Călin Dejeu

Curtea de Apel Alba Iulia și aruncătorii de pietre

Se schimbă vremurile pentru aruncătorii de pietre. Poate ne îndreptăm în sfârșit spre Europa, nu spre Honduras.

Am mai scris despre superbul documentar ”The Undammaged”.

Filmul este ”la liber” de anul trecut, și la minutul 37 vedeți cum aruncau cu pietre ”argații” barajiștilor, pe Vjosa, ca să-i lovească pe participanții la Balkan Rivers Tour.

Avem și noi niște notorii aruncători de pietre, chiar de bolovani, din aceeași rețea a distrugătorilor de natură.

Mi-am mai făcut timp din când în când să scriu despre gașca lor, pentru că ei reprezintă cel mai mare pericol pentru un element esențial al patrimoniului nostru natural, Râul Alb. Federația Coaliția Natura 2000 a reușit pe vremea când mai era activă, în 2016, să le oprească proiectul de hidrocentrale. Acum s-au axat pe a amenința lunca râului și un sector de râu cu proiectul imens de păstrăvărie, care ar mutila și fragmenta natura superbă care domnește încă amonte de satul Coroiești. Dar să nu uităm că nu ei sunt principalii vinovați, de la ei nu avem pretenția să înțeleagă cât de valoros este Râul Alb. Principalii vinovați pentru existența asediului continuu asupra văii Râului Alb sunt autoritățile de mediu (inclusiv de ape, de fapt mai ales de ape). Relativ la păstrăvărie am avut o excepție fericită și ANANP și-a facut datoria, a emis aviz nefavorabil, pe care ABI Ecoacvacultura (se putea să nu aibă „eco” în nume, ca să manipuleze chiar și prin numele firmei?) l-a atacat în instanță. Am mai scris despre acest proces, despre hotărârea dubioasă de la Tribunalul Hunedoara.

Iată că acum instanța de recurs mi-a dat dreptate și a trimis dosarul înapoi la Tribunalul Hunedoara, spre rejudecare.

Sigur că am fi preferat să se termine acum, să fie respinsă cererea de chemare în judecată. Râul Alb oricum nu este amenințat doar de acest proiect de păstrăvarie. Pe cât a fost de cruțat până relativ recent (altfel nu ar fi ultimul râu complet ecologic și relativ nealterat), pe atât de asediat este acum. Dar am primit totuși un balon de oxigen. Încă un an știm sigur că lunca nu va fi mutilată fatal.

Protejarea ultimului râu nealterat ar trebui să fie ceva de la sine înțeles. Pentru toată lumea, nu doar pentru autoritățile de mediu. Nici nu ar trebui să treacă prin 5 arii naturale protejate, cum este cazul. Nici măcar să fie în arii naturale protejate, pentru că Directiva Cadru privind Apa protejează toate apele. Faptul că protejarea lui necesită un efort gigantic arată cât de înapoiați sunt decidenții noștri. Arată că nu merităm patrimoniul natural pe care încă îl avem.

Sursa: Riverwatch

Să revin și la paralela cu Albania, la ceilalți aruncători de pietre. Și de acolo avem tot o veste bună. Parlamentul European cere stoparea proiectelor hidroenergetice de pe Vjosa, prin declararea cât mai repede a Parcului Național Vjosa.

Noi nu avem o societate civilă de mediu la fel de puternică precum cea din Albania, nici sprijinul ONG-urilor din vest de care se bucură albanezii. Un râu ca Vjosa nu mai avem nici noi, așa cum nu mai are nicio altă țară din Europa. Dar valoare conservativă a unui râu nu este direct proporțională cu debitul său. Micul Râu Alb este extrem de valoros și trebuie protejat, cu lunca sa cu tot. Și fără o justiție obiectivă nu avem nicio șansă.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *