Tobias Pasăre

De ce NU avem burse sociale decente pentru elevii din România?

După cum bine știți în cadrul proiectului Școli Curate luptăm pentru apărarea drepturilor elevilor la burse școlare și alocarea de fonduri pentru bunurii și servicii și investiții sau reparații necesare școlilor din România. Cu alte cuvinte, ne asigurăm că orice elev indiferent în ce localitate merge la școală beneficiază de bursă școlară dacă îndeplinește criteriile legale, nu trebuie să contribuie la așa zisul fond al școlii (care, apropo, este ilegal)  și că școala dispune de infrastructura necesară pentru a-și desfășura procesul educațional în condiții optime.

De ce e nevoie să ducem o astfel de luptă dacă deja există o lege care obligă primăriile să facă aceste lucruri? Care sunt obstacolele administrative, bugetare sau de altă natură care împiedică legislația privind finanțarea învățământul public să-și atingă scopul final de a facilita accesul la educație al tuturor copiilor din această țară?  Ce instrumente avem ca și cetățeni la dispoziție pentru a doborî aceste obstacole și la ce instrumente pot apela administrațiile locale atunci când nu au resursele necesare respectării legi? Toate aceste întrebări sunt subiectul articolului de față, care sper să aducă puțină lumină în munca activiștilor și activistelor care abordează problemele cu care ne confruntăm la nivelul societății românești.

Unde-i lege, nu-i tocmeală?

Legea educației naționale nr. 1/2011 instituie un sistem de finanțare hibrid, atât din bugetul central, cât și din bugetul local. Conform art 105, alineatul (2) din LEN, din bugetul local al unității administrativ-teritoriale (în continuare numit, UAT) și din sume defalcate din taxa  pe valoare adăugată se realizează finanțarea complementară a serviciului public de educație care presupune următoarele trei cheltuieli::

  • investiții, reparații consolidări (lit. a)
  • bursele elevilor (lit. d)
  • alte cheltuieli de natura bunurilor și serviciilor, care nu fac parte din finanțarea de bază (lit. l)

La nici unul dintre aceste trei capitole de finanțare, conform rapoartelor județene marca Școli Curate din Timiș, Vâlcea, Cluj, Mureș și Bacău, nu stăm deloc bine. Fie nu se alocă deloc fonduri pentru investiții sau reparații, fie nu există o Hotărâre de ConsiIiu local prin care să se stabilească cuantumul și numărul burselor școlare, conform art. 82, alin. (2), sau nu există deloc fonduri destinate bunurilor și serviciilor necesare ca școlile să funcționeze în condiții optime. De ce se ”întâmpla” acest lucru? Care sunt motivele pentru care autoritățile locale nu își îndeplinesc obligațiile legale din domeniul educației? În următoarele rânduri o să încerc să vă prezint condițiile administrative, rațiunile și motivațiile primarilor cu care am interacționat de la nivelul județului Cluj în privința acordării burselor școlare, unul dintre cele mai semnificative instrumente de combatere a abandonului școlar și de sprijinire a elevilor în menținerea și îmbunătățirea rezultatelor educaționale.

Condițiile administrative

Conform raportului național privind acordarea burselor școlare realizat de către Societatea Academică din România împreună cu Avocatul Poporului, aflăm că 94,44% dintre autoritățile publice locale din România încalcă legea în mod sistematic în ceea ce privește acordarea burselor școlare pentru elevi. Din 3182 de UAT-uri doar 180 oferă integral, toate cele patru tipuri de burse școlare și anume: burse sociale, de studiu, de merit și de performanță. Prima dimensiunea structurală a fenomenului nerespectării legii privind acordarea burselor școlare este ilustrată de către Marius Ghincea și Alexandru Manda prin intermediul policy brief-ului „De ce nu acordă primarii bursele școlare pentru elevi?”. Cei doi autori explică faptul că bursele școlare se oferă în principal de către autoritățile locale din municipii și orașe datorită procentului ridicat din PIB per capita de care acestea dispun.

Alexandru Manda și Marius Ghincea – De ce nu acordă primarii bursele școlare pentru elevi?

Cu cât PIB-ul per capita este mai ridicat la nivelul unui județ, cu atât mai mare este tendința de acordare integrala a burselor școlare. Reiese așadar că gradul de dezvoltare economică al unui județ are un rol semnificativ în decizia autorităților locale de a acorda burse școlare. Astfel, cu cât o comună sau un oraș sunt mai sărace, cu atât sunt șansele mai mari să nu acorde burse școlare, iar acest lucru este un factor decisiv în tabloul inechităților dintre mediul urban și rural din România. Tocmai de aceea UAT-urile din mediul rural lipsite de activități economice și cu o populație restrânsă nu prea au ce colecta prin impozite și taxe, prin urmare nu au nici ce să redistribuie în rândul populație sub formă de servicii publice sau în cazul de față burse școlare. Iată primul obstacol de natură administrativă, UAT-urile sunt obligate să aloce fonduri pentru burse școlare într-un fond al inechităților, iar acest lucru face posibil ca în România să avem localități care alocă 4,5 lei drept bursă socială în județul Olt sau 350 de lei în județul Cluj. Cu ce sunt diferite nevoile unui elev dintr-o familie dezavantajată socio-economic din județul Olt față de nevoile unuia din județul Cluj sau București unde există activitate economică intensă, care aduce resurse bugetare la nivel local. Cu nimic! Însă legea este în așa fel construită, încât omite inechitățile resimtite și la nivelul administrațiilor publice.

