Sub nicio formă nu vreau să găsesc scuze cumva acelor profesori care le cer părinților bani de la obraz pentru cadouri, acelora care-i umilesc pe copii pentru că părinții nu vor sau nu pot să cotizeze sau, cel mai grav, acelora care bagă mâna în fondurile strânse de părinți pentru hârtie igienică, detergenți sau pentru paza școlii. Acestea sunt fapte penale și trebuie imediat reclamate la parchet. Nu inspectoratelor, nu ministerului ci direct procurorilor.
Aș vrea totuși să privim acest fenomen al demascării corupției din școli în ansamblul său și să încercăm să ne imaginăm ce înțelege un părinte de la țară din celebra frază cu ai vrut școală de fițe atunci ai cumpărat și șpăgile la pachet. Poate că părintele respectiv are și el copilul la școala din sat, poate că nu-i place faptul că școala din sat nu are toaletă, poate ar vrea să-și știe copilul în siguranță și educat de niște dascăli care își dau interesul, dar în mod sigur n-a dat bani pentru fondul clasei sau al școlii, iar dacă de 8 martie copilul său i-a dus doamnei flori, acestea erau de acasă, din grădină. Dar ce ar trebui să înțeleagă din acest scandal doamna învățătoare de la școala din sat? Ea este în cele mai multe cazuri suplinitoare, nu are loc la titularizare pentru că nu are de unde da șpăgi la inspectorat, nu-i decontează nimeni transportul, iar cretă, carioci și alte materiale didactice și le cumpără din salariul său, minim pe economie. Probabil, auzind perorația învățătoarei șpăgare, doamna de la țară se întreabă, Dumnezeule, dar câți bani primesc ăștia de la oraș?
România este o țară în care sunt mai multe țări, dar scandalul acesta al corupției din educație are legătură cu noi toți și cu toate țările din România în care trăim.
El este și despre comunitățile mari și bogate pe care legea nu le lasă să-și plătească direct, decent și în funcție de performanțe dascălii copiilor lor, este și despre contrastul dintre salariile acestor dascăli și cultura urbană a șpăgii disimulate în cadouri de fițe, este și despre pârghia politică a inspectoratelor școlare ce manevrează fondurile acestor comunități călcând în picioare destine și formând generații ce înțeleg corupția ca pe un fenomen firesc, dar în același timp acest scandal este și despre primăria rurală care poate transferă bani pentru turla bisericii din sat, dar nu are suficienți pentru o toaletă la școala sătească, despre primarul pe care îl obligă legea să le dea bani asistaților social deși îi știe exact pe cei care îi lasă imediat la crâșmă, dar nu poate plăti un salariu mai mare unui profesor bun pentru a-i educa pe copiii din sat.
Folosind argumente ipocrite, televiziunile de la noi au tentația de a face din acest scandal fie o vânătoare de vrăjitoare în care toți dascălii sunt hoți, fie un catalizator pentru lupta de clasă într-o Românie în care bogătanii plătesc cu cadouri notele copiilor lor proști, în timp ce copiii deștepți ai proletarilor sunt umiliți de dascălii șpăgari pentru că n-au bani să le ia cadouri.
Ambele variante maschează o realitate mai simplă și mai crudă. Adevărul este că nici în România rurală nici în România urbană nu ne mai interesează suficient de câtă educație primesc copii noștri, iar școala lor a devenit o altă chestie care trebuie bifată. Copilul nu mai merge la școală pentru a se forma ca om, noi părinții îl trimitem doar pentru că trebuie. La fel cum trebuie lăsat ceva la doctor, la fel cum trebuie plătită rata la bancă sau întreținerea de luna asta. Captivi într-un prezent mult prea continuu, ne-am amputat gena ambiției pentru un viitor mai bun pentru ei, pentru copiii.
Coruptia (imoralitatea, necinstea) dezvoltata in ultimii 24 de ani afecteaza cvasi – totalitatea domeniilor sociale si in ultima instanta pe cetatean, de la ale carui drepturi si interese fundamentale porneste insusi conceptul de securitate nationala.
Lupta impotriva coruptiei si a criminalitatii organizate trebuie sa constituie problema centrala a institutiilor fundamentale ale statului, care au competenta in domeniu deoarece dupa 24 ani de la evenimentele istorice, din decembrie 1989, cind a fost marcat momentul trecerii de la COMUNISMUL – STALINIST la LIBERTATE – DISCRETIONARA, societatea romaneasca a ajuns la stadiul de IMORALITATE NATIONALA.
Sub forma unei ecuatii coruptia se poate exprima astfel;
CORUPTIE = MONOPOL + PUTERE DE DECIZIE – OBLIGATIA DE A DA SOCOTEALA cuiva.
Coruptia reprezinta un factor de injustete sociala care intretine si amplifica saracia, afectind, grav dezvoltarea economica singura sursa de securitate credibila si temeinica. Sumele de bani si foloasele care fac obiectul mitei, sau altor infractiuni de coruptie ori crimei organizate sunt scoase din circuitul economic normal si au o destinatie oculta, reprezentind venituri ilicite din care o parte sunt spalate iar alta contribuie la amplificarea flagelului si la cresterea riscului de securitate nationala si de pierdere a suveranitatii tarii.
