Ce ne arată ”ambuscarea” vicepreședintelui PNL de către un jurnalist. Și un studiu de caz despre efectele cumpărării presei din bani publici: Hidroelectrica, directorul ei sinecurist și proiectele din arii naturale protejate

”Nu pot să fiu asaltat, ambuscat, să se întâmple ce s-a întâmplat. E lipsă de respect”. Asta turuie Ciprian Ciucu, prim-vicepreședinte PNL responsabil cu comunicarea, primar de sector și potențial candidat la Primăria Generală, filmat, ieri (17 septembrie), în fugă spre un lift salvator din Parlament, în care să scape de întrebările jurnalistului Cristian Andrei de la Snoop și Hotnews. Ce l-a deranjat pe liderul PNL a fost insistența celui din urmă de a primi un răspuns cu privire la zecile de milioane de euro din subvenția publică pe care partidul le-a cheltuit cu presa.

Fuga lui domnului Ciucu, aici:

Să-i fie clar domnului Ciucu, întrebările pe Legea 544/2001 nu sunt asalturi ori ambuscade. Asalturi și ambuscade se întâmplă, într-un mod tragic, pe fronturile din Ucraina, în Gaza ori, la o scară mai redusă, dar tot foarte periculoasă, împotriva unor jurnaliști sau activiști care anchetează tăieri ilegale prin păduri ori mari cazuri de corupție. Lașitatea domnului Ciucu nu poate fi justificată în acest mod. La fel cum insistența de a primi un răspuns la o întrebare legată de cheltuirea banilor publici nu e ”lipsă de respect”. Lipsă de respect e să nu răspunzi la o asemenea întrebare, mai ales în contextul austerității impuse chiar de liderul partidului care ți-a dat mandat să-l reprezinți în relația cu presa.

S-a tăiat de peste tot, mai puțin subvenția nesimțită a partidelor din care e plătită presa

Dar problema subvențiilor partidelor direcționate către presă e mult mai importantă decât lașitatea impertinentă unui politician care se dovedește a fi mic înainte de a fi ajuns cu adevărat mare. E una dintre cele mai toxice probleme ale societății în care trăim, la același nivel cu toxicitatea dezinformărilor propagandei ruse de pe rețelele sociale. Măcar ăia ne mint pe banii lor, ai noștri lideri ne mint pe banii cotizați de noi. Ăia se bazează pe algoritmii inteligenței artificiale, ai noștri pe exploatarea cinismului și lăcomiei unor patroni, manageri și responsabili editoriali de prin presa autohtonă.

Să nu ignorăm ditamai mastodontul care ni se plimbă printre porțelanuri. Suntem în luna septembrie și, după jumătate de an de austeritate Bolojan, vedem că s-au tăiat burse de elevi și studenți, s-au impozitat pensii, ne-a fost asaltat și ambuscat bugetul personal de cheltuieli cu alimentele și alte bunuri ori servicii prin creșterea TVA, au explodat facturile de energie electrică și gaze, se anunță că mii de oameni vor fi dați afară din administrație ori vor fi ”plafonați” la venituri. Bune sau rele, justificate în mod real ori doar de iresponsabilitatea guvernărilor ultimilor ani care ne-au dus la un pas de haos, nu discutăm acum măsurile astea. Le constatăm.

Nu constatăm însă, nu vedem, reducerea subvențiilor partidelor. Subvențiile alea super-expandate încă de pe vremea lui Liviu Dragnea și din care s-a plătit și se plătește presa, într-o majoritate absolută a cazurilor fără o minimă obligație de a preciza că materialele și emisiunile rezultate reprezintă comunicare și propagandă politică, nu conținut editorial al redacțiilor. Iar acest lucru nu s-a întâmplat pentru că dacă se taie subvenția, pe PNL scrie faliment, la ce datorii a acumulat partidul condus de Ilie Bolojan, PNL. Datorii acumulate inclusiv din cumpărarea… presei.

E o chestiune de corectitudine, de fairness, cum îi place englezului să-i spună, că atunci când le ceri unor milioane de cetățeni români să suporte costurile unei crize (cu atât mai mult a unei crize la declanșarea căreia ești parte) să-ți aplici același tratament. Să nu o faci e o sfidare mai mare chiar decât măsurile de austeritate în sine. Dar e o sfidare pe care ți-o poți asuma când știi că presa aia care se alăptează din zecile de milioane ale subvențiilor publice n-o să facă o mare temă și mare subiect de dezbatere publică din asta.

Studiu de caz. Ghici cine vine la cină?

Dar inundarea canalelor de presă cu informații favorabile, blocarea criticilor ori a mesajelor oponenților politici care nu cotizează (sau nu cotizează suficient) nu este singurul efect toxic al transformării partidelor în rețea de transmisie a subvențiilor publice către mass media. Afacerile dubioase, controversate, la limita corupției și/sau a traficului de influență (ori dincolo de ea) beneficiază de același tratament.

Căutați știri din ultima săptămână despre Karoly Borbely, CEO-ul de la Hidroelectrica, din cauza căruia vom pierde niște zeci de milioane de euro din PNRR, pentru că a fost menținut, cu încăpățânare, la șefia companiei de stat în ciuda conflictului de interese din momentul numirii lui. O să găsiți referințe cam câte degete are o mână în presa din online, după ședința Guvernului de săptămâna trecută, în care s-a discutat subiectul. Dar ia vedeți, în ultimele două zile, zecile de știri difuzate din comunicatul aceleiași companii, cu citate din Karoly Borbely, despre sutele de milioane de euro investite în diferite proiecte de Hidroelectrica, despre piața de energie și despre ce bine și frumos e totul…

Și ghici cine a venit… ”la cină”, emisiunea cu același nume de la Digi24, ediția de sâmbătă, 13 septembrie? Nu e greu de ghicit, exact domnul Karoly Borbely. La doar câteva zile după ce în ședința de Guvern s-a discutat despre cum pierdem milioanele din PNRR din cauza lui, la Digi24, domnul Borbely ne era prezentat simpatic, relaxat, discutând despre frumusețile vieții la un pahar de vin. Stranie coincidență, nu?

Despre impostura domnului Karoly Borbely, fost ministru și secretar de stat, o să găsiți două-trei articole (aici unul), în toată presa, în ultimii ani, de când e mare șef la Hidroelectrica. Și tot cam atâtea articole și despre ciudatele lui declarații de avere, în care împrumută firmele soției cu milioane de lei, sume comparabile cu cele pe care soția sa le declară ca fiind încasate ca dividende sau salariu de la companiile împrumutate de soțul ei. Asta în vreme ce, la rândul lui, domnul Borbely împrumuta ori declara cadou sute de mii de euro de la tata socru, om de afaceri din Buzău ale cărui firme au vreo 200 de contracte cu statul (vezi aici).

Afacerile pe banii Hidroelectrica, ignorate de presa plătită din subvenția publică

N-o să găsiți cu mult mai multe articole nici despre cine sunt beneficiarii sutelor de milioane de euro destinați proiectelor Hidroelectrica distructive de arii naturale protejate. Despre faptul că societatea de construcții controlată de președintele Consiliului Județean Constanța, Mihai Lupu (PNL), și unde mai are niște acțiuni fostul ministru liberal Marcel Boloș, este cea care va încasa niște zeci de milioane pentru proiectul de pe Siret de la Pașcani, am citit în Ziarul de Iași. Și cam atât. Vorbim de vreo 60 de milioane de euro pentru a obține o capacitate instalată de 9,4 MW. Un super mare fâss pe sume exorbitante.

Majoritatea proiectelor în discuție vor ajunge însă în curtea Hidroconstrucția, companie aflată în insolvență, controlată prin diferite alte companii, inclusiv cu sediul prin paradisuri fiscale, de către familia Bîlteanu. Fiul, Dragoș Bîlteanu, e condamnat penal definitiv pentru manipularea bursei. Asta n-a împiedecat presa să preia pe larg, în toamna anului trecut, comunicatul Hidroconstrucția, prin care anunța că va ieși din insolvență în acest an, cu ajutorul unui plan în care proiectele din arii naturale protejate erau primele menționate. Asta chiar dacă proiectele nu aveau niciun acord de mediu și alte avize și/sau autorizații, legale sau măcar aparent legale, în acel moment! Iar trei din ele (al patrulea despre care se discută în aceste zile fiind cel de la Pașcani) nu au nici acum.

Cu excepția României Curate, n-am văzut pe cineva din presa cea inundată de banii subvențiilor pentru partide, să-și pună problema că acel comunicat era o altă manipulare (împotriva debitorilor Hidroconstrucția, în primul rând) care venea la pachet cu declarațiile miniștrilor PNL ai Energiei, Sebastian Burduja, respectiv Mediului, Mircea Fechet. Miniștrii care confirmau, prin declarații publice preluate pe larg de aceeