurarului Fabian Levente.
De menționat (pentru a nu avea discuții ulterioare) că Fabian Levente nu și-a ascuns intenția de a candida, anul viitor, pentru funcția de primar la Gurghiu.
De asemenea, trebuie menționat că, până recent, pădurea comunei Gurghiu era administrată de OS Fâncel. Apoi a decis să schimbe administratorul, OS Gurghiu. O decizie cel puțin ciudată, în condițiile în care, juridic, atât OS Fâncel, cât și OS Gurghiu sunt sub-unități ale Direcției Silvice Mureș. Mai mult, pădurea comunei Gurghiu este singura aflată pe versantul stâng (raportat la cursul râului Gurghiu, privind în amonte) administrată de OS Gurghiu, celelalte păduri ale acestei unități fiind pe versantul drept. De altfel, pe hărțile pe care le-am văzut pe pereții din sediul OS Gurghiu, pădurea comunei Gurghiu nici nu apare.
Ce am găsit pe teren
Culmea coincidenței: în timp ce urcam către drumul de poveste, ne-am intersectat cu mai multe mașini de teren care coborau. După cum aveam să aflu, chiar în aceeași zi, s-a nimerit ca pe teren să fie și control de la Garda Forestieră (Brașov)și Poliție (chiar și Romsilva ar fi avut reprezentant, de la nivel central), fix pe același subiect, cu drumul împricinat. Doar cu o oră dacă ajungeam mai devreme, ne nimeream în același timp în pădure. Care a fost ”regia” controlului am aflat ulterior (voi reveni).
Drumul care nu există oficial în acte, există pe teren. Are aproximativ 550 de metri pe raza OS Gurghiu și alți aproximativ 50 de metri pe terenul administrat de OS Fâncel (proprietate a Composesoratului Glăjărie). Ochiometric, ar fi fost necesare câteva (zeci de) camioane de balast-pietriș pentru amenajarea lui.
Pe marginea drumului sunt cioatele tăiate ilegal. Chiar dacă sunt pe marginea drumului (limitrof), e destul de evident că au fost tăiate pentru a permite lărgirea lui și/sau, destul de probabil, îndepărtarea crengilor care ar fi putut încurca circulația – sunt prea subțiri (cam de grosimea unei mâini ori a unui picior, cel mult) pentru a putea fi folosite în construcții ori pentru produs cherestea și e total improbabil ca cineva care ar fi vrut să fure lemne pentru foc să taie zeci de copaci (67, potrivit unui control), dintr-un loc în care fapta poate fi sesizată de prima persoană care trece pe drum, în loc de un singur copac mai mare (cu un volum comparabil cu a celor 67), dintr-o zonă mult mai puțin vizibilă.
Două lucrări de artă – podețe construite cu ajutorul unor tuburi, pentru a permite sub-traversarea pârâielor de pe versant. Modul de consolidare arată un caracter de durată al drumului, diferit de cel al drumurilor de exploatare forestieră (sau de scos apropiat).
Mențiune importantă: drumurile de exploatare forestieră (numite și drumuri de scos apropiat) au caracter temporar, sunt realizate pentru o perioadă determinată de timp (cel mult de câteva luni, cât durează exploatarea unuia sau a mai multor parchete), existând obligația readucerii la starea inițială după încheierea exploatării. Asta înseamnă acoperirea cu pământ sau chiar regenerare (plantare de puieți); pe de o parte pentru a proteja și a da șansa refacerii mediului (biodiversității), pe de altă parte pentru a preîntâmpina fenomene grave, ca eroziunea solului, crearea de torenți și canale de colectare a apei în timpul ploilor, cauze de colmatări de râuri, bazine și, nu în ultimul rând, inundații cu efecte majore. De o parte și de alta a drumului în discuție am văzut mai multe drumuri de scos apropiat, mai bine sau mai prost aduse la starea inițială, în cazul celor din urmă fiind deja vizibil început procesul de eroziune. Simpla comparație a drumului în discuție cu acestea arată că n-are cum să fie vorba doar de un drum de TAF, cum pretind reprezentanții OS Gurghiu.
Concluzii (personale, după documentarea pe teren)
Chiar dacă nu are dimensiunile unui drum forestier (conform normativelor), îndeplinește funcțiile unui drum forestier, care ar fi trebuit să treacă printr-un proces de autorizare, atât pentru schimbarea regimului de folosință, cât și pentru luarea unor măsuri de diminuare a impactului asupra mediului. Definirea clară a regimului drumului are implicații juridice – întreținere, responsabilități de monitorizare, regim juridic aplicabil etc.
înregistrare pe teren, împreună cu deputatul Adrian Giurgiu și pădurarul Fabian Levente (autori ai mai multor sesizări legate de această situație), și cu Horea Petrehuș, de la Asociația Valori Superioare, cu care am venit să verificăm cele sesizate:
Ce spun reprezentanții Ocolului Silvic Gurghiu
După documentarea de pe teren, am oprit la sediul OS Gurghiu, din localitatea cu același nume. Pe șeful ocolului, Ovidiu Chiorean (pentru o scurtă perioadă și director al DS Mureș), nu l-am găsit, inițial, la sediu. În urma mașinii cu care am venit, în curtea ocolului a intrat un Volkswagen Amarok, de teren, care a parcat la aproximativ 15-20 de metri de noi. A așteptat puțin și câteva minute mai târziu l-am văzut prin geamurile de la ocol că pleacă. Am reușit să ies și să-l filmez. Cum avea să se dovedească ulterior, bănuiala mea că ne-a urmărit, s-a confirmat.

Mașina care a oprit, imediat după noi, în curtea OS Gurghiu. Bănuiala că ne-a urmărit ne-a fost confirmată, ulterior, chiar de primarul comunei Gurghiu, căruia șoferul mașinii îi dădea raportul
În lipsa șefului, inginerul de fond forestier Vasile Steinbach și-a asumat responsabilitatea să ne ofere răspunsuri. A încercat să ne convingă că nu e drum forestier, ci doar drum de exploatare, pentru că… nu are dimensiunile unui drum forestier.
Cum ar veni, dacă te apuci să faci un drum forestier și vrei să scapi de avize și autorizări, totul e să-l faci ceva mai mic decât normativele. Ca și cum o dublă ilegalitate (lipsa avizelor, a autorizării și a schimbării regimului de folosință, respectiv respectarea dimensiunilor minime) ar genera o stare de… legalitate!
Mai mult, domnul Steinbach ne-a spus că drumul n-ar avea un caracter permanent, ci doar temporar, pe perioada exploatării pădurii. Doar că o exploatare corectă ar presupune că nu se va încheia vreodată (că tai lemn doar în limitele care se și regenerează). Inginerul a adus în discuție și faptul că drumul ar fi mai vechi, nu din ultimii ani, ceea ce, odată în plus, infirmă caracterul temporar al acestuia.
În timp ce încercam să lămurim cu inginerul de la OS Gurghiu cum stă treaba cu drumul care ba e temporar, ba permanent, și dacă are vreo importanță dacă cei care au dus acolo pietrișul l-au dus cu camionul ori cu căruța, i-a sunat telefonul. Inițial, a ieșit grăbit din încăpere, după care a revenit și mi-a dat telefonul. Domnul primar al comunei Gurghiu, Laurențiu Boar, îl sunase pe domnul inginer silvic Vasile Steinbach, ca să vorbească cu mine.
Ia ghiciți de unde aflase domnul primar că sunt la sediul ocolului și cu cine vorbesc? Asta dincolo de gradul ridicat de familiaritate (aveam să aflu, ulterior, că nu e simplă coincidență, chiar e o mare familie acolo, că fiul domnului primar e și el angajat la OS Gurghiu).
La telefon, domnul primar a intrat ”la rupere”, reproșându-mi că nu știu ce aș fi publicat la Recorder (!?) despre el și familia lui, în urmă cu ceva ani. Nu părea prea convins că n-am vreo legătură cu Recorder și că habar n-am la ce se referă (singura legătură cu Recorder a fost faptul că, în 2020, am investigat tăierile ilegale de păduri din zonă, mai ales din OS Gurghiu, cam în aceeași perioadă în care au realizat și ei una dintre investigațiile ”Pe urmele hoților de lemn”). Dar cum intenționam, oricum, să discut și cu el, am zis că îl sun după ce închei discuția de la ocol. Însă domnul primar nu mai avea răbdare, așa că s-a auto-invitat la ocol și în câteva minute a și ajuns.
– Salut, Vasile, a spus primarul, la intrarea în încăpere.
– Să trăiască domn primar, i-a răspuns inginerul silvic, după care a început o discuție cel puțin la fel de indefinită despre regimul juridic al drumului în discuție.
În sinteză, ce a susținut primarul comunei Gurghiu, Laurențiu Boar:
Că drumul respectiv ar fi o cale de acces. Cale de acces către cine, către ce sau pentru ce? Exceptând stâna (și nu știu să pietruiască primăriile drumuri prin munții României către fiecare stână izolată), nu sunt case în zonă, nici livezi; utilitatea este, cum am scris deja, facilitarea exploatărilor forestiere (mă rog, și serbarea câmpenească privată anuală);
Că primăria avea dreptul să pietruiască drumul pe motiv că pădurea e proprietatea comunei. Fals, o parte din drum nu e proprietatea comunei Gurghiu, ci a unui composesorat. Chiar și dacă toată porțiunea ar fi fost proprietatea comunei, tot nu ar fi putut să-l facă fără acordul OS Gurghiu, administratorul pădurii. Și, evident, n-ar fi putut să facă asta fără proiect, avize, autorizații (să nu ne lăsăm înșelați de aparențe, pe drumul respectiv nu ”doar” s-au aruncat niște pietre – au fost îndepărtați copaci de pe margini, s-a excavat pe unele porțiuni, s-au săpat șanțuri, pietrele au fost tasate, s-au construit podețe). Și, cu riscul de a supăra, repet: nu e un drum care să scoată ”din noroaie” un sat ori un cătun (și un primar s-a săturat să aștepte după procedurile birocratice), ci făcut pentru a facilita exploatarea lemnului;

Într-o sesizare către ANI, care îl vizează pe vice-primarul comunei Gurghiu, făcută de un cetățean din satul Glăjărie, se arată că ”utilitatea” pășunii e să găzduiască sărbători private, la care sunt invitate și persoane din administrația locală. Pentru o friptură de miel și un boț, primarul ar fi dat ”10 tiruri de balast”.
Că drumul (”calea de acces”) ar fi existat ”dintotdeauna”. Asta nu legalizează cu nimic situația. Dacă a fost drum pentru exploatări încheiate, era responsabilitatea ocolului să fi luat măsuri pentru închiderea lui (readucerea la starea inițială) după finalizarea acestora. Dacă în zonă sunt exploatări cu caracter permanent care ar fi necesitat/justificat existența unui drum forestier permanent, ar fi trebuit să facă demersuri în acest sens. În fine, faptul că ar fi existat ”dintotdeauna” tot nu ar fi dat dreptul primăriei să execute lucrări pe el fără acordul administratorului (ocolul silvic) și fără restul procedurilor legale.
