Narațiunea apartenenței Crimeii la Rusia din ,,timpuri ancestrale” își are izvoarele în secolul al XVIII-lea, când Rusia a ocupat prima dată peninsula, și este reactualizată până în prezent, pentru a legitima anexarea acesteia, în 2014, în urma presiunilor militare și a unui pseudo-refrendum.
Ce spun rușii
”Ca rus, și eu vreau ca Crimeea să fie rusă… Trebuie să convingem lumea că Crimeea a aparținut întotdeauna Rusiei, iar acum noi trebuie să plătim timp de 20 de ani pentru greșeala făcută de Nikita Hrușciov”- Sergey Filatov, politolog rus, fost deputat, declarație în cadrul unui interviu pentru lifenews.ru, pe 15 martie 2014, la scurt timp după anexarea Crimeii.
”Crimeea a aparținut întotdeauna Rusiei, sub Hrușciov a fost dată Ucrainei, dar a fost o decizie nechibzuită, așa că a revendica ceea ce inițial a aparținut Rusiei, dar doar pentru scurt timp Ucrainei, mi se pare ciudat” – Grigoriy Krîlov, jurist și militar rus, comentând cererile Kievului de retragere a trupelor rusești, la scurt timp după anexarea Crimeii.
La rândul lui, Vladimir Putin a comentat anexarea: ”Dragi colegi, în inima, în mintea oamenilor, Crimeea a fost și rămâne întotdeauna o parte integrantă a Rusiei”.
O altă minciună, care face parte din aceeași categorie narativă a propagandei rusești afirmă că: ”Tătarii din Crimeea sunt veniți, străini, iar înainte de asta, Crimeea a fost locuită de rușii antici”
În 2014, Vladimir Putin a refuzat, în fața unei delegații a tătarilor din Crimeea, să recunoască pe tătari ca popor indigen. Rușii spun că în Crimeea au mai locuit înainte doar greci antici, iar pretențiile tătarilor ”recenți” sunt nejustificate.
În realitate
Conform publicistului și doctorului în științe istorice ucrainean Sergey Gromenko, originar din Crimeea, Imperiul Țarist nu a suferit de sindromul ,,pământului ancestral rusesc”, cel puțin față de Crimeea, bazându-se în atitudinea sa față de Peninsula de la Marea Neagră ca pe un “drept de cucerire”. Dar URSS nu avea voie să recurgă la astfel de argumente, așa că, în prima jumătate a secolului al XX-lea, istoricii și arheologii sovietici au început să caute slavi oriunde puteau, inclusiv în Crimeea.
Datorită muncii lor, au fost puse bazele mitului peninsulei “nativilor ruși” (ancestral); această teză a fost finalizată la începutul anilor 1990 și a fost ulterior folosită cu succes de propaganda de stat pentru a justifica invadarea și anexarea ilegală a Crimeii în 2014.
Această narațiune are două varietăți: publicistică și pseudoștiințifică, care sunt aplicate alternativ în funcție de circumstanțe. Versiunea publicistică este mult mai simplă, nu conține nicio indicație de date specifice și descrie situația în cele mai generale fraze. Versiunea sa “canonică” a fost exprimată de mai multe ori de Vladimir Putin însuși.
Grecii antici care au trăit în Crimeea și grecii moderni nu sunt același popor, conform istoricului Gromenko. Etnia tătară din Crimeea s-a format în Crimeea și, prin urmare, are dreptul la autodeterminare și drepturi depline. ”Tătarii care au trăit în Crimeea acum 500 de ani și tătarii de astăzi sunt unul și același popor. Iar conform criteriilor actuale de definire a popoarelor indigene, tătarii din Crimeea sunt un popor indigen, iar patria lor este Crimeea. Nu este nimic de discutat. Ei nu au venit din Mongolia, cum afirmă propaganda rusă”, susține istoricul.
”Ucraina nu a avut niciodată nimic de-a face cu Crimeea”, ”Hrușciov beat a dat Crimeea Ucrainei”, ”Crimeenii nu au fost întrebați”, ”Peninsula a fost dată ca un sac de cartofi iar returnarea Crimeii a fost obligatorie după prăbușirea Uniunii Sovietice” – acestea sunt narațiuni ale propagandei rusești. De fapt, spune Serghey Gromenko, au fost respectate toate formalitățile necesare transferului Crimeii către Ucraina.
Conform istoricului, în 1954, toate regulile sovietice, oricât de imperfecte, au fost îndeplinite. Rusia sovietică a renunțat la Crimeea, iar Ucraina sovietică a primit-o. În actul care oficializa transmiterea Crimeii de la Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă către RSS Ucraina, se stipula că ,,Crimeea și Ucraina au o economie comună și relații administrative și culturale strânse”.
De asemenea, nu este adevărat că Rusia nu a recunoscut Crimeea ca fiind ucraineană și că a luptat întotdeauna pentru retrocedarea acesteia. ”În timpul existenței independente (după 1991 – n.r.) a Rusiei și a Ucrainei, între ele au fost întocmite peste patru sute de acte de diferite tipuri, începând cu tratatele interstatale, Marele Tratat din 1997 privind convențiile interguvernamentale, în care se spunea clar că Crimeea este teritoriul Ucrainei”, a explicat Gromenko.
***
Articol publicat în cadrul proiectului ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare”. Proiectul este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
