Cele foarte puține zile rămase din luna octombrie o vor determina pe ministra Deca să accelereze procesul de decizie în privința formei noilor legi ale educației. Aspecte sensibile precum transportul elevilor, admiterea la liceu, transparența în universități, mandatele rectorilor vor fi adevăratele teste de turnesol ale ministrului Ligia Deca, iar ele trebuie lămurite în următoarele săptămâni, având în vedere faptul că prim-ministrul Ciucă a stabilit că legile trebuie trimise în Parlament până la finalul lunii.
- Transportul gratuit al elevilor rămâne o problemă care trebuie tranșată cu prioritate, având în vedere faptul că soluția promovată de fostul ministru al Educației – alocarea unei sume forfetare pentru elevul navetist, astfel încât acesta să își poată plăti drumul către școală – nu este aplicabilă, după cum se arată în poziția asociațiilor de elevi și părinți, preluată de Edupedu.ro. Întrucât banii pentru asigurarea acestei facilități nu sunt prevăzuți în bugetul de stat, ministrul Ligia Deca va trebui să negocieze cu ministrul Finanțelor, dar și cu autoritățile locale, astfel încât principala problemă – lipsa banilor – să fie rezolvată cu ocazia redactării Legii bugetului de stat pentru anul 2023. Fără a rezolva această problemă, declarațiile de bună intenție de a înlocui principiul egalității cu cel al echității în discuția privind politicile educaționale rămân doar discuții sterile, sloganuri bune doar pentru cartoline pentru Facebook.
- Admiterea separată la colegiile naționale a inflamat întreaga dezbatere privind proiectele de lege România Educată, întrucât acest drept – de a organiza admitere separată doar pentru acele licee bune care dețin titulatura de colegiu național – a fost vizualizat drept o măsură cu dedicație pentru colegiile centenare. Dacă doar colegiile centenare ar avea dreptul de a organiza admitere specială, cu subiecte realizate intern, se presupune că ar crește și inechitatea, profesorii școlilor de fițe fiind mai predispuși să împărtășească subiectele de la admitere doar cu elevii pe care îi meditează, aceia care își permit.
Opțiunea ministrul Deca nu este de a alege între două paradigme (excelență sau echitate), ci între două modele de realizare a admiterii în învățământul liceal: modelul centralizat, deja cunoscut, al repartizării computerizate, sau modelul descentralizat, în care fiecare liceu ar trebui să aibă dreptul de a își organiza propriile probe de admitere, în acord cu standardele stabilite la nivel intern.
- Limitarea numărului mandatelor rectorilor și incompatibilități – În proiectele legislative propuse de către Ministerul Educației, dispare atât limitarea numărului mandatelor rectorilor, cât și incompatibilitățile prezente inițial în Legea nr. 1/2011, care interzicea cumularea funcției de rector cu cea de parlamentar, de exemplu. Potrivit prevederilor legii Cîmpeanu, universitățile ar urma să decidă, prin Cartă, numărul maxim de mandate, fapt care ar putea deschide o portiță pentru extinderea fenomenului rectorilor pe viață, în vederea consolidării rețelelor de putere deja existente. Este de urmărit cum va decide să acționeze ministrul Ligia Deca, anterior președinte al unei federații studențești (ANOSR) care luptă aprig împotriva instituirii dinastiilor de rectori, pentru comunități academice în care democrația să fie regula.
În dezbaterea mai largă privind gradul de transparență din universități, actualul ministru ar trebui să considere includerea în lege a unor prevederi explicite pentru publicarea declarațiilor de avere și interese ale celor care conduc universitățile, a CV-urilor conducătorilor de doctorat, precum și pentru transparentizarea hotărârile asumate la nivelul forurilor decizionale (Senatul universitar, Consiliul facultății, Consiliu de administrație). Ba mai mult, ministrul ar putea să supraliciteze propunerea (susținută de SAR și ANOSR în această poziție), obligând rectorii să își facă publice lucrările științifice (inclusiv tezele de doctorat) publice.
- Chestiunea plagiatelor este un alt test de turnesol pe care ministra Ligia Deca trebuie să îl treacă, fie și doar pentru a arăta că se distanțează de practicile îmbrățișate de colegii săi de Guvern, care aleg calea justiției pentru a scăpa de suspiciunile privind plagiatul – în cazul prim-ministrului Ciucă, respectiv opțiunea secretizării doctoratului realizat din bani publici – în cazul ministrului Bode. Pentru aceasta, prevederile care reglementează amnistierea plagiatorilor și prescrierea trebuie să dispară din legea pentru învățământul superior înainte ca ea să fie adoptată de Guvern. Dacă se dorește, într-adevăr, implementarea unei viziuni radicale pentru toleranță zero la plagiat, bizarerii juridice de natură să spele plagiatorii, precum faptul că erorile de citare nu reprezintă abateri de la normele de etică profesională trebuie să dispară din versiunea finală a legii!
- Nu în ultimul rând, dacă tot discutăm despre bătălii politice având miză mare, nu putem remarca faptul că, la capitolul digitalizarea educației, există un dezacord între viziunea fostului titular al funcției de ministru al Educației și cea a coordonatorului proiectului România Educată, actuala ministră Ligia Deca. Astfel, dacă în cazul lui Sorin Cîmpeanu, refrenul cu care ne-am obișnuit, recitat pe la toate televiziunile abonate la banul public, a fost ,,Școala online a fost o catastrofă!”, în intervențiile sale publice, doamna Deca a dat de înțeles că înțelege rolul digitalizării în reforma educațională. După trei ani de școală în pandemie, după investiții de milioane de euro în achiziții de echipamente digitale și formarea cadrelor didactice pentru a preda fiind asistați de tehnologie, având în vedere felul în care arată piața muncii astăzi, viitorul educației nu poate exclude digitalul. Fără a exclude predatul față în față, digitalul aduce o serie de oportunități importante, precum eliminarea barierelor de acces.
Din păcate, perspectivele privind digitalizarea educației în legile pe care Cîmpeanu le-a lăsat la Minister trădează o viziune complet retrogradă și în opoziție față de bunele practici de la nivel european. Puținele referiri la educația online vizează procese pur administrative, cum ar fi existența unui portofoliu educațional al elevului în format digital, sau deja cunoscute, precum evaluarea (superficială) a competențelor digitale în cadrul examenului de Bacalaureat. Nimic despre modelul blended-learning, standarde privind resurse educaționale digitale sau organizarea unor discipline (de exemplu, curriculum la decizia elevului din oferta școlii) în format digital. Se înființează, în schimb, o altă instituție în subordinea Ministerului pentru a organiza acest proces al digitalizării și se promite o altă strategie (sic!), prevederi de o redundanță vizibilă și care demonstrează că autorii proiectelor de lege nu au înțeles mare lucru din digitalizarea accelerată de pandemie.
Ministrul Deca are, prin momentul mandatului său, șansa de a aduce educația românească în secolul XXI și de a se distanța astfel de umbra predecesorului său, digitalizând educația și făcând ca sloganul România Educată 2030 să devină realitate în fiecare sală de clasă. Dacă o va face și în ce mod, rămâne de văzut.
