Sunt elevă în clasa a 11-a la un liceu foarte bine cotat din municipiul Cluj-Napoca, însă fără cămin pentru elevi, presupunându-se că toți au locuința pe raza județului. În realitate, mă număr printre mulții care și-au dorit mai mult pentru propria educație și am riscat să fiu la o distanță de 360 km de familie, să mă văd cu ei doar în vacanțe, iar atunci după un drum de 12 ore cu același tren cu care și tatăl meu mergea în tinerețile lui.
În ultimele săptămâni am încercat să aflu detalii despre scenariul aprobat de direcțiune în vederea întoarcerii mele în oraș, dar am fost neplăcut surprinsă de fapul că nimeni nu a reușit să îmi dea un răspuns, să mă ghideze, să îmi dea o părere. În paralel, contactam cămine ale altor licee în vederea ocupării unui loc pentru cazare. Având în vedere legile, regulamentele interioare și faptul că sunt minoră, nu pot sta în nici un cămin studențesc sau cămin privat.
După ședința consiliului de adimistratie care s-a ținut în cursul săptămânii acesteia, am aflat strategia de începere a anului școlar, fundamentată pe recomandările Ministerului Educației și Cercetării și ale Ministerului Sănătății, și anume scenariul 2 (galben-formulă hibrid) și am reînceput să sun pentru cămin chiar dacă urma să fac o săptămâna online de acolo. Încă de la primul telefon mi-am pus un semn de alarmă și am început să îmi fac griji. Din nefericire, toate liceele care aveau cămin la dispoziția elevilor nu acceptă decât elevi din propriile unități de învățământ, fără să se pună măcar problema tuturor celorlalți care au rămas peste noapte fără locurile ocupate în anul școlar anterior.
Întrebările și nelămuririle celor care mi-au scris și celor în a căror nume vorbesc sunt nenumărate: unde stăm? unde facem orele online? Noi care am vrut mai mult decât un liceu oarecare, cei implicați în proiecte și cluburi, voluntari, debateri, activiști, care vrem să ne reluăm activitățile întrerupte în luna martie, ce facem? Cui ne adresăm? Cine să ne ajute? Să ne mutăm 4 elevi pe 40-50 mp cu o chirie ridicată, utilități și fără măcar o masă de prânz? Suntem dați afară din cămine unde stăteam prea mulți într-o cameră și nu respectam regulile de distanțare, pentru a ne înghesui în chirii la suprapreț. Ar trebui să renunțăm la toate oportunitățile oferite de marile orașe în care studiem și să ne întoarcem în orașele natale doar din această cauză? La noi cine se gândește?
În vară, guvernul și inspectoratele județene au lăsat 6000 de viitori liceeni fără un loc meritat din cauză că nu au pregătit îndeajuns de multe clase, profile și diriginți. Luând acest lucru în considerare, pot avea pretenții să se ocupe de miile de elevi care părăsesc mediile rurale pentru un învățământ superior în mediul urban, mediu mai puțin corupt și mai transparent unde au șanse la burse acordate cât de cât legal în așa fel încât să nu abandoneze școală? Licee în care au cabinet medical, profesori bine pregătiți și multe oportunități sprre activități extracuriculare esențiale dezvoltării personale?
Dacă s-au putut lua hotărâri asupra celorlalte probleme despre igienă, distanțare, materiale online și transport public de ce nu s-a pus și problema aceasta? Chiar nimănui nu i-a trecut măcar fugitiv prin minte acest subiect sau, și mai rău, din lipsă de soluții a fost evitată o astfel de discuție?
Am ajuns în stadiul în care nu știu pe cine acuz, dar știu că o fac și, mai mult decât atât, adresez o sinceră cerere de ajutor pe această problemă. Având puterea să vorbesc în numele miilor de elevi din țară care se află în situația mea, inclusiv a celor de peste Prut, îmi asum responsabilitatea tragerii acestui semnal de alarmă pentru că nu sunt în măsură să găsesc soluții, ci mai mult decât atât, este datoria și meseria altora să le găsească. În concluzie, noi, miile de elevi plecați la liceu departe, ce facem?
Delia Dobrovăț este ambasador Școli curate în județul Cluj, face parte din clubul de debate al orașului și este implicată în organizarea competiției Cluj Open. În același timp este pasionată de conferințele TEDx, ajutând ca voluntar la desfășurarea acestora.
Liceul deducem că e public fără taxe. Deci comunitatea locală a liceului vă plătește studiile, până la un punct. Din păcate, punctul este acum, în pandemie. Sunt convins că în câțiva ani ați fi putut obține o locuință. Asta e, o problemă de bani, și atunci poate-ar fi trebuit adăugat textului dumneavoastră câteva rânduri de readucere-aminte a așa-ziselor salarii din învățământul public pân-acum câțiva ani (nu c-ar fi exorbitante acum)
*adăugate