Considerente generale privind Programul de guvernare pe sănătate

Una din principalele funcţii ale Guvernului României este aceea de elaborare a strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare pe baza căruia a fost investit de Parlamentul României (Legea 90-2001)..

Având în vedere caracterul tehnocrat al membrilor guvernului, experienta managerială atât a premierului cât şi a ministrului desemnat al sănătăţii, era de aşteptat ca prevederile specifice sănătăţii să aibă un caracter concret şi nu unul formal iar având în vedere perioada de numai un an al mandatului, care include şi două campanii electorale, sarcinile asumate ar fi fost de aşteptat să fie punctuale, centrate pe nevoi stringente ale populaţiei şi sistemului sanitar.

În domeniul sănătăţii în preambulul Programului Guvernul declară  o singură prioritate – legată de “redefinirea rolului şi statutului personalului medical” (având drept consecinţă secundară diminuarea migraţiei). Excluderea intereselor directe ale populaţiei  legate de sănătate dintre priorităţi reprezintă o eroare strategică – în vădită contradicţie cu declaraţiile verbale ale premierului Ciolos, ministrul Sănătăţii fiind în primul rând reprezentantul intereselor populaţiei generale, a bolnavilor în special şi nu ministrul personalului medical!

Deşi Guvernul anunţa că nu are de gând să se ”angajeze pe toată fronturile de reformă în societatea românească”, în domeniul sănătăţii îşi propune exact contrariul – principalul obiectiv fiind nici mai mult nici mai puţin decât “adoptarea unei noi legi a sănătăţii”!. O asemenea abordare înseamnă abandonarea brutală a planului strategic privind Politica de sănătate – aprobată prin Hotărârea Guvernului anterior şi revenirea la o meteahna veche – fiecare ministru al sănătăţii vrea să ia reforma de la început!  Un asemenea proiect este complet nerezonabil, nefundamentat şi aproape imposibil de atins – fie şi dacă am lua în calcul numai barierele tehnice legislative impuse de perioadele electorale care urmează în scurt timp!

Al doilea element strategic radical anunţat de noul ministru al sănătăţii este de asemenea legat de un aspect care deşi aparent este important este în fapt periferic faţă de problemele majore ale populaţiei şi sistemului sanitar: dezvoltarea abruptă a asigurărilor private de sănătate prin “redistribuirea unei părţi din contribuţiile de sănătate (sociale)” către sistemul privat! Şi aceasta prioritate declarată este imposibil de atins în perioada mandatului limitat al acestui guvern – subscriindu-se legii sănătăţii.

Celelalte obiective fie au un caracter generic: “Redefinirea statutului personalului medical în societate; dezvoltarea de programe naţionale de prevenţie şi educaţie pentru sănătate” fie cuprind aspecte discutabile – “introducerea criteriilor de performanţă în stabilirea veniturilor personalului” – în condiţiile în care sistemul sanitar funcţionează ca un tot unitar, aflat permanent la dispoziţia pacienţilor indiferent de cerere şi ofertă, “introducerea de standarde obligatorii de calitate” – în condiţiile în care există o agenţie specializată care a făcut paşi radicali în îmbunătăţirea acestor standarde, ceea ce nu justifica sub nicio formă schimbarea, cel puţin înainte de a se înregistra rezultatele lor, sau “evaluare (reevaluarea) sistemului de urgenţă” – sistem de a cărui funcţionare se fac aprecieri laudative comparativ cu situaţia existentă în urmă cu puţin timp.

În schimb, deşi ministrul sănătăţii este manager de spital, într-un domeniu sensibil al îngrijirilor de sănătate – cel al oncologiei, în program nu se regăsesc obiective legate de modul de plată al serviciilor prin tarifele actuale, nu se fac promisiuni pacienţilor privind situaţia finanţării noilor terapii, în specială celor destinate tratării pacienţilor neoplazici, nu se iau în calcul soluţii pentru situaţia creată în politica medicamentului privind reducerea preturilor fara modificarea sistemului de claw-back, alte obiective specifice legate de casele de asigurări – care întâmpină disfuncţionalităţi grave în ceea ce priveşte sistemul informatic, modalităţi de diminuare a fraudei şi a corupţiei din sistem etc.

Per ansamblu, deşi aşteptările de la acest guvern sunt de a da un exemplu pentru cele viitoare privind profesionalismul în exercitarea funcţiei executive, programul de guvernare ne arată doar ca şi specialiştii pot face ceea ce făceau politicienii şi nu invers!   Din păcate, cel puţin în sănătate s-a optat pentru solicitarea unui cec in alb, fără a ne da sperantă privind transparenţa, creşterea profesionalismului şi a eficacitatii actului de conducere şi obţinerea de rezultate cuuntificabile, care să angajeze răspunderea decidenţilor.

Marian Sorin Paveliu este expert in politici de sănătate al Societății Academice din România