În 6 decembrie 2020, în urma presiunilor publice din partea societății civile, a fost emisă o nouă hotărâre de guvern care stabilește un cuantum minim de 100 de lei pentru fiecare tip de bursă școlară, astfel încât să nu mai existe burse de-a dreptul penibile, de 4, 10, 20 sau 25 de lei cum există în momentul de față. Rezolvă această nouă hotărâre problema subfinanțării educației? Nu prea! De ce? Pentru că autoritățile locale deși sunt obligate să nu de-a burse școlare mai puțin de 100 de lei, nu dispun de resursele bugetare prin care să facă acest lucru, iar guvernul a plasat responsabilitatea la nivel local, sau mai bine spus povara, incă odată fară să țină cont de discrepanțele socio-economice la nivelul regiunilor de dezvoltare din România.  

*Acolo unde bugetele primăriilor nu dispun de fonduri suficiente pentru îndeplinirea obligației de alocare a burselor școlare, primarii  pot să solicite fonduri de reechilibrare la Consiliul Județean sau să ceară fonduri de la Ministerul Educației sau Guvernului României. Lipsa fondurilor nu este o scuză a nerespectării legii educației și încălcării drepturilor elevilor.

Rațiunile și motivațiile primarilor de a NU acorda burse școlare

Totuși există primării care deși au sisteme bine puse la punct de colectare a taxelor și impozitelor, există activitate economică intensă la nivelul UAT-ului și dispun de bugete serioase nu alocă anumite tipuri de burse, alocă niște sume infime care nu pot sprijini cu adevărat elevii în procesul educațional sau nu alocă deloc burse școlare. De ce se întâmplă acest lucru și ce am constat în cadrul întâlnirilor de la nivel local prin intermediul Școli curate, vă puteți face singuri o părere din următoarele citate ale celor puși în serviciul public:

 „Eu aș condiționa bursele sociale prin numărul de absențe”

”În limita bugetului ne vom strădui sa dăm burse, deși părinții ar trebui sa asigure accesul la școala al copiilor. ”

”Există situații în care părinții nu sunt de cea mai bună calitate și nu e vina copilului.”

„Cazurile sociale de la noi din comună nu au impozitele plătite și, lucrează cu ziua…”

„Nu  zic că toți îi beau sau îi fumează, însă am tot evitat să vă spun, marea majoritate a celor care beneficiază de bursă socială sunt de etnie romă”

„Cei care merită, sunt de acord să primească!”

„Decât să le dau bursă, mai bine fac un asfalt sau pun un bec!”

Vă rog să-mi permiteți să vă contrazic, domnilor primari! Ce spuneți dumneavoastră este un mit întreținut de mass media și jurnalismul de proastă calitate, nimic altceva decât o prejudecată socială care blamează persoanele sărace și întreține un discurs instigator la ură față de cei dezavantajați socio-economic, care nu dispun de mijloacele prin care să iasă de sub pragul de sărăcie. Prin faptul că dumneavoastră v-ați însușit aceasta prejudecată față de cei săraci, încălcați codurile deontologice și de etică profesională în calitate de funcționar public, întrucât în baza acestei convingeri nu vă îndepliniți obligațiile legale de a redistribui resurse față de cei care au cea mai mare nevoie.

„- Vă rog să-mi explicați și mie domnule Tobias, de ce în comuna noastră avem beneficiari de bursă socială și care tot nu vin la școală?

-Cât este cuantumul bursei sociale domnule primar?

– Nu mai știu, că nu am raportul în față!

– Vă zic eu, domnule primar, 40 de lei! Considerați că aceste venituri pot suplimenta nevoile unui copil care provin dintr-o familie dezavantajată economic?”

O pereche de papuci de la piață pentru copii, care nu au cea mai bună calitate, valorează undeva între 50 și 100 de lei și ca să poți să mergi la școală ai nevoie de mai mult de o pereche de papuci, ai nevoie de cateva schimburi de haine, de mancare zilnică, de rechizite, de transport, de căldură, lumină și apă curentă. În cazul unei familii care nu realizează un venit net mediu lunar pe membru de familie, mai mare de 50% din salariul minim net pe economie; aproximativ 600 de lei, o bursă socială de 40 de lei/lună nu poate să compenseze lipsurile materiale ale acestei familii care ar trebui să sprijine un elev să aibă acces la educație. Iată, al doilea factor decisiv în lipsa acordării burselor școlare, în special burselor sociale, care în mod paradoxal sunt bursele de care este cel mai mare nevoie pentru a combate abandonul școlar și care pot să aibă cel mai mare impact, atunci cand vorbim de garantarea șanselor egale de viață.

Ba, mai mult decât atât în cazul persoanelor rome se suprapune dezavantajarea economică cu proveniența etnică și asistăm la un fenomen al rasismului instituțional în baza căruia nu se alocă burse sociale. fapt ce perpetuează un cerc vicios al sărăciei, discriminării și excluziunii sociale. Conform policy brief-ului privitor la bursele școlare amintit anterior s-a observat o corelație negativă între numărul UAT-urilor care acordă burse sociale și procentul populației de etnie romă din totalul populației județului, adică acolo unde există mai multe persoane de etnie romă se acordă mai puține burse școlare elevilor. Ceea ce ne spune acest indicator statistic este dovedit și întărit de date etnografice calitative din discursul public al primarilor cu care ne-am intalnit în cele cinci județe în care se desfășoară proiectul Școli Curate.

Judecățile de valoare ale primarilor sau ale consilierilor locali împiedică aplicarea unei legi în mod unitar, așa cum a fost ea gândită cu scopul de a facilita accesul la educație, al celor mai deprivați economic și discriminați cultural în seama apartenenței etnice.

Tocmai datorită  acestor motive, avem nevoie să ne solidarizăm unii cu alții, să ne informăm din surse sigure, să ne mobilizăm prietenii și cunoștințele astfel încât să începem să luptăm împotriva sărăciei și nu împotriva săracilor! Este de datoria noastră să demontăm prejudecățile sociale față de persoanele sărace, rome, LGBT, sau de altă natură care se regăsesc din păcate în administrația publică. Fără recunoașterea publică si culturala a inechitatilor sociale, nu au cum să apară mecanisme redistributive fata de cei mai marginali.

„Pentru că nu există recunoaștere fără redistribuire și nici redistribuire fără recunoaștere! Ele trebuie să fie un continuum!” – Nancy Fraser & Axel Honneth


Tobias Pasăre este coordonatorul proiectului Școli curate al Societății Academice din România în județul Cluj, masterand în cercetare sociologică avansată la UBB și manager de proiect la Voluntari pentru Idei și proiecte Cluj-Napoca. Totodată, este implicat în proiecte de tineret în cadrul asociațiilor Impact Bistrița, Tineri pentru Comunitate Bistrița, fiind și membru al platformei Sociolink. 


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

8 thoughts on “De ce NU avem burse sociale decente pentru elevii din România?

  1. tempor1k

    Elevii din aceste vremuri trebui sa inteleaga ca traim in niste vremuri bazate pe anumite stiinte exacte.
    Adica, tolerantele pana la dezastru sunt mici!
    Elevi si genii din trecut care au adus bunastarea atat de „confortabila” din prezent au reusit fara burse, (nici macar burse de minim).
    PARADOXUL consta ca pentru ei nu a existat un mediu virtual (online)!
    Au trebuit sa suporte saracie si umilinte de neinchipuit in aceste vremuri!
    Acum! ar fi conditii, insa tolerantele sunt tot mai mici datorita, culema, noilor generatii.
    Aproape ca nu a mai ramas loc de greseli!
    Asadar, inavatati real, nu virtual caci nu este loc de UNDO, DELETE, functia CTRL+ALT+DELETE s-ar putea sa nu va readuca intre programele existente in PC.

    Reply
    • Sibianca

      Super comentariu! Felicitari! Dragi elevi, care doriti burse si abia scrieti corect in limba romana, invatati real, nu virtual caci nu este loc de UNDO, DELETE, functia CTRL+ALT+DELETE s-ar putea sa nu va readuca intre programele existente in PC.

      Reply
    • marius

      tempor taica esti depasit complet de realitate, 70% dintre copii nu mai fac scoala deloc de un an de zile ca nu mai au unde. Invatamintul e desfiintat.
      tu ca si mine, te simt la fel de „tinar”, n-ai simtit nici a suta parte din ce inseamna umilinta, saracia si foametea a circa 40% dintre copiii de acum… deci nu mai poza in stejarul vietii ca mai mult aduci a tufa ce-si maninca pensia in fata realitatii tv!!!!

      Reply
  2. marius

    pai si mafia politica ce mai fura daca trebuie sa dea burse sociale… clotilda mon amour stie de ce le-a taiat de tot, daca tot sint mici macar sa umfle cu banii aia niste contracte preferentiale pt preteni

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *