Cum s-au folosit guvernanții de imaginea noastră, ne-au indus în eroare și tot nu au deblocat decontarea navetei elevilor

În ultimele zile am auzit de prea multe ori același discurs public mincinos: „Guvernul a deblocat decontarea navetei elevilor”.

Acum puțin timp, am plecat, alături de colegii mei, spre București, pentru a forța oamenii de decizie să rezolve problema. Am ajuns acolo, cu spiritele aprinse, hotărâți să rezolvăm problema. Am fost primiți cu dulcegării, cu promisiuni, iar ministrul educației ne-a propus să facem o poză. Foarte posibil ca majoritatea oamenilor să o fi văzut deja, pentru că de acea încredere pe care ne-am pus-o noi în doamna Monica Anisie prin acea poză s-au folosit oamenii politici pentru a-și face campanie în următoarele 2 săptămâni, apărut pe paginile PNL, pe pagina ministrului. Fețele noastre au fost asociate cu minciuni, cu promisiuni în van.

Mă simt dator atât moral cât și profesional să spun lucrurilor pe nume. Guvernul nu a rezolvat absolut nimic până la acest moment. Situația este aceeași care a fost și până înainte ca CCR să declare neconstituțională decontarea navetei doar pe bază de abonament.

Ce a făcut Guvernul, în schimb? Probabil știind faptul că nu vor mai rămâne la guvernare prea mult timp, au pus la cale o schemă mai mare decât noi, elevii, mai mare decât problema transportului, un exercițiu de „imagine”, să fiu mai exact. Au lansat în spațiul public tot felul de promisiuni privind rezolvarea acestei probleme. Au spus că de la 1 septembrie se vor asigura că transportul elevilor va fi gratuit, că vor debloca decontarea navetei elevilor, au pregătit toate acestea într-un joc de campanie electorală pus în aplicare aproape perfect.

S-au folosit de imaginea noastră, ne-au indus în eroare, ne-au oferit speranțe, iar noi am ales să fim de bună-credință și să stăm la masă cu ei pentru a-i ajuta să rezolve o problemă pe care nu vor și nu au vrut niciodată să o rezolve. Ieri, Guvernul a picat, iar toate promisiunile astea vor rămâne atât. Doar promisiuni. În concret, ei nu vor putea să mai dea acea hotărâre de Guvern despre care au tot vorbit, nici acea ordonanță de urgență prin care transportul elevilor să fie gratuit. Pe baza unor minciuni, și-au făcut jocul de ieșire. Singurele noastre intenții au fost să ajutăm, să ne asigurăm că acei colegi ai noștri aflați în dificultate vor putea ajunge la școală.

Cuvinte precum malefic, crud, cinic, probabil nu ajung să descrie fapta guvernanților. În acest moment suntem cu problema lăsată în pom.

Parlamentarii PNL care zac pe scaunul de președinți ai comisiilor parlamentare trebuie să introducă odată proiectul de respingere a OUG nr. 51/2019, pe care l-au ținut la sertar până acum, pe ordinea de zi a ședințelor comisiilor!

Ulterior, drept apel la toate partidele, la toți liderii de grupuri Parlamentare din Camera Deputaților, domnul Florin Roman, domnul Stelian Ion, domnul Alfred Simonis, domnii Victor Ponta, Zacharie Benedek, Robert Pașcan, Varujan Pambuccian și Toma Petcu, trebuie să vă puneți la masă și să discutați problemele REALE ale cetățenilor, cu prioritate transportul elevilor și să decideți împreună să respingeți în plen această ordonanță, alături de modificarea Legii educației, pentru clarificare legislativă! Eu și colegii mei reprezentanți ai elevilor ne oferim să acordăm toată consultarea necesară ca decizia luată să fie una bună.

Ulterior, Guvernul care va veni trebuie ca la rectificarea bugetară să prevadă sume pentru decontarea INTEGRALĂ a navetei elevilor și să armonizeze printr-o hotărâre de Guvern cadrul legislativ pentru decontarea navetei elevilor, cu toate procedurile aferente.

Fiți responsabili, nu vă mai comportați ca unii dintre copiii pe care ați crezut că i-ați păcălit și asumați-vă odată și pentru totdeauna rezolvarea acestei probleme. Asta își doresc elevii de la voi, nu degringolade politice, nu scheme care să vă asigure locuri confortabile în funcții publice, ci să luptați pentru lucrurile pentru care ați fost aleși.

Mai am o întrebare, totuși. A meritat?

Vă simțiți bine să știți că prețul pentru succesul vostru nu e altul decât vise ruinate ale unor elevi care au avut curajul să creadă că vor putea ajunge, în sfârșit, la școală? Eu, unul, nu. Și tocmai de aceea, cu toată puterea mea, cu gândul la acei copii, voi merge până în pânzele albe nu numai ca problema să fie rezolvată, dar ca acei oameni care și-au permis să se joace cu sorțile atâtor elevi să plătească într-un mod sau altul.