Că oamenii (din Composesoratul Glăjărie) ar fi cărat pietrele cu atelajele proprii și ar fi reparat drumul (”calea de acces”) voluntar. În sprijinul acestei afirmații, în timpul dimineții, când controlul amintit mai sus (Gardă, Poliție, Romsilva) era în toi, o parte din aceștia au dat și declarații în acest sens (vă las pe voi să apreciați cât de credibile sunt declarațiile respective și incredibila ”coincidență” că oamenii respectiv erau în vârful muntelui taman în ziua și la ora la care a venit controlul Gărzii Forestiere și al Romsilva!). Procesul verbal, întocmit de Laurențiu Boar, în dimineața zilei de 1 noiembrie, semnat de membri ai composesoratului, aici: Proces verbal primar Gurghiu. Atenție: oricum e vorba doar de aproximativ 10% din drumul în discuție, cel din proprietatea composesoratului, administrat de OS Fâncel.
Că tăierea ilegală a celor 67 de copaci ar avea autor necunoscut. Asta cred că e cea mai improbabilă coincidență, că cineva a comis o infracțiune, tăind copaci taman de pe marginea drumului (nu dintr-un loc mai ferit), chit că erau niște copaci inutili pentru construcții, produs cherestea și chiar foc. Mai grav e că există un raport oficial despre acest furt, dar Poliția și procuratura au pus batista pe țambal în fața unei asemenea gogomănii (sunt curios dacă și în raportul Gărzii, după controlul din 1 noiembrie, se vor reține, ca fiind credibile, asemenea aberații).
Că, de fapt, ar fi existat o firmă care a lucrat la drum și ar exista și o hotărâre de consiliu local pentru lucrare (da, coerența nu a fost punctul forte al discuției cu reprezentantul ocolului silvic, respectiv cu domnul primar și, mai ales, al răspunsurilor primite).
Că totul ar fi o confruntare politică (legată de faptul că Fabian Levente vrea să-l contracandideze anul viitor, la alegerile pentru primărie). De unde și acuzațiile primarului că din cantonul lui Fabian Levente s-ar fi furat lemne cu știința acestuia. În sprijinul afirmațiilor lui, a invocat surprinderea unui transport de lemn ilegal, în care oamenii prinși ar fi declarat că ar avea lemnele de la Fabian Levente. Doar că în loc să apeleze, pe moment, serviciul 112, ca orice cetățean care vrea să sesizeze un transport ilegal de material lemnos, primarul a depus sesizare, ulterior, pe linie politică, la Prefectul județului Mureș.
Că dacă eu scriu un articol, scrie și el un articol (!?) Și când am vorbit la telefon, și când a venit în sediul ocolului silvic, primarul mi s-a adresat cu ”domnule senator”. De fiecare dată, i-am precizat că nu mai sunt senator de aproape trei ani, că de această dată am venit la Gurghiu în calitate de coordonator editorial al site-lui România Curată, pentru a verifica, pe teren, informațiile din sesizările făcute de deputatul Adrian Giurgiu și pădurarul Fabian Levente. În replică, mi-a spus că dacă eu scriu un articol, scrie și el un articol… N-am avut inspirația să-l întreb pentru ce instituție media va scrie articolul. Aștept.
Că drumul are caracter temporar… dacă va fi închis. Dacă nu, nu. Fără alte comentarii.
Drum făcut de voluntari ori de o firmă de casă a primăriilor din zonă?
I-am arătat domnului primar fotografia cu Volkswagenul Amarok, care bănuiam că ne-a urmărit și l-am întrebat dacă știe al cui e. A răspuns afirmativ. L-am mai întrebat dacă e al firmei care a lucrat la drum și dacă cel care o conduce e persoana care l-a anunțat că am intrat la ocolul silvic. De asemenea, am primit răspunsuri afirmative. Când am întrebat de numele firmei, răspunsul l-am primit în.. persoană. Pe ușă a intrat un domn,. Aveam să aflu, ulterior, că-l cheamă Ionel Farcaș și că familia lui deține firma Ionuț Trans SRL. Cea care ar fi făcut, de fapt, drumul.
Când avem un drum care în acte nu există, dar putem circula pe el, nu cred că mai miră pe cineva că între obiectul principal de activitate declarat de Ionuț Trans SRL și realitate diferențele sunt majore. Că în acte, societatea se ocupă cu transportul de mărfuri. Dar dacă ne uităm pe cifrele de afaceri și pe contractele din SICAP din ultimii ani, firma e furnizor de pământ, nisip, piatră spartă și balast pentru primăria Gurghiu și alte câteva primării din zonă (Solovăstru, Ibănești, Hodac, Chiheru de Jos).

Contractele cu primăria Gurghiu și alte patru primării din zonă, au reprezentat cea mai mare parte a veniturilor firmei Ionuț Trans SRL, mai ales în anul 2022. Sursa graficului: SICAP
În anul 2022, cifra de afaceri declarată de Ionuț Trans SRL a fost de 958.585 de lei. Din aceasta, aproape 80% (754.268 de lei) au provenit din contracte (26 la număr) cu primăriile din zonă (aproximativ 222.000 de lei de la comuna Gurghiu). Ca să nu existe dubii: contractele au fost încredințate prin achiziție directă (asta chiar dacă a fost nevoie să fie sparte în două sau trei, unele încredințate în aceeași zi). Spuneți-i rentă, spuneți-i ”firmă de casă”, spuneți-i clientelism politic, spuneți-i stat acaparat. Orice sintagmă alegeți să utilizați, sunteți aproape de adevăr. Și tot aproape de adevăr sunteți și dacă vorbiți de sistem mafiot. Că e specific mafioților să transmită amenințări, cum a făcut domnul care a dat buzna peste noi. (nota bene: în acest articol nu intru în detaliile exploatării balastului de către Ionuț Trans SRL, că și așa e lung, dar n-au intrat zilele în sac).
”Noroc că nu v-ați întâlnit cu oamenii în pădure” (!?)
Prea multe nu ne-a lămurit nici domnul Ionel Farcas, că venise mai degrabă să se rățoiască la autorii sesizărilor (Adrian Giurgiu și Fabian Levente). Iar pe final n-a vrut să lase prea multe dubii legate de motivul pentru care a ținut să participe neapărat la discuție, și ne-a transmis că ”am avut noroc” că n-am ajuns în pădure chiar în momentul controlului, când erau și oamenii din composesorat acolo. Tonul nu a fost unul de simplă constatare ori opinie personală. Că nu e prima dată când primesc astfel de mesaje de genul cu ce voi păți eu și/sau cei cu care merg cu mine pe teren, dacă ne întâlnim cu localnici ori silvici care, vezi Doamne, n-ar putea trăi dacă nu fură un lemn (mă rog, un lemn în sens metaforic, că vorbim de zeci și sute de transporturi de lemne din câte o singură exploatare). Mai mult, de data asta amenințarea părea să fie adresată deputatului Adrian Giurgiu (care făcuse sesizarea de la mijloc de octombrie) și, mai ales, pădurarului Fabian Levente (care, prin prisma activității lui se va intersecta în sat și în pădure cu oamenii ”supărați”).
Altfel, la modul cel mai sincer, chiar mi-aș fi dorit să fi apucat să discut cu oamenii respectivi, să văd cum de s-a întâmplat să fie acolo taman când a venit controlul Gărzii Forestiere, Poliției și Romsilva, să-i aud cum pretind că ei ar fi adus pietrișul și balastul cu atelajele proprii și că ar fi lucrat voluntar.
Cu atât mai mult cu cât, chiar a doua zi, pe 2 noiembrie, unul dintre cei care au semnat procesul verbal scris de primar a transmis o nouă declarație, prin care arată că doar o zi, în iunie 2022, ar fi lucrat la drum și că, ATENȚIE, piatra a fost adusă de primăria Gurghiu cu auto-basculantele, nu de membri ai composesoratului, cu atelajele proprii!

Declarație transmisă de un membru al composesoratului Glăjărie, de pe 2 noiembrie, care contrazice procesul verbal întocmit de primar și pe care îl semnase, cu o zi înainte, în prezența primarului
Ce e interesant însă, e că în 2021, anul în care s-au curățat copacii de pe margine, s-a pietruit, lărgit și consolidat drumul, Ionuț Trans SRL nu apare, în SICAP, cu niciun contract cu Primăria Gurghiu. Firma ”compensează” însă, în 2022, cu cinci contracte, în valoare totală de 44.480 de euro, din care unul pentru ”lucrări de reparare drumuri”.

Raportul unui fost pădurar al OS Gurghiu, din 20 iulie 2021, care sesizează tăierea ilegală a 67 de copaci ”limitrofi drumului de acces care s-a pietruit”. Practic, se recunoaște că, în 2021, lucrările fuseseră deja făcute. Și e vorba de lucrările de pe porțiunea de pădure din proprietatea Primăriei Gurghiu, administrată de OS Gurghiu.
Protecție de la centru”?
În cazul drumului din Munții Gurghiului s-a implicat și conducerea centrală a Romsilva. Pentru că primarul Laurențiu Boar, la rândul lui, a depus sesizări împotriva pădurarului Fabian Levente, cu acuzații privitoare la tăieri ilegale în cantonul lui. Și a obținut și ”sărirea ierarhiei”, mai exact trimiterea unui control din partea conducerii centrale a Romsilva, nu de către Direcția Silvică Mureș, cum ar fi fost normal.

Pe 11 octombrie, directorul DS Mureș, Ilie Covrig, a fost informat de către directorul general al RNP Romsilva, Daniel Nicolaescu, că în Cantonul Glăjărie se va efectua un control de fond de la centru, iar o eventuală acțiune de control începută deja de DS Mureș trebuie sistată!
Această decizie nu e deloc întâmplătoare, în condițiile în care conducerea centrală a RNP încearcă, încă din 2020, îndepărtarea lui Ilie Covrig de la conducerea DS Mureș. ”Vina” lui este că a discutat cu jurnaliștii de la Recorder, cu mine, cu activiști de mediu sau cu jurnaliști străini despre tăierile ilegale din pădurile județului Mureș. Aceste mărturii au ajutat în investigațiile cu larg impact public în care s-au prezentat metodele hoților de lemne, rețelele de tip mafiot care s-au format în domeniu, amploarea fenomenului și presiunile care se fac pe oamenii din sistem care încearcă să-și facă munca onest. Cel care îi vizează funcția, de director al DS Mureș, ar fi chiar șeful OS Gurghiu, Ovidiu Chiorean, care a ocupat-o interimar, în 2018, când Ilie Covrig a fost în minister. De altfel, Ovidiu Chiorean și-a asumat și un răspuns pentru sesizarea oficială a deputatului de Mureș Andrei Giurgiu, în care spune că în urma controlului nu s-a găsit nimic în neregulă cu drumul.
În acest moment este în desfășurare o nouă acțiune prin care se încearcă îndepărtarea lui Ilie Covrig de la șefia DS Mureș, prin metoda acordării unor calificative slabe (insuficiente) în cadrul evaluărilor anuale – situație despre care a scris, pe larg, jurnalistul Andrei Ciurcanu, care a prezentat dovezi că evaluările inițiale ale unor directori de direcții silvice au fost schimbate, ulterior, cu pixul (vezi aici).
În acest context, e de înțeles și butaforia cu controlul reprezentanților Gărzii Forestiere și Poliției trimiși la Gurghiu pentru a lua act de spectacolul pus în scenă de domnul primar. Ce e mai puțin de înțeles e indolența altor instituții cu rol de control cu privire la abuzuri și rețele de criminalitate organizată, DIICOT și DNA.
Dar asupra problemei din urmă, voi reveni. VA CONTINUA!