Pentru că subiectul producţiei de vaccinuri la Institutul Cantacuzino a ajuns, pentru a câta oară, în atenţia Guvernului, astăzi în atenţia premierului Mihai Tudose, şi nu am cum să nu îmi aduc aminte cum a fost în fapt îngropată definitiv linia de fabricaţie de vaccinuri.
Am urmărit cu oarecare interes frământările legate de abuzul în serviciu, în special atacurile venite din partea unor reprezentanţi media, care încercau să dezvăluie eventualele abuzuri ale procurorilor DNA, în special a procurorului şef Laura Codruţa Kovesi. Canalele de stiri s-au ocupat zile intregi de presupuse înregistrări in care şefa DNA s-ar fi întrebat retoric: ”De ce nu îi ÎNHĂŢĂM pe cei cu dosarele vechi?”. Indiferent dacă înregistrarile sunt sau nu reale, întrebarea este pertinentă. Or fi abuzuri, nu am de unde să ştiu. Ştiu însă de o altă faţetă a problemei, cea în care aceiaşi procurori DNA tergiversează dosare sau dau soluţii neadecvate, care, în final, împiedică aducerea în instanţă a unor eventuale abuzuri în serviciu ale unor oameni politici. În mod ciudat, despre astfel de situaţii, favorabile politicienilor, nu vrea nimeni să discute.
În mod concret, în anul 2013 se produce un lot de vaccin antigripal, menit a relansa activitatea Institutului. Forţarea producţiei, ca urmare a unor disfuncţionalităţi administrative şi de finanţare, datorate Ministerului Sănătăţii, au dus la o producţie necorespunzătoare standardelor internaţionale, care nu a mai putut fi administrată populaţiei. Paguba a fost acoperită prin cumpărarea de către MS de la Institutul Cantacuzino, în scripte, a vaccinului destinat sezonului 2013-2014, specific tulpinelor circulante la acea vreme, pentru a fi folosit în anii viitori. Asta doar dacă ar fi survenit o epidemie cu aceleaşi tulpini, dacă nu ar fi fost achiziţionat un alt vaccin în anul 2014, şi o altă lungă serie de dacă, ilogice, menite a da o formă de legalitate cheltuirii banilor publici. Bineînţeles, vaccinul neconform a fost distrus la expirarea termenului său de valabilitate, de un an.
Ceea ce este însă la fel de grav, este tocmai acoperirea factorului politic prin sprijinul direct al procurorului de caz, pe numele său Ioan Amăriei. După un an şi jumătate de aşa zise cercetări, în care nu a luat nici o depoziţie de la cei care ar fi putut edifica speţa, clasează dosarul, refuzând să vadă vreun prejudiciu. Ca urmare a unei contestaţii, şeful ierarhic constată lucrarea inadecvată a dosarului, îl înaintează instanţei competente, care constată acelaşi lucru şi returnează speţa procurorului de caz. De atunci au trecut aproape încă 2 ani şi dosarul a rămas în acelaşi stadiu, nefiind nici respins nici trimis în judecată iar împotriva ministrului nefiind dispusă începerea urmăririi penale. Practic prin tergiversare, chiar dacă astăzi procurorul şef ar constata că procurorul de caz nu şi-a făcut datoria, interesat sau din incompetenţă, posibilitatea de a trage la răspundere pe cei vinovaţi este una iluzorie: în funcţie de încadrarea juridică, în cel mult un an, faptele vor fi prescrise chiar dacă se va face trimiterea în judecată. (sesizarea, ordonanța inițială de casare, ordonanța de anulare a casării pot fi citite aici (http://blogul.sorinpaveliu.ro/?p=1685http://blogul.sorinpaveliu.ro/?p=1685).
Astfel de situaţii, în care magistraţii contribuie la iertarea păcatelor politicienilor sunt la fel de dăunătoare justiţiei ca şi cele în care se face abuz de putere pentru a condamna pe cineva, indiferent pentru ce, indiferent cum, indiferent de fapta şi vinovăţie.
Cazul Cantacuzino ar fi fost un foarte bun exemplu pentru că cei care ajung în conducerea ţării să înţeleagă că puterea nu poate fi exercitată oricum, cu încălcarea legii. Din păcate DNA a dovedit exact contrariul.
PS. Prin votul Parlamentului, fostul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, este în prezent viceguvernator al Băncii Naţionale a României.
Institutul Cantacuzino a fost țintă imobiliară și-atâta tot. Mai precis clădirile și terenul. Toată lumea ar fi avut de câștigat: investitorul, cumpărătorul, importatorul de vaccinuri. Mai puțin poporul, dar ăsta este un element nesemnificativ.
De o astfel de instituție strategică trebuiau să se ocupe mai îndeaproape Guvernul, CSAT-ul și nu în ultimul rând procurorii. Nu trebuia lăsată la cheremul fiilor, fiicelor și nepoților foștilor membrii ai CC al PCR și ai sfintei Securități. Din simplul motiv că politrucul și securistul în curs de capitalizare nu produc, nici nu creează. Ei speculează, șantajează, supravegează și, la nevoie, lichidează. Chiar și instituții, eventual și mai mult.
in primul rand are de castigat mafia corporatiilor multinationale farma, abia apoi vin securistii imobiliari angajati ca debarasori
Pai vad de la dvs. ca tot DNA e de vina ca s-a furat.
Poate ar fi ok daca am cauta si alte cai de a rezolva aceasta situatie nu numai cea finala – numita DNA.
Daca DNA ar fi ancheteze toate cauzele in mod egal si “coerent” prevad o blocare totala a institutiei de cat de mult se fura in RO.
Intrebarea pertinenta pe care ar fi trebuit sa o puneti era de ce nu se maresc resursele DNA? si de ce nu se ia atitudine mai clara fata de noile propuneri de eliminare a abuzului in serviciu?
De ce in functiile de manageri si manageri de proiect ajung oameni care habar nu au ce fac?
De ce toate resursele sunt devalizate si lumea acuza tot DNA ca nu ii lasa sa lucreze pe “oamenii politici”? etc.
Ca in curand chiar si ordonanta aceea amarata a DNA va deveni hartie igienica daca se elimina abuzul.
Daca tot aruncam pe DNA vina ……….
Cui prodest ? Multinationalelor farmaceutice, toate straine. Care au imunitate de fapt din partea DNA, ca si in cazul “Microsoft”. Nu se va uita nimeni in dosarul asta.
corect
DNA este o structura supusa mafiei organizatiilor de crima organizata denumite corporatii multinationale si folosita impotriva mafiotilor interni ce mai pun probleme in fata instalarii economiei neoliberal-bolsevice de monopol a multinationalelor.