Daniel David

Despre Generaţia Aşteptată de Rectori. Cele 10 semne!

În prag de alegeri universitare în România, am fost invitat de România Curată să fac câteva consideraţii cu referire la profilul psihocultural al liderilor academici (rectorilor – n.r.) care ar putea mişca lucrurile în direcţia bună*. Sigur, aceste consideraţii trebuie înţelese doar în cadrul mai general al analizei mediului psihocultural românesc şi a mediului academic în particular. Găsiţi AICI analiza cu referire la cauzele eşecului reformelor de modernizare a României, inclusiv în mediul academic românesc. Nu mai reiau aici aceste analize generale, de context, ci, considerându-le cunoscute, mă focalizez direct pe problema specifică ridicată de România Curată.

Încep prin a spune că mediul academic românesc nu este un motor al evoluţiei societăţii. Acesta, din păcate, este un mediu foarte inerţial. Dar, dacă s-ar pune în mişcare, ar putea deveni unul din motoarele modernizării ţării, prin sincronizarea acesteia cu modernitatea internaţională.

Aşadar, care ar trebui să fie profilul psihocultural al liderilor academici aşteptaţi, capabili să modernizeze mediul academic românesc? Eu cred că ar trebui să fie un profil psihocultural care corespunde unor universităţi de tip world-class, format din următoarele atribute:

  1. CONSACRARE/ ETICĂ – Ar trebui să fie o personalitate academică deja consacrată naţional şi internaţional, profesional şi cultural, grevată de etică şi responsabilitate, astfel încât să nu fie prizonierul unor cercuri de interese de care ar depinde cariera sa şi/sau a unor ambiţii academice personale.
  2. PROFESIONALISM – Ar trebui să fie capabili să propună planuri de management operaţionale, congruente cu filosofia celor ale universităţilor de tip world-class, astfel încât comunitatea academică să le poată evalua în fiecare moment. Propuneri pompoase, nerealiste, complet originale şi neoperaţionale trebuie să ne ridice semne de întrebare asupra celor care le propun, deoarece astfel de strategii ne-au adus în situaţia slabă şi riscantă în care suntem cu mediul academic românesc.
  3. DEDICARE – Ar trebui să fie un om dedicat universităţii, pentru care universitatea este pe primul loc în planurile de viaţă, nu un mijloc auxiliar, folosit doar pentru imagine socială.
  4. AMBIŢIE – Ar trebui să-şi dorească ca instituţia pe care o reprezintă să-şi atingă potenţialul maxim pe care îl are şi chiar să găsească mijloace prin care să sporească potenţialul de dezvoltare. Într-o lume globală şi competitivă această caracteristică a leadership-ului este fundamentală.
  5. ALTRUISM – Ar trebui să înţeleagă că atunci când au intrat într-o funcţie administrativă, ambiţia academică personală trebuie eliminată. El/ea trebuie să se bucure de succesul academic al celor cărora, prin funcţia pe care o are, trebuie să le asigure condiţiile performanţei academice. Dacă îţi faci în mod serios activitatea de conducere, luând în calcul timpul fizic, nu se poate să mai fii la fel de competitiv academic ca cei care nu au funcţie academică de conducere. Aşadar, cei din funcţiile de conducere nu ar trebui să se mai proiecteze în clasamente şi liste de prestigiu academic pe timpul mandatului.
  6. RESPONSABILITATE – Ar trebui să fie oricând capabil să renunţe la funcţii de conducere, fără a suferi major, după formula „I do not need what I want!”. Un astfel de lider va da tot ce are pentru universitate, dar nu se va ţine de scaun prin tot felul de jocuri, dacă şi când ar trebui să plece.
  7. ÎNŢELEPCIUNE – Ar trebui să promoveze o cooperare între membrii comunităţii academice, bazată pe încredere şi gândire raţională, descurajând şi refuzând bârfa şi calomnia, elemente care grevează major mediul academic românesc. Încercarea de a-ţi maximiza traiectoria academică nu prin performanţa proprie etică, ci prin demolarea altora – prin bârfă/calomnie – este o plagă a mediului academic românesc, care trebuie eliminată prin atitudinea decisivă a leadership-ului şi prin crearea unei culturi psihorganizaţionale moderne incompatibilă cu aceste practici. Considerarea unei componente sociale, adiţională celei pur academice, după modelul universităţilor de tip world-class, este importantă în societatea modernă.
  8. CARACTER CONSTRUCTIV – Ar trebui să promoveze un leadership şi o cultură psihorganizaţională focalizate pe recompense, nu pe pedepse. Pedepsele ar trebui să ţină doar de disciplinări instituţionale prin retragerea recompenselor celor care nu satisfac indicatorii instituţionali, nu prin administrarea de stimuli negativi. Recompensele trebuie date diferenţiat, în funcţie de indicatori academici. Administrarea diferenţiată a recompenselor şi pedepselor ar duce la o cultură organizaţională congruentă cu cea din universitățile de tip world-class, prin care oameni înţeleg că singura „Cale Regală” spre succesul academic este reprezentată de performanţa academică etică, nu de pile/relaţii (vezi şi punctul 10).
  9. CURAJ – Ar trebui să promoveze un leadership şi o cultură psihorganizaţională care să încurajeze asumarea fisurării unor relaţii bilaterale, în beneficiul performanţei/eticii academice. Am arătat în monografia despre psihologia românilor că adesea liderii români nu-şi asumă fisurarea relaţiilor bilaterale de dragul unor valori importante. Spre exemplu, aceştia încearcă să ofere recompensele în mod nediscriminatoriu, fără legătură cu performanţa academică. Paradoxal, acest lucru chiar duce la fisurarea relaţiilor bilaterale, în condiţiile în care recompensa, distribuindu-se la mulţi, ajunge în cantitate mică la fiecare, astfel că cei care au primit-o fără merite nu o apreciază, iar cei care au primit-o pe merit, nu o consideră adecvată.
  10. ETICĂ ORGANIZAŢIONALĂ – Ar trebui să promoveze o cultură a performanţei şi eticii universitare, în care oamenii să înţeleagă că singura „Cale Regală” spre succesul academic este reprezentată de performanţa profesională etică. Pilele/relaţiile nu sunt drumuri spre succesul academic!

Închei spunând că dacă am alege în funcţiile de conducere ale universităţilor (ex. decanate/senat/rectorat) oameni cu acest profil psihocultural, ţinând cont de potenţialul mediului academic românesc cu siguranţă am reuşi să pornim motorul academic, cu impact pozitiv asupra modernizării ţării, asta ducând apoi la o mai bună calitate a vieţii şi a funcţionării sociale a oamenilor.

***

N.R: * în contextul monografiei despre psihologia românilor: David, D., 2015, Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală, Editura Polirom, Iaşi


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

8 thoughts on “Despre Generaţia Aşteptată de Rectori. Cele 10 semne!

  1. Dragos

    Domnule Daniel David… aici, aceste 10 atribute perfecte si absolut necesare si din punctul meu de vedere, le spuneti ca o gluma pentru realitatea universitara, nu? Sau cred ca nu mai stiti cu ce se maninca sistemul. :(

    Reply
  2. Daniel David

    Nu sunt nici chiar asa de naiv si am incercat sa nu glumesc cu asta. Dar va inteleg mesajul…!

    Le spun ca un model cultural-ideal spre care macar sa tindem. Si cu mici eforturi cred ca se gasesc inca si in tara oameni care sa se apropie macar de acest profil.

    Reply
  3. C.Sulla

    Urmatoarea afirmatie a dvs. se bazeaza pe orice, doar pe realitatatea romaneasca, nu. Dvs. spuneti „dacă s-ar pune în mişcare, ar putea deveni unul din motoarele modernizării ţării, prin sincronizarea acesteia cu modernitatea international”, dar ignorati ca (1) ceea ce face ca mediul academic romanesc sa fie extreme de inertial este tocmai faptul ca nu poate fi altfel (exceptiile, putine, intaresc regula) si (2) acest mediu, in care dvs. va investiti increderea, trebuie mai intai curatat de noroiul depunerilor din ultimii 25 de ani (+ cei 50 de ani de communism dinainte) si abia apoi PUTEM SPERA sa devina motorul… bla, bla… Nu vreau sa fiu batjocoritor, dimpotriva, vreau sa deschid urechile spre realitate. Este un poncif cat se poate de nociv sa afirmi, patriotic, ca scoala (universitatea) romaneasca este sublime, cata vreme ea produce doar pentru „export”, iar Marfa exportata nu este produsa datorita calitatilor acestei scoli, ci datorita eforturilor individuale ale studentilor si familiilor lor. Pana si sublime actiune de „repatriere” a valorosilor cercetatori romani din strainatate s-a transformat, pe nesimtite, intr-o actiune politica, de implantare in pozitii belferesti a unor mediocritati ce nu si-u gasit plasament in Vest fiindca nu au fost cei mai buni (exceptiile, putine, intaresc regula, ca de obicei). Cata vreme bugetul public se incapataneaza „sa cumpere” marfa proasta de la cercetare si sa sustina cohort de doctoranzi in universitati, pe baza a ceva ce este „numerus clausus” doar pentru ca niste neica-nimeni (nu ma refer doar la cei de teapa lui Gabi Oprea) sa nu ramana fara student doctoranzi, nu se va schimba nimic in bine, iar mediul academic va promova, in continuare, metode tot mai „sophisticate” de jefuire a banului public. Atata vreme cat NU EXISTA O COMPETITIE ADEVARATA pentru accesarea acestor bani publici exclusive in interesul public, vom ramane cantonati in ‘cloaca” binecunoscuta. Orice contra-exemplu bazat pe realizari exceptionale – atunci cand noi avem nevoie, pentru a progresa cu adevarat, ca exceptia sa devina regula – nu face decat sa sutina spusele mele (vor fi ele, oare, acceptate pana la urma pe site ?). Sunt cel mai trist in fata constatarii ca soarta tarii depinde de o astfel de situatie, intr-o lume tot mai aspra in ceea ce priveste competitia economica si in multe alte privinte.

    Reply
  4. Daniel David

    Va inteleg supararea pentru ca ma apuca si pe mine des, in aceeasi logica a dvs. Dar cand totul pare pierdut si fara viitor mereu am surprize sa aflu ca mai exista „bine si speranta”, chiar cand ma astept mai putin. Hai asadar sa le cautam si sa le sustinem, ca de undeva tot trebuie pornita reconstructia!

    Reply
  5. Iulian

    Consideratiile dumneavoastra sunt pertinente si chiar se pot identifica in sistem astfel de oameni. Din pacate, punctul 5 este imposibil de pus in practica. Problema este ca astfel de oameni vor fi sacrificati daca nu au si un cadru legislativ adecvat. Doar cateva exemple: finantarea cantitativa in detrimentul celei calitative, necorelarea specializarilor cu cerintele de pe piata muncii, absenta salarizarii diferentiate in functie de performante, criteriile de promovare, cumulul de functii). Generatia asteptata va intra pe un teren minat de predecesori si fara un suport legislativ coerent nu va gasi drumul spre succes.

    Reply
  6. Daniel David

    Da, un cadru legislativ ar fi necesar in sensul descries de dvs. Dar eu ma refeream la ceva mai simplu, in cadrul legislativ actual: hai sa scapam de ideea ca directorul de departamentul este cel mai bun academic din department, ca decanul este cel mai bun din facultate sau ca rectorul este cel mai mare om de stiinta al universitatii. Iar pentru asta nu este nevoie de o noua legislatie, ci de intrare intr-o normalitate academica.

    Reply
  7. Dana Diaconu

    In teorie este mult mai usor decat in practica. In mare exista inca astfel de oameni dar „dedicare”, „ambitie” si „etica organizationala” asa cum sunt definite, nu pot exista inafara unui mediu care cultiva asa ceva!

    Reply
  8. Matei Mihai

    Domnule Daniel David sincere felicitări pentru articol! Care ar fi sfatul dumneavoastră în contextul în care oamenii care corespund profilul psihocultural al liderilor academici sunt amenințați, denigrați, calomniați, tocmai pentru a nu avea curajul să candideze. Atentatele la bunuri personale se înmulțesc cu cât se apropie alegerile. Să credem în coincidențe? Sau în puterea mafiei academice care lovește mișelește pe la spate în oricine este de bună credință? Și care nu se dă înlături de la NIMIC pentru a-și păstra avantajele materiale! As fi extrem de curios să vă cunosc părerea domnule profesor! Ce poate face minoritatea necoruptă în fața terorii?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *