”Iașul iubește teii” este un exemplu de implicare civică. Proteste, petiții cu mii de semnături, comunicare, implicarea unor personalități publice (artiști, scriitori), inițiarea unei propuneri de hotărâre a Consiliului Local, monitorizarea și promovarea dezbaterii publice legate de hotărârea în discuție, cu prezentarea fiecărui consilier în parte și a modului cum acesta a votat, înregistrarea video și distribuirea înregistrării ședinței Consiliului Local Iași. Pe moment, decidenții politici locali au respins propunerea societății civile, dar oamenii sunt deciși să continue lupta lor pentru readucerea teilor în centrul orașului. Mai mult decât atât, campania a scos mulți cetățeni din pasivitate, iar aceasta este cea mai importantă victorie de până acum. România Curată i-a solicitat un interviu unuia dintre animatorii campaniei, Alaxandrina Dinga, pentru a afla ce îl motivează pe un cetățean să acționeze atunci când autoritățile îl ignoră și/sau îi încalcă drepturile (România Curată).
***
Marian Petru: Cine este Alexandrina Dinga?
Alexandrina Dinga: Alexandrina Dinga este ecolog, este ong-ist și, aș putea să spun, activist civic. Mi-am propus să fie printre cei care pun umărul la rezolvarea problemelor comunității în care trăiesc, la formarea de noi generații responsabile. Practic, aș vrea să fiu un actor și nu un spectator pe marginea scenei care stă doar și se plânge. Deci nu-mi place să mă plâng de starea lucrurilor din jurul meu și mă gândesc tot timpul că stă în puterea noastră să facem ceva pentru ca lucrurile să fie altfel, pentru ca problemele care ne deranjează să fie rezolvate.
”Am început cu strângere de deșeuri”
Marian Petru: Care au fost începuturile tale ce țin de activități cu caracter civic?
Alexandrina Dinga: De prin 2003. În general, sunt o persoană foarte activă, n-aș putea să spun un moment anume care a reprezentat începutul. Știu sigur că atunci când au fost lucruri care m-au deranjat, mi-am făcut vocea auzită și am încercat să fac ceva pentru a remedia acele probleme care mă afectau. Implicări cu rezultate notabile aș putea să zic că le-am avut în mediul ONG în care activez de peste 5 ani. Aici am început cu acțiuni simple, ușoare, strângere de deșeuri, și îmi amintesc că asta am făcut în studenție când eram președinte al unor organizații de mediu, campanii de plantare de arbori, până la proiecte de dezvoltare comunitară sau campanii de advocacy prin care să determinăm schimbarea unei decizii publice.
Marian Petru: Practic, ce te motivează să iei atitudine, să te implici?
Alexandrina Dinga: Mă motivează foarte mult lucrul cu oamenii și posibilitatea de a pune bazele unor schimbări pe care ni le dorim cu toții și despre care tot vorbim. Mă motivează și faptul că reușesc să-mi transform frustrările legate de administrația orașului sau de implicarea cetățenilor în acțiuni. Sunt conștientă că aceste schimbări de care noi tot vorbim nu vor veni de la sine, că nemulțumirea noastră trebuie să se transforme în acțiune și nu în resemnare. Și, fără îndoială, este nevoie de actori implicați și responsabili, pentru că nu mai putem sta cu brațele încrucișate, așteptând ca altcineva să vină să facă pentru noi.
Marian Petru: Deci formarea și implicarea unor grupuri de inițiativă în diferire proiecte nu înseamnă numai contestarea unor decizii ale adminsitrațiilor publice ci și altceva…
Alexandrina Dinga: Ceva constructiv. Poți să și contești atunci când simți că a ajuns cuțitul la os, dar trebuie să și construiește alături de cei din comunitate.
Marian Petru: Care ar fi exemplele cele mai relevante de acțiuni prin care ai/ați venit în întâmpinarea unor probleme la nivel comunitar? Este ”Iașul iubește teii”, dincolo de această inițiativă?
Alexandrina Dinga: Spuneam că implicarea mea nu e venit așa peste noapte și aș putea să dau exemplul unor proiecte mari la care țin foarte mult. Spre exemplu, Fundația Comunitară Iași, printre ai cărei membri fondatori mă aflu. Această Fundație își dorește să ajute oamenii să schimbe lucrurile din comunitatea lor, să construiască ceva în comunitatea lor. Nu e neapărat acel ONG care să lupte cu administrația, ci merge pe acțiuni pozitive, constructive. Deci Fundația este un ONG pentru care îmi dedic destul de mult timp și la care țin foarte mult. Un alt proiect, cred că printre primele proiecte de când am venit din Iași, este Campania ”Iașul reciclează” în cadrul căreia am încurajat oamenii să colecteze selectiv deșeurile. Tot în cadrul acestui proiect am avut și acțiuni de colectare de deșeuri și o campanie de plantare de arbori.
”Reușita depinde de determinarea și încrederea oamenilor în faptul că pot schimba lucrurile”
Marian Petru: De ce depinde reușita unei acțiuni cu caracter civic?
Alexandrina Dinga: Reușita cred că depinde foarte mult de oameni, de determinarea lor, de încrederea lor că pot schimba lucrurile și de exemple pe care le văd în jurul lor; adică, de alți oameni care au reușit să schimbe ceva prin implicare. Practic, eu cred că oamenii sunt combustibilul unei ințiative, iar dacă acesta este de calitate și inițiativa, cu siguranță, va avea succes, va avea o viață lungă și rezultate frumoase.
Marian Petru: Cu cât mai mulți oameni implicați, cu atât mai bine?
Alexandrina Dinga: Depinde de inițiativă. Poate că sunt inițiative care nu au nevoie decât de 2-3 oameni sau vorbim de inițiative în care e nevoie să se implice sute de oameni, mii de oameni pentru ca o problemă să fie rezolvată. Deci depinde de la inițiativă la inițiativă.
Marian Petru: Ce însemnă până la urmă că o acțiune a reușit?
Alexandrina Dinga: În primul rând, dacă și-a atins obiectivul propus la început, categoric e o acțiune de succes. Dar cred că, dincolo de succesul de a ajunge în vârful muntelui, vorbim și de proces, vorbim și de pașii pe care îi parcurgem până la a ajunge în vârf și dacă ei sunt făcuți cu grijă și oamenii învață din acei pași, și atunci vorbim de un succes.
Marian Petru: Având în vedere cele spuse, în ultimii ani se poate observa o deschidere mai mare din partea ieșenilor, a conaționalilor față de acțiunile pe care le întreprindeți?
Alexandrina Dinga: Dacă e să mă gândesc strict la Iași, cred că putem vorbi despre câteva schimbări, despre schimbări la modul în care oamenii se raportează la ong-uri. Sunt mult mai receptivi și au început să ne înțeleagă rolul în comunitate și, atunci când au diverse idei, vin către organizație și spun ”ok, eu am ideea asta, ce aș putea să fac?” sau ”aș vrea să mă implic în proiectele voastre”.
”Încă e nevoie ca oamenilor să le ajungă cuțitul la os pentru a se implica”
Marian Petru: Deci nu mai sunt spectatori, devin actori.
Alexandrina Dinga: Schimbările sunt mici, deci nu aș putea să vorbesc de rezultate foarte mari, dar e un început. Toate lucrurile trebuie să aibă un început. Îmi este foarte greu să generalizez la nivel de români, și asta deoarece cred că încă vorbim de acel bagaj pe care îl avem cu noi după cei 50 de ani de comunism în care practic nu aveam posibilitatea să ne exprimăm liber. Nu suntem încă la nivelul la care eu mi-aș dori să fim și simt că majoritatea oamenilor încă au nevoie să le ajungă cuțitul la os pentru a fi determinați să se implice. Spre exemplu ”avem nevoie” de o Roșia Montană pentru a trezi spiritul civic sau ”avem nevoie” să ni se taie teii din centrul orașului pentru a ieși în stradă. Cred că o să mai treacă mulți ani până când o să putem vorbi de o cultură a implicării civice sau a participării publice, asta e clar, mai e de lucru, dar e un început.
Marian Petru: Care a fost momentul cel mai dificil în acțiunile la care ai participat?
Alexandrina Dinga: E greu de zis. M-au deranjat, spre exemplu, atacurile la persoana mea. Câteva mizerii pe niște bloguri despre care nu a auzit nimeni. Adică, cei care nu aveau argumente pentru a răspunde la ceea ce solicitam noi, încercau să vină cu atacuri la adresa noastră. Și, într-adevăr asta e deranjant. Important, însă, e să-ți găsești tăria și să nu te lași afectat de mizerii care știi că nu sunt adevărate.
Marian Petru: Te-ai simțit vreodată amenințată?
Alexandrina Dinga: Nu, n-aș putea să spun. Nu.
Marian Petru: Și pentru că ai oscilat în răspunsuri între ”eu” și ”noi”, cine sunt ”noi”?
Alexandrina Dinga: Când spun noi mă refer la organizațiile din care fac parte, spre exemplu Asociația ”Mai Bine” în care lucrez acum, mă refer la Fundația Comunitară al cărei membru fondator sunt, mă refer la grupul de inițiativă civică ”Iașul iubește teii” și mă refer, în general, la grupurile de oameni cu care mă întâlnesc și cu care simt că pot să mișc lucrurile în comunitatea mea.
”Nu renunțăm la lupta pentru readucerea teilor în centrul Iașului”
Marian Petru: Și pentru că multă lume știe că Iașul iubește teii, ce urmează legat de acest grup de inițiativă?
Alexandrina Dinga: Noi nu renunțăm practic la acțiunile noastre pentru a determina administrația locală să readucă teii în centrul orașului. Vrem din nou să avem un dialog deschis cu administrația. Ei refuză să comunice cu noi, să existe un dialog real, că, practic, ne-am întâlnit de vreo două ori cu viceprimarul Mihai Chirică, dar nu considerăm că a ajuns să ne înțeleagă și să ia în calcul ceea ce spunem noi. De aceea am zis să facem pasul să discutăm și cu primarul Gheorghe Nichita, să vedem dacă nici dumnealui nu are capacitatea să înțeleagă rolul unei asemenea inițiative. Dumnealor au câteva expresii pe care le tot spun, ”niște tineri manipulați politic” și atât, ignorând complet toate argumentele noastre de ordin istoric, cultural, urbanistic sau că vorbim de un simbol al Iașului. Dumnealor spun că acești copaci au fost tăiați și că acum există posibilitatea să se desfășoare acțiuni în centrul orașului, trecând peste faptul că, în mod normal, o decizie publică se ia prin consultarea comunității. Cred că nici dumnealor nu au fost obișnuiți în a cere opinia cetățenilor și, atunci, trebuie să intervenim noi, să deschidem o ușă și să le arătăm că suntem aici, în comunitate, că ne pasă de ceea ce se întâmplă în comunitate și că trebuie să țină cont și de noi.
***
Cei care doresc să se implice este important să facă ceva atunci când sunt lucruri care îi deranjează, adică să nu aștepte să vină X sau Y să le rezolve problema; nu, să facă o sesizare, să dea un telefon, să încurajeze sau să discute cu vecinii. să se mobilizeze, să creeze grupuri de inițiativă. Doar prin implicare vom reuși să schimbăm aceste lucruri de care noi tot ne plângem. Schimbarea trebuie să vină de sus, dar și de jos, din ambele direcții. Nu e suficient să vină doar de sus, că tot spunem că politicienii sunt în toate felurile, dar ignorăm de fapt partea de societate civilă, de cetățeni și nu e în regulă, trebuie să abordăm ambele direcții.
Alexandrina Dinga
