Emilia Șercan, decisă să dea România în judecată la CEDO. Cu ce țări concurăm în topul condamnărilor pentru încălcarea drepturilor omului

”Sigur că mă voi adresa CEDO după ce voi epuiza toate căile de atac în țară. Până atunci, protestez”, este răspunsul pe care jurnalista Emilia Șercan l-a dat în unul din comentariile la o postare de pe pagina proprie de Facebook, în care vorbește despre protestul început, vineri, 24 noiembrie, în solitar, în fața sediului Parchetului Curții de Apel din București.

Jurnalista a început protestul după ce, la începutul lunii trecute, Parchetul Curții de Apel București a clasat dosarul deschis după operațiunea de compromitere a imaginii publice la care a fost supusă la scurt timp după ce a prezentat dovezi că teza de doctorat a lui Nicolae Ciucă, premierul României în acel moment, este plagiată. Emilia Șercan a prezentat, de asemenea, dovezi că imaginile folosite de în compromiterea ei publică (și care reprezintă o violare a vițeii private) au fost ”scurse” din interiorul Poliției.

România, în top 3 țări cu condamnări la CEDO!

România (1.352) se situează în top trei țări, pe lângă Rusia (2.253) și Turcia (3.386), cu cele mai multe hotărâri de condamnare din partea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în perioada 1959-2017, se arată în Raportul anual al Societății Academice din România (SAR), pe anul 2018. ”Din totalul sentințelor împotriva României (1.202), mai mult de jumătate (619) s-au bazat pe Articolul 6 al Convenției Drepturilor Omului, care se referă la dreptul la un proces corect, durata procedurilor și lipsa implementării sentințelor finale. Această situație este și mai alarmantă în comparație cu Polonia care are 547 de condamnări (la o populație dublă) și cu Federația Rusă care are 1.093 de condamnări pe baza acestui articol. De câțiva ani, întrucât încrederea în instanțele din România a rămas foarte scăzută, românii sunt pe locul doi, după unguri, în ceea ce privește numărul de procese noi depuse la CEDO (…). Peste zece mii de cazuri din România, reprezentând 15,6% din numărul total de cazuri în curs, se află în prezent în așteptare (la nivelul anului 2017 – n.r.)”, se arată în Raportul SAR amintit.

După 2018, deciziile favorabile cetățenilor români care și-au căutat, cu perseverență, dreptatea la CEDO au continuat să vină, cele mai cunoscute fiind cele câștigate de fostul ministru al Justiției Monica Macovei (după ce instanțele din România o condamnaseră pentru acuzațiile de corupție politică legate de Dan Șova), de activistul Mihai Bumbeș (amendat abuziv, în 2013, la un protest pentru salvarea Roșiei Montane), de funcționarul public Antoniu Poienariu (dat afară dintr-o instituție publică, APIA Cluj, pentru că a dezvăluit corupția din interiorul acesteia), de ziaristul Marian Gîrleanu (condamnat în România pentru că și-a făcut meseria!) ori de membrii Composesoratului Borșa (cărora statul român le refuză restituirea a 17.000 de hectare de pădure în Maramureș, în ciuda deciziilor definitive ale Justiției).

Tot în comentariile de la postarea de pe Facebook, Emilia Șercan consideră că redeschiderea dosarului penal ar fi posibilă, de către procurorul ierarhic superior, dar nu crede că acest lucru se va întâmpla, ținând cont că decizia de închidere a fost una politică, nu pentru respectarea justiției.

Postarea Emiliei Șercan, de pe Facebook, integral, mai jos.

”De nouă (9) zile protestez în fața Parchetului General și a Parchetului Curții de Apel București împotriva injustei și revoltătoarei decizii de clasare a dosarului de kompromat.

Am decis să protestez solitar, ținând în mâini una dintre fotografiile mele personale, publicate în mod repetat printr-o acțiune organizată și bazată pe informații scurse din poliție, divulgare care ulterior a fost mușamalizată, cel mai probabil printr-o operațiune de intelligence.

Protestul meu este împotriva scandaloasei decizii de închidere a dosarului de kompromat, în care procurorul a constatat că 3 infracțiuni dintre cele reclamate de mine nu există, iar că alte 4 nu sunt prevăzute de legea penală.
Protestul meu este față de impunitatea pe care instituția parchetului o oferă tuturor celor implicați în acțiunea de compromitere a mea, orchestrată de oameni din poliție, iar apoi mușamalizată de, cel mai probabil, oameni cu legături cu un serviciu de informații.

Începând de vineri, 24 noiembrie, am stat în fiecare zi de lucru în fața Parchetului General și a Parchetului Curții de Apel București câte două sau trei ore, cu excepția zilelor libere de pe 30 noiembrie și 1 decembrie. Când a fost vremea mai caldă, am stat și trei ore, iar în zilele în care a fost foarte frig sau a plouat, am stat în jur de două ore. Joia și vinerea trecută am mers răcită fiind.

Nu pot accepta decizia de clasare a dosarului, în condițiile în care ancheta nu a fost făcută corespunzător, iar acte de urmărire penală esențiale fie nu au fost făcute deloc, fie au fost făcute de mântuială, întotdeauna în favoarea vinovaților și cu scopul evident de a îngropa adevărul.

Dincolo de toate deciziile năucitoare din dosar, un procuror a spus că publicarea repetată a unor fotografii intime nu reprezintă deloc violare a vieții private. Acel procuror nu a văzut intenția, premeditarea și forma continuată a faptei, spunând că publicarea unor fotografii intime făcute în casă nu reprezintă violare a vieții private a unui cetățean.
Parchetul mi-a călcat în picioare demnitatea de om și de femeie, decizia fiind de neacceptat pentru mine.

Decizia e un uriaș act de nedreptate, de injustiție.

De asta am protestat și voi continua să protestez zilnic în fața parchetului, cu una dintre fotografiile publicate repetat, despre care un procuror a decis că nu reprezintă o violare a vieții mele private.

Și voi continua să protestez chiar dacă Parchetul Curții de Apel București va păstra soluția de clasare.

PS. Având în vedere acest anunț, mă aștept ca peste vreo două zile să primesc decizia de confirmare a soluției de clasare de la procurorul general al Parchetului Curții de Apel București, care să aibă, sanchi, data de 6, 7, 8 decembrie. Când 8 organizații internaționale media i-au trimis un apel public procurorului general al României, Alex Florin Florența, cerându-i să nu închidă dosarul și să-l preia la Parchetul General, am primit decizia de clasare, care, sanchi, era datată cu două zile înainte de trimiterea scrisorii publice.”