Curtea de Apel Bucuresti a respins, la data de 5 septembrie, recursul declarat de Consiliul local al sectorului 1 Bucuresti impotriva hotararii Tribunalului Bucuresti prin care a fost obligat sa comunice Societatii Academice Romane (SAR), membru al Aliantei pentru o Romanie Curata (ARC), informatii de interes public privind contractul de salubrizare incheiat cu compania Romprest Service.
Astfel, hotararea prin care Consiliul local al sectorului 1 Bucuresti a fost obligat sa comunice informatiile solicitate de SAR a devenit irevocabila si va trebui executata pana, cel tarziu, la 6 octombrie 2011. In caz contrar, SAR va solicita instantei amendarea celor responsabili cu executarea hotararii. (Solutia pronuntata de Curtea
de Apel Bucuresti poate fi vizualizata aici).
De ce am cerut contractul incheiat cu Romprest
In februarie 2010, SAR a solicitat Consiliului Local al Sectorului 1 o copie a contractului incheiat de consiliu si compania Romprest Service – avand ca obiect servicii de salubrizare pentru sectorul 1 Bucuresti – precum si copii ale tuturor inscrisurilor continute in dosarul de achizitie aferent acestui contract.
Aceste informatii au fost solicitate de SAR dupa ce, in urma cu doi ani, Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice (ANRMAP) a anuntat ca va cere in instanta anularea contractului dintre Consiliul Local Sector 1 si Romprest, dupa ce constatase ca in cazul acestui contract au avut loc “incalcari grave ale legislatiei privind achizitiile publice”. Mai mult, doua firme care au contestat licitatia castigata de Romprest au obtinut, in final, sentinte definitive ale justitiei prin care s-a declarat nulitatea procedurii de achizitie.
In ciuda neregulilor, contractul dintre Consiliul Local Sector 1 si Romprest este in vigoare si astazi. El se intinde pe o perioada de 25 de ani si se ridica la valoarea de 450 de milioane de euro, fara TVA.
Consiliul local al Sectorului 1 a refuzat sa furnizeze copii dupa inscrisurile cerute de SAR pe motiv ca acestea ar contine date cu caracter personal sau ar incalca principiul liberei concurente ori s-ar aduce atingere unor drepturi de proprietate industriala si intelectuala.
In noiembrie 2010, Tribunalul Bucuresti a dat castig de cauza SAR si a obligat Consiliul Local al Sectorului 1 sa faca publice documentele solicitate. Potrivit sentintei Tribunalului, refuzul Consiliului Local Sector 1 de a comunica aceste informatii este nejustificat intrucat “legislatia (…) recunoaste explicit caracterul de document public al dosarului achizitiei publice” si instituie obligatia de a asigura confidentialitatea numai in cazul informatiilor clasificate sau a celor protejate de un drept de proprietate intelectuala, in cazul in care acestea exista.
“O atare obligatie de rezerva nu poate constitui insa temei al refuzului de a pune la dispozitia solicitantului dosarul de achizitie publica (…) fara nicio justificare in concret cu privire la documentul si/sau informatia clasificata (…) intrucat o atare maniera de rezolvare a cererii de acces la informatia de interes public permite respingerea <<de plano>> a oricarei cereri de acces la dosarul de achizitie publica, lasand practic fara continut dispozitia legala care confera caracterul de document public in privinta dosarului de achizitie publica”.
Termen de executare – 6 octombrie
Consiliul Local Sector 1 a atacat aceasta sentinta cu recurs, respins de Curtea de Apel Bucuresti la data de 5 septembrie 2011. Astfel, hotararea in favoarea SAR a devenit definitiva si trebuie pusa in executare in termen de maxim 30 de zile, adica pana cel tarziu la data de 6 octombrie.
Dupa 1989, in Romania s-a actionat cu mult devotament revolutionar pentru a se creea institutii cu emblema democratie si asistenta din partea expertilor U.E, (multe din acestea nu pot inca sa-si doveasca utilitatea sau eficienta sociala) folosindu-se arhitecti politici si decidenti publici de sorginte stalinista, dar si sub influienta inertiei imoralitatii (lacoamiei) mostenite in gena colectiva a poporului roman. Drept urmare s-a realizat doar o hibridizare a vechilor structuri statale. Efectele generate in urma functionarii acestora nu ofera decat posibilitatea mimari democratiei si nicidecum actiuni de consolidarea ei. In asemenea conditii majoritatea romanilor sunt nevoiti sa suporte intoxicarile unor “politicieni ciocoi” cu teoria precum ca democratia ar fi identica cu imoralitatea, coruptia si saracia.
. Institutiile statului sunt neperformante datorita dominarii acestora de catre impostori (cei valorosi ori specialisti adevarati, unii din motive de umilire altii din lacomie au trecut de partea celor care dauneaza interesului geleral, iar o parte dintre ei s-au oferit cu orice risc sa slujeasca criminalitatii) si clanuri constituite pe baza diverselor principii neortodoxe, in majoritatea situatiilor acestea functioneaza dupa cum le dicteaza interesele mai putin legitime (mai ales in cazul celor cu atributii de reglementare si de aplicare a legii care au inventat “FURTUL LEGAL”) ceea ce dovedeste ca Romania ar fi tara fara rost ori n-ar avea nici un orizont pentru viitor. Mecanismele generate de institutiile “hibrid” experimentate de majoritatea romanilor au produs acestora mari deziluzii si grave dezamagiri, umilinta si dispret. Esecurile Romaniei, reflectate in lipsa de reactie si de subrezenia institutiilor sale fundamentale care mimeaza democratia au generat inclusiv atitudini de respingere, fata de integrare, din partea unor conducatori ai statelor membre U.E.
Autoritatile locale (primarii si sefii consiliilor judetene) precum si guvernantii nesocotind necesitatea eficientei creditelor bancare au indatorat fara limita si just temei bugetele pe care le-au gestionat savirsind astfel multe nelegiuiri si risipiri de bani publici, manifestand totodata grave dispretuiri fata de cei care au urmat si-au preluat ulterior respectivele functii publice. In acelasi spirit au fost facute si multe concesionari din patrimoniu public sau national. Situatiile create in ultimii 20 de ani au condus la blocarea activitatilor din administratia publica locala si centrala.
Lipsa de reactie si combativitate a institutiilor cu atributii in apararea bunurilor statului si a patrimonoiului national in mod special din partea Curtii de Conturi in sanctionarea actelor prin care s-a permis in mod discretionar folosirea frauduloasa a banului public inclusiv prin infiintarea unor structuri (posturi, functii, servicii, directii, agentii, etc) parazitare pentru interesul general sau prin trucarea unor licitatii pentru achizitii publice, permitindu-se manifestarea din plin (a principiului clientelismului), a condus la escaladarea fenomenului infractional si regres economico-social.