CORUPTIA IN ROMANIA a capatat forme de organizare supersofisticate, este planificata, in majoritatea cazurilor este generata de crima organizata si escaladata prin mistificarea adevarului in instantele judiciare sau uneori si in presa.
Evaluarea dimensiunii coruptiei este extrem de dificila, deoarece coruptia este un iceberg caruia nu-i vedem decit suprafata sau virful fara a sti cu siguranta cita gheata ascunde in adincime. Cresterea gradului de coruptie peste o limita maxima admisibila, de suportabilitate sociala, ameninta insasi existenta unei civilizatii.
Societatea este bolnava, coruptia este endemica, sunt promovate modele de succes interlope incompetente (vezi parlamentul, primul ministru, conducerile camerelor etc.), pe scurt “pestele de la cap se impute”. Credinta mea este ca numai prin educatie putem iesi din acest marasm.
Ce poți face atunci când 70% dintre noi sutem de acord să ne reprezinte cei care nu ne recunosc suveranitatea (cu motivația CCR-cu tot)prezenței la referendum a unui procent de 80%.
Poate e mai mult decât indolență. Indolența e mic copil.
But then again, să nu subestimăm niciodată puterea celor mulți, vulnerabili și bătrâni.
Trist, dar adevarat. Ce se (mai) poate oare face ?
Probabil ca primul pas, deosebit de urgent, ar fi DEPOLITIZAREA INSTITUTIILOR.
Politicienii, indiferent de culoare (de fapt, la noi, cam de aceeas sorginte si culoare) se opun din rasputeri acestei necesitati stringente, deci TREBUIESC FORTATI !!!
Cata vreme sunt de stat, bun public, si/sau super reglementate intotdeauna vor avea nivelul cunoscut, precum si coruptia aferenta, fie ca e vorba de educatie, sanatate, transport feroviar, etc. Ma amuza intotdeauna, fara nici o pretentie de superioritate intelectuala, tentativele de a reforma un “organism mort” cum e sistemul public. Imparatul e si a fost intotdeauna gol, iar Romania a experimentat deja, in comunism, un sistem cu control de stat falimentar. Degeaba! Multa lume crede ca totusi, in anumite domenii, statul e mai eficient. Mult succes in a le gasi.
Nu stitu ce aveti cu invatamintul. In aceasta lume, super robotizata, intelectualii nu-si au locul. Se produc masini, se propuc pantofi, se face paine la o apasare de buton La ce bun unul care gindeste, mai ales ca nici odata nu voteaza cu cine trebuie? Pina a fost nevoie de. profesionisti s-au asigurat toate conditiile, acum lucrurile s-au schimbat, conduc “baietii destepti”, care “stie ce este bine si ce nu”, ei nu distrug, doar fac reforme…….
Tara a ajuns pe mina celor care au trecut clasa de mila, “ca este baiat bun”, iar acum se razbuna pe cei care “i-au chinuit”. Dar am o banuiala, totul a fost pregatit din timp, in locul “odiosului si sinistrei”, au ajuns copii si netotii activistilor analfabeti. Si mai vorbim de educatie……….unde, la scoala de partid? “Regimul Basescu” este doar acoperire pentru incompetenta adevaratilor conducatori. “Regimul Ceausescu” a disparut odata cu cei doi, ce s-a schimbat in bine? Deci…….cine a fost vinovat pentru toate relele? Nu ma incinta ca-mi pot (poate) permite un RENAULT. As prefera sa am o DACIE sau sa circul pe jos dar copii si nepotii nostri sa aiba o sansa in lumea asta, iar ca sa o aiba sa nu fie nevoiti sa plece in lume.
Felicitari pentru articol…..asa e…profesorii pretind sume de bani..mai nou indirect prin asociatii de parinti…..asa zic ei ca au legalizat treaba…si au dreptate …au legalizat metoda de primire a banilor,dar PRETINDEREA lor ramane o FAPTA PENALA ….eu sunt politist si daca as pretinde o suma de bani unui cetatean ,as infunda puscaria..indiferent ca i-as solicita-o direct sau i-as spune sa mi-o puna intr-un cont din banca….sper sa scapam de PENALI,fie ca sunt profesori,doctori,politisti,preoti etc…
Dle Mihai, partial va dau dreptate. Am vazut multe in 30 de ani de activitate: directori numiti politic, cu calificari la facultati obscure, fara sa stie sa scrie, sa lege doua vorbe inteligibile, directori care se inconjoara de subalterni asemeni lor care au stiut sa dea cadouri, sa-i linga, sa-i perieze. Rezultatul este cel spus de dvs. Dar cauza ar fi mult mai sus: in minister, inspectorat. Mai este inca un aspect, al celor care-si fac datoria din constiinta, din drag de copii si de meserie. De 30 de ani imi cumpar din amaratul meu de salariu toate materialele, si zau ca sunt multe! Imi mint sotul pentru ca s-a saturat de cheltuielile mele. Imi las energia si sanatatea acolo, la scoala si pentru ce? Ma doare cand vad ca suntem toti bagati in aceeasi oala. Padurea n-are doar uscaturi, dar, din cand in cand, trebuie curatata de toate uscaturile pt a-i vedea frumusetea!