Gabriel Postolache

Cum e să candidezi la 28 de ani pentru a fi primar „la țară”

Comuna Dămienești este situată în zona de nord-est a judetului Bacău, la graniță cu județul Neamț. Ea a fost cunoscută pentru hergheliile de cai, agricultură industrială și a generat personalități precum Viorica și Ioan Agarici, cel din urmă un ”brătian” devotat.

Aş putea face multe altele la vârsta şi experienţa mea. M-aş putea concentra pe dezvoltarea proiectului antreprenorial început deja, aş putea lucra în organizaţii nonguvernamentale sau proiecte care contribuie în comunitate, căci am acumulat mulţi ani de experienţă. Şi totuşi, de ce vreau să candidez intr-o comună de 1500 de oameni? Elanul meu este întrerupt abrupt de vorbele consătenilor.

”-De ce aici?”
”-Altă treabă nu ai?”
”-Pleacă, puștiule, la Bacău!”
„-Care tineri?”
”-Ce ai domnule cu primarul, nu a facut multe, dar e baiat bun!”

Pentru că asta simt! Iubire. Iubire şi dăruire faţă de ţara mea. Simt că este momentul ca tot ceea ce am acumulat, informaţii, abilităţi, să fie de folos pentru a ajuta oamenii. Văd politica ca un domeniu de contribuţie prin care pot ajuta o părticică de Românie. Vreau să demonstrez că mediul rural poate fi frumos şi atractiv pentru tineri, să le arăt localnicilor că există loc de îmbunătăţire şi să îmbunătăţesc viaţa oamenilor. Deşi am trăit atâţia ani în Bacău, mă simt legat de aceste sate mai mult decât am fost vreodată de oraş.

Aleg să îmi secătuiesc gura vorbind cu oamenii cărora le este frică de schimbare sau pur și simplu nu înțeleg. Găsisem un citat care reprezintă atât de bine tot ce inseamnă alegerile locale în zona rurală: ”Pădurea era tot mai mică, dar copacii votau mereu pentru topor, căci coada lui era din lemn, iar ei credeau ca e unul de-al lor.”

Mă doare să ştiu că în general cel mai important criteriu când vine vorba despre mediul rural este “să fii de-al lor”. În acelaşi timp mă şi ambiţionează să depăşesc această convingere şi să câştig încrederea oamenilor. Nefiind născut aici, automat că nu poți să fii atât de cunoscut și ești privit ca un străin.

Am încercat să găsesc soluții să comunic cu ei, să le spun povestea mea și ce imi doresc să fac. Înainte de pandemie am creat un grup de facebook unde am incercat să fac educație civica, campanii de informare COVID 19, problemele din comună, postam răspunsurile la cererile trimise primăriei în baza Legii 544/2001 etc. M-am apropiat de oameni şi mi-am propus să ajungă să mă cunoască mai bine.

Oamenii din această comună sunt absolut minunați dacă ajungi să discuți cu ei. Dacă însă nu te cunosc suficient de bine, rişti să fii bârfit. De multe ori sursa acestor bârfe este teama. Altor candidaţi le este teamă că şi-ar putea pierde funcţia, aşa că şi-o apără cum ştiu mai bine; cu zvonuri şi informaţii neadevărate. M-am salutat cu o fată şi am discutat puţin cu ea. Consecinţa? A fost harțuită și etichetată ”primărița”.

Teama se regăseşte şi la primar, care, indignat de faptul că l-am acuzat de utilizarea necorespunzătoare a banilor publici, mi-a promis că mă va pune la punct.

M-am lovit frecvent de replica: ”Fapte, nu vorbe!”

Sunt de acord cu ea, dar cum sa demonstrez oare acest lucru fără să fiu în funcție? Cum demonstrez că sunt tânăr, am energia necesară și capacitatea de a îmbunătăţi administraţia publică din primărie şi, implicit, viaţa oamenilor?

Mă frustrează, enervează de-a dreptul, când văd incompetenţa. Mă enervează să văd cât se fură şi îmi doresc să dovedesc că se poate şi altfel. De aceea am intrat în politică! Pentru că sunt convins de faptul că putem administra ţara cu valori. Că onestitatea, corectitudinea, implicarea ar trebui să fie la baza oricărei guvernări.

Le-am prezentat cetățenilor raportul consilierilor in 4 ani de mandat. Au fost zero propuneri de proiecte. Nu mai putem tolera aşa ceva! Dacă cerem fapte, să le cerem tuturor! Ei au avut şansa să demonstreze ce pot. Au putut însă doar să ridice mâna pentru vot, nu să o pună la treabă.

Acum este cazul să se retragă şi să lase locul celor cărora le pasă. Cu ce să începem? Cu educația, cu spiritul de comunitate, cu activități alternative statului la cârciuma din sat. Să începem cu noi, cu curățenia din jurul casei, a apelor din jurul nostru, a pădurilor. Să incepem cu un ”Salut vecine, te ajut?” sau ”Bunico, mai ai lemne taiate, vrei să îți curăt eu zapada?”

Să începem cu noi, suntem și așa putin, macar să fim uniți!

Gabriel Postolache este coordonator Școli curate în județul Bacău, apicultor, președinte al unei cooperative județene, dar și fondator al spațiului comunitar și de coworking Nest Hub. A fost primul președinte al Federației Tinerilor din Bacău și îndeplinește postura de vicepreședinte al Asociației STEP (Surf The Earth Project) din care organizează anual Bacău Streetball Challenge.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *