Alina Mungiu-Pippidi

Daca ipocrizia ar ucide. MCV si ICR

Aoleo, vine UE și ne închide presa noastră minunat de liberă și de integră! Ce ne facem, fraților? Și mai vine și USL, această gașcă nelegitimă, că totuși o treime din votanți nu au votat cu ei, și vrea să ne schimbe proiectul de reformă al Constituției, să ne interzică traseismul, nu se poate ! S-a închis în sfîrșit mizeria de televiziune a lui Dan Diaconescu, căreia ne-am simțit superiori atîta vreme, repede să-l invităm la ale noastre și să-i dăm fotoliu permament! În plus, unii ridicoli își permită să pună în discuție, fie pro, fie contra, situația Președintelui, ce oroare! Nu au aflat că doar președintele are dreptul să declare că medicii omoară un bolnav din trei, că profesorii lucrează pe săptămînă cît el într-o zi, și că toți cei cu studii superioare se opun reformelor, alții nu au voie să-l discute pe el, deși persoana a treia e singura autorizată, tot doar el are exclusivitatea referirii la sine!

Plouă cu dintr-astea, deși nu am timp azi decît de primele două, bașca un pic de ICR pentru cunoscători. Să încep cu isteria că ne cere Bruxelles o lege a presei, deși ei au spus doar să ne revizităm cadrul legislativ. De ce ne temem? S-a întîmplat în vreo altă țară ca această neobosită dușmană a libertății de expresie, Comisia Europeană, demascat mai nou la noi ca un organism nedemocratic și neales de cetățeni, spre deosebire de parlamentarii europeni (Becali, EBA, etc) sau români (Ion Stan, Monica Iacob Ridzi) să pună lacătul pe televiziuni și gazete? Recunosc, ar fi un dezastru ca aceste nesecate organe de informare și culturalizare autohtonă să fie suprimate, lăsînd mari valori autohtone, de la Daniel Barbu la Codrin Liviu Cuțitaru și de la Mugur Ciuvică la Ion Cristoiu în tragica imposibilitate de a revărsa înțelepciunea lor asupra poporului. Dar nu e cazul, Comisia a mai intervenit doar cînd în Italia un monopol privat depășea orice limită, sau cînd Orban în Ungaria s-a apucat să lichideze presa independentă, și atunci nu a făcut decît să vorbească despre asta, că nu are alte instrumente. Nu Comisia și nici vreun alt desant din afară pun în vreun pericol presa noastră independentă. Știți cum e ea? E ca un biet om care ar vinde o foaie despre ce se vinde azi în piață și ar încerca cu bună credință să avertizeze cumpărătorii. Dar vînzătorii au angajat pe unii mai mari și cu voce mai puternică să îl acopere, pe unii bătăuși să îi dea la picioare, și o armată de șmecheri să îi bage prin buzunare una-alta să scrie de bine despre ei și de rău despre concurenții lor. Trece pe acolo un străin – UE, sau Consiliul Europei, sau Freedom House și se sperie că omului ăsta nu îi mai aude nimeni vocea și nici nu se mai știe dacă e a lui, și sar piețarii să strige: Nu vă legați de libertatea omului! Lăsați-l în pace! Asta înseamnă: lăsați-l să moară de foame, să fie cotonogit, ademenit, murdărit, sufocat, cam asta înseamnă.

De fapt situația e clară. Omul acela nu e liber. El trebuie eliberat de bătăuși, pe de o parte, și controlat să nu fie sub influența necuvenită a uneia dintre părți, pe de alta. Putem face acest lucru? Evident: la ora aceasta mai multe legi (finanțarea partidelor politice, legea electorală, audiovizualul) sînt încălcate prin faptul că organele de informare sînt deținute direct de piețari sau matracucii lor, ceea ce evident nu duce la informarea corectă asupra calității produselor din piață. Normal este ca ei să cumpere reclamă în foaia ăluia, gazetarul: dar ei preferă să cumpere direct foaia, sau pe ăla. Proprietatea nu e transparentă la noi, nici subvențiile, nici publicitatea, așa că nici măcar nu știm care sînt conflictele de interese, știm doar că nu e vorba doar de cazuri notorii de șefi de partid care au televiziuni, ci și de agenții de marketing politic care au cotidiene, lideri de partid locali care au monopolul presei locale, și așa mai departe. Pentru a lămuri situația asta 80% ar fi destul să aplicăm legi pe care le aveam deja, numai că nu are cine să le aplice, că în comitetul pieței stau tot reprezentanții piețarilor… Ipocrizie maximă, și de asta situația nu se va schimba, că nu văd cererea aceea extraordinară de presă obiectivă care să țîșnească de undeva din public (demult refugiat la tabloide și glossy-uri). Pardon, iau înapoi ultima proproziție și mulțumesc cititorilor mei….Căt privește supărarea USL pe MCV, cînd veți putea garanta la UE că voi controlați pe Nicolicea&Stan și cooperativa parlamentară contra statului de drept, și nu invers, atunci o să aveți liniște. Acuma nimeni nu poate risca să vă ia partea nici unde aveți dreptate, la discriminarea netă față de corupția dintr- o singură parte, că mîine parcă văd că mai faceți hora unirii în jurul vreunui corupt sau ședințe de demascare TV a vreunui tribunal…

Să trec la Constituție. Știți părerea mea, că buna practică e ce face legile bune, nu litera legii, deci nu sînt un entuziast al nici unei schimbări, și prevăd mari conflicte cu ocazia coborîrii la o treime a pragului pentru referendum. Dar acestea fiind zise, proiectele regimului precedent, și cel cotrocenist, și cel al lui Boc, erau sub orice critică și aveau amîndouă doar două obiective majore, și acelea greșite. Unu, cel de a crește puterea discreționară a lui Traian Băsescu (deși era la al doilea mandat, deci ar fi rămas așa și pentru succesorul său), chit că prezidențialismul e în contra curentului global democratic, și doi, de a rezolva cumva lupta dintre găști diferite în magistratură, deși cum se vede la conflictul actual din CSM, asta e politică și nu reguli noi o pot regla. Cum am mai spus la vremea lui, proiectul s-a ferit cu grijă de orice specialiști de valoare și era curat nul. Cel al USL nu există încă, dar principiile enunțate sînt mai toate în regulă. Astfel, e mult mai bine să nu numești politic Curtea Constituțională, ci să o extragi din Înalta Curte, să reglementezi traseismul, să ai două camere din care una regională (diferența la număr e nesemnificativă), să fie clar că președintele respectă voința rezultată din alegeri a alegătorilor, acționînd ca un arbitru, cum de altfel cere și legea fundamentală existentă, să ne reprezinte premierul la UE, ca pe mai toate țările din Europa, președintele neavînd la noi atribuții decît de securitate și politică externă, care sînt rare pe agenda sumiiturilor, etc.

Ce va ieși din astea nu știm și e bine să fim vigilenți, dar trebuie maximă ipocrizie să nu vezi că agenda e cea justă, și lăsînd persoanele deoparte e mai universală decît cea promovată de tabăra cealaltă, care era croită pe o singură persoană…

Finalmente, ICR. Nu trece zi de la Dumnezeu în care să nu avem înjurături legate de ICR. Sînt înjurături penibile pentru că implică oameni de valoare. Ce rost are să ne luăm de Adrian Cioroianu pentru istoria lui pe scurt, cînd exact de acest gen de produs are nevoie o instituie ca ICR? Cum să te plîngi că s-a cheltuit pe Dan Perjovschi, care are o mare recunoaștere internațională? Sumele în ambele cazuri sînt nimica toată, și avem nevoie și de unii, și de alții, nu contează convingerile lor politice…Ipocrizia nu e însă aici. Ne legăm de oamenii lui Marga sau ai lui Patapevici pentru a eluda fondul problemei, îl atacăm pe Marga că face exact ce a făcut și Patapievici, numiri arbitrare (e adevărat, Marga a făcut un simulacru de concurs…). În timpul ăsta, sinecuriștii adevărați sînt alții, sînt cei ce ocupă vastele clădiri inutile ale ICR, deși avem spațiu în ambasade suficient, care iau salarii și au chirii de lux decontate, bani care ar trebui să meargă dir
ect la artiști sau impresarii lor din străinătate. Sînt de cinci ani la Berlin și nu am auzit niciodată de vreun succes pe bani publici făcut de ICR, care are un palat enorm în Grunewald și angaja oameni în plină austeritate. Cînd e Berlinală, băieții noștri se descurcă singuri pe acolo și de altfel stau la hotel, nu în vastele apartamente ale ICR. Bani pe programe, nu sinecuri în străinătate, bani pe creatori, traducători sau agenți care au deja relații, nu pe funcționari români, asta ar trebui să fie regula la ICR! Dar vorba aceea, atunci de ce ar mai vrea careva să conducă ICR, că prea ar devni proastă afacerea…

Ah, dacă ipocrizia ar ucide la români nu știu ce ar mai rămîne din elita noastră… Nici cui i-ar părea rău după ea…


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

16 thoughts on “Daca ipocrizia ar ucide. MCV si ICR

  1. sorin

    era bine de adaugat si cazul Vladimir Tismaneanu aici, in Romania comunist cu pubicatii in Tinarul Leninist si Convingeri Comuniste, si dupa aceea anticomunist…vezi textul lui Radu Calin Cristea in Observatorul Cultural

    Reply
  2. Radu

    Am incercat si mai devreme sa postez un fragment din comunicatul ICR din 4 septembrie 2012, raspuns la acuzatiile primului ministru V. Ponta referitoare la cazarea directorilor ICR din strainatate. Este posibil sa contina raspunsuri si la afirmatiile d-nei Mungiu-Pippidi.
    “În conformitate cu legea de funcționare a Institutului Cultural Român, directorii și personalul institutelor culturale românești din străinătate sunt angajați ai Ministerului Afacerilor Externe. În conformitate cu Legea 356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român, MAE acoperă salarizarea personalului și cheltuielile administrative ale institutelor, iar ICR asigură finanțarea programelor derulate.

    Directorii și directorii adjuncți a patru dintre cele 17 institute culturale românești din străinătate locuiesc în sediile institutelor (Accademia di Romania, ICR Budapesta, ICR Londra, IRCCU Veneția); directorii ICR Lisabona și ICR Praga, precum și directorii adjuncți ai ICR Paris și ICR Varșovia locuiesc în sediul Ambasadei României; directorul și directorul adjunct ICR New York locuiesc în blocul Misiunii României la ONU. Directorii celorlalte institute culturale românești din străinătate, aflate în orașe în care Ambasada României și sediile ICR nu dispun de spații de cazare, locuiesc în apartamente situate, în majoritatea cazurilor, în zone din afara centrului.”
    Cu alte cuvinte tot ceea ce tine de plata “salariilor si chiriilor de lux” este afacerea MAE, personalul ICR fiind asimilat personalului diplomatic. Nu ICR-ul (Patapievici) cheltuieste acesti bani. Daca e sa vorbim de ipocrizie, atunci sa ne gandim la Bogdan Crulic, cetatean roman decedat in urma grevei foamei, in Polonia, fara sa fie nimeni vinovat din personalul diplomatic angajat special pentru a avea grija de cetatenii romani.

    Reply
  3. GigelM

    draga Radu/ ca trec aceste numiri prin MAE, e adevarat. Dar ele sint facute de directorii ICR, nu exista concurs, deci tot personalul e de fapt numit de cine conduce ICR. De casele periferice sa nu mai vorbim, lacurile sint la periferie la Berlin, la fel zonele rezidentiale in Europa…precizare haioasa.

    Reply
  4. Jane Skimmer

    Cel mai important lucru mi se pare, legat de presa, cameramanul batut la Slatina si bagat in spital de batausii boxeri ai primariei de acolo. Si lipsa incredibila de reactie a politiei romane.

    Si lipsa de solidaritate a presei cu acel cameraman. Ar trebui ca zilnic sa ceara autoritatilor sa-si faca datoria, mai ales ca figurile batausilor boxeri apar pe Youtube. Totul a fost filmat. Jalnica presa avem si jalnic stat.

    Reply
  5. Radu

    @GigelIM Vroiam sa atrag atentia ca salarizarea este facuta conform grilelor specifice personalului diplomatic aflat in misiune. Grilele pot fi vazute, cu greu, pe site-ul MAE. Salariile “exorbitante” sunt exact aceleasi pe care le primesc consulii, viceconsulii si asa mai departe. De ce? fiindca asa a fost gandit ICR strainatate prin legea de infiintare (2003, presedinte Buzura).
    Precizarea haioasa a fost facuta in contextul in care Ponta acuza ca directorii stau in zonele centrale in timp ce ambasadorii stau la periferie. Nu stiu exact situatia, dar vad ca, oricum, tot nu-i bine.
    Concursuri stiu ca s-au tinut la ICR in 2005, 2006, 2007 pentru posturile de referenti (directorii sunt numiti, conf. legii) pana in momentul blocarii posturilor. Concursurile erau sustinute scris si cu proba orala in limba tarii unde aplicai, in fata unei comisii cunoscute, cu note afisate ulterior.

    Reply
  6. H.-R. Patapievici

    Fost, presedinte ICR – Daca incompetenta ar ucide (1) Toate consideratiile legate de ICR din acest articol tendentios sunt, cu aerul de a fi precise si hipercompetente, fie false, fie mincinoase, fie — in mod straniu la cineva ca Alina Mungiu-Pippidi care da incontinuu lectii de competenta — strident ignorante. Nu e primul articol al lui AMP care ma consterneaza. Dar e primul in care, in ce ma priveste, la inexactitati adauga calomnia. Sa te declari agasata, cum face AMP, ca distrugerile, epurarile si enormitatile comise de Andrei Marga sunt zilnic sanctionate de presa inseamna fie sa nu intelegi ce distruge Andrei Marga la ICR, fie sa aprobi ce face. Ceea ce ma consterneaza. Ca si faptul ca tot argumentul dezvoltat de AMP (cica “pentru cunoscatori”!) e fals si e bazat pe dezinformare.
    AMP pune pe picior de egalitate obiectia ridicata in presa referitoare la modul in care a fost selectat si finantat proiectul lui Adrian Cioroianu cu felul in care, intr-un comunicat oficial al ICR-Marga, au fost jigniti si calcati in picioare artistii Lia si Dan Perjovschi. Sa pui semnul egal intre cele doua lucruri e complet lipsit de logica, daca nu lipsit de onestitate. Celor doi Perjovschi li s-a reprosat de catre Andrei Marga ca sunt nereprezentativi pentru cultura româna si ca “s-au infruptat copios din banii institutiei”. Acest tip de aprecieri nu sunt izolate: asa ii trateaza Andrei Marga pe artistii pe care ii considera “basisti”, “oamenii lui Patapievici” etc. Or, daca AMP ar fi trebuit sa reactioneze la ceva, nu la criticarea masurilor lui Andrei Marga ar fi trebuit sa reactioneze, spunind ca sunt excesive, ci la insesi masurile luate de acesta, care sunt si stupide, si distructive, si incompetente. Ce e pentru mine consternant in acest articol, dincolo de dezinformari, este aceasta cinica sustinere a distrugerii ICR de catre Andrei Marga. AMP spune: “Ne legam de oamenii lui Marga sau ai lui Patapievici pentru a eluda fondul problemei, il atacam pe Marga ca face exact ce a facut şi Patapievici, numiri arbitrare (e adevarat, Marga a facut un simulacru de concurs…).” Aceasta fraza contine, dintr-un singur jet, o dezinformare si doua calomnii. Dezinformarea consta in faptul ca nu as fi organizat concursuri la ICR. E fals, iar AMP stie. Calomniile sunt ca la ICR ar fi avut trecere numai “oamenii mei” si ca numirile facute de mine ar fi fost arbitrare (are insa dreptate cind spune ca numirile facute de Andrei Marga sunt arbitrare; si nu doar arbitrare, ci si ilegale — vezi aici http://www.revista22.ro/ilegalitatea–valoare-culturala-promovata-de-noul-icr-537i-acolitii-sai-21558.html). Prima calomnie. Nici unul din actorii ori operatorii culturali care s-au calificat pentru programele ICR in perioada cind am condus institutul nu poate fi calificat ca “om al meu”. O desfid pe AMP sa demonstreze ca mi-as fi promovat “oamenii”. Prin simplul fapt ca s-au calificat pentru programele ICR in perioada 2005-2012, artistii nu

    Reply
  7. H-.R. Patapievici

    Fost, presedinte ICR – Daca incompetenta ar ucide (2)
    A doua calomnie. AMP afirma ca si pe vremea mea, si sub Andrei Marga numirile s-au facut in mod arbitrar. Cum AMP a fost timp de patru ani membra in Consiliul de Conducere al ICR, calitate in care a votat toate procedurile si regulamentele in baza carora au fost stabilte, derulate si bugetate programele Institutului, nu pot banui ca AMP nu stie ori ca e amnezica. Aceasta informatie falsa e, deci, calomnioasa. Numirile de directori si directori adjuncti au fost facute potrivit Legii 356/2003, care e obligatorie, nu facultativa (directorii se numese, nu se aleg prin concurs). Referentii au fost numiti prin concurs public (am organizat doua astfel de concursuri, impreuna cu MAE), apoi, dupa ce posturile au fost blocate prin decizia guvernului, numirile au fost facute, in consens cu MAE, prin detasare fie din ICR, fie din MAE.
    In restul paragrafului, insinuarile denigratoare curg incontinent. O desfid pe AMP sa spuna, cu nume si prenume, cine sunt “sinecuristii” care “ocupa vastele cladiri inutile ale ICR”. Vastele “cladiri inutile ale ICR”? Unde sunt acelea? Si cine, din institutia pe care am condus-o pina in august 2012, a beneficiat de “chirie de lux”, in plus si decontata? Alta dezinformare e ca banii de chirii ar fi fost luati din bugetul de programe (chiriile sunt platite de MAE, dintr-un capitol bugetar care nu are nici o legatura cu bugetul de programe, care era alocat de parlament Institutului). Fraza — “Bani pe programe, nu sinecuri in strainatate, bani pe creatori, traducatori sau agenţi care au deja relaţii, nu pe funcţionari români, asta ar trebui sa fie regula la ICR! Dar vorba aceea, atunci de ce ar mai vrea careva sa conduca ICR, ca prea ar deveni proasta afacerea…” — este pur si simplu consternanta. Ea sugereaza ca a conduce ICR este o afacere personala. O desfid pe AMP sa spuna cum am profitat eu, in felul descris de ea, de functia pe care am avut-o. De ce trece sub tacere AMP ceea ce știe foarte din sedintele Consiliului de Conducere al ICR, si anume că banii pe programe au reprezentat, sub conducerea mea, 75% din totalul bugetului si ca, cel putin in ultimii sapte ani si jumatate, nimeni nu a avut sinecuri in strainatate si toti banii au fost cheltuiti “pe creatori, traducatori sau agenţi care au deja relaţii, nu pe funcţionari români”, asa cum spune ea ca ar trebui sa se faca, si ca exact asta a fost regula la ICR, fapt care nu a fost un deziderat, cum il prezinta, ci o realitate. De ce nu o spune?

    Reply
  8. H.-R. Patapievici

    Fost, presedinte ICR – Daca incompetenta ar ucide (3)
    Faptul ca AMP nu a auzit de programele ICR-Berlin (e intr-o buna companie: nici Antena 3 nu a auzit) nu o autorizeaza sa-si dezinformeze cititorii cu afirmatia ca activitatea ICR-Berlin e nula. O invit public pe directoarea ICR-Berlin Christina Hoffman sa ii informeze pe cititorii pe care i-a deznformat AMP (“ca pentru cunoscatori”!) cum stau de fapt lucrurile, in ochii si in presa berlinezilor, cu activitatea ICR-Berlin din ultimii cinci ani. Ca ICR are un palat enorm in Gruenewald şi angajeaza oameni in plina austeritate e, iarasi, o minciuna (de fapt, doua).
    Ce mai ramine din pasajul referitor la ICR al acestui articol, care, prin abundenta inexactitatilor, pare animat de intentia de a-si manipula cititorii? Ramin dezinformarea, intentia calomnioasa si, cu totul straniu pentru cineva care timp de patru ani a facut parte din Consiliul de conducere al ICR, ignoranta.

    Reply
  9. AlinaMP

    Lung text la 3 rinduri ale mele…dar de dragul exactitatii, fac doar precizarile ca
    In perioada in care eram in consiliul ICR i-am cerut insistent lui HRP ca numirile de directori in strainatate sa se faca prin concurs deschis, la care sa se poata inscrie oriicine, or o procedura deschisa se putea perfect oganiza chiar daca dupa selectie se aplica legea privitoare la numiri. Am raspunsurile sale in aceasta privinta, care nu se refereau la lege, ci la convingerea sa ca asa e mai bine. Orice numire in urma unei selectii inchise e finalmente arbitrara.
    Nu ma intereseaza sa ma amestec in mahalaua de la ICR, care din pacate reiese si din raspunsul de fata. atunci cind a fost un atac ilegal la ICR cred ca ARC si eu am facut ce am putut sa il oprim (http://romaniacurata.ro/update-ltfont-colorblackgtpeste-o-mie-de-semnaturi-contra-ordonantei-d-2917.htm), Parerea mea ca intregul design institutional a ICR, prin primul rind cladirile si personalul din strainatate, e ineadcvat bugetului Romaniei vine din perspectiva mea dinspre dreapta, nefind o ipocrita cred ca austeritatea trebuie aplicata tuturor, includiv intelectualilor de dreapta, si banul public trebuie cheltuit doar unde nu avem alternativa.
    Nu am nici o obligatie, cum reiese din textul excesiv de nervos si personal al lui HRP, sa ma ocup de Andrei Marga, de care m-am ocupat cind era cazul in cadrul evaluarii Universitatilor Curate si nu l-am crutat.
    Nu e nici un cuvint eronat in intregul meu editorial- dar desigur pozitia mea e ceva mai detasata…

    Reply
  10. alex rauta

    Disputa de mai sus poate fi privita si ca un simptom al maturizarii societatii romanesti. Mariajul antisocialist, dintre liberali si conservatori, se destrama incet-incet. Eu asa citesc aceasta disputa in datele ei de baza, dincolo de acuzele reciproce formulate mai mult sau mai putin voalat.

    Reply
  11. adrian

    ce penibil e raspunsul lui HRP, nu imi vine sa cred ca e scris de el//De fapt ce spune textul? ca sa fie finantati artistii de ICR indiferent de culoarea lor politica, si cred ca sintem toti de acord, si ca nu se poate inscrie oricine la concursurile pentru reprez in strainatate (ce sa ma vorbim de cine e selectat), ca atara Marfga, ca si Pata inainte, numesc pe cine vor ei. Si cum vine chestia cu bugetul care e la MAE> Pai ala nu e tot bugetul ICR, nu sint toti bani publici fati pe salariile si cladirile astea, si cum nu e asa ca premiile la Berlinala se luau si cu si fara ICR? Nu trebuie sa fii cunoscator pentru asta- e evident!!!! In anul de austeritate, la ICR crestea bugetul, ca asa e cind ai pile politice! Ce penibili!

    Reply
  12. Petru Bucur Volk

    Am citit si articolul acesta, apoi si raspunsul lui HRP si comentariul lui Tismaneanu de pe hotnews. Eu cred, avand ceva experienta atat cu ICR-ul, dar si cu orgoliile romanesti (interne sau din diaspora) MEGAUMFLATE (parca elita Romaniei ar fi si elita Terrei, iar tara noastra buricul pamantului, cred CA ADEVARUL E PE UNDEVA LA MIJLOC, AMBELE PARTI AVAND DREPTATEA LOR!
    Insa polemica virulenta apare fiindca preopinentii se cred IN SINEA LOR, DACA NU PERFECTI, CEL PUTIN MULT SUPERIORI INTELECTUALICESTE sau CA ANVERGURA POLITICA CELEILALTE PARTI – ergo au voie sa dea lectii fara pic de modestie “celor inferiori lor”.
    Stiu ca scriu in van, polemica va deveni acerba oricum, dar raportat la problemele omenirii de azi, la Obama, la confruntarea globala intre crestinism si islamism etc etc TOTUL E O MICA FURTUNA INTR-UN PAHAR CU APA GATA SA SE SPARGA LA O PRIMA LOVITURA CU UN OBIECT CONTONDENT!
    Nu vreau sa dau eu acum lectii, dar as reaminti celor 3 presupusi CORIFEI (AMP, HRP si VT) cu smerenia omului care stie cat de putine stie el de fata de perfectiunea DUMNEZEIRII o vorba inteleapta de esenta atat biblic-religioasa cat si social impaciuitorista: “Nu te uita la paiul din ochiul altuia, vezi mai bine barna din ochiul tau!”
    Cu respectul cuvenit pentru carierele celor 3 inchei cu urari de PACE intelectuala pe principiul unei iertari crestine sau de etica intelectuala
    al dvs
    PBV

    Reply
  13. arhigroup

    Excelenta doare, deranjeaza, roade omul mediocru. Excelenta este geniu, adevar si – implicit – frumos.
    Ai doua sanse, precum paiul scurt si cel lung la intalnirile cu destinul:
    – fie le iubesti, le esti prieten si ramai si tu adevarat si frumos la suflet;
    – fie le urasti, le esti dusman, deschis sau disimulat cum numai raul poate fi in mii de feluri si ramai ce-ai fost, de fapt, in esenta dintotdeauna, poate fara s-o stii, adica fals si urat nu numai la suflet.
    Este trist. …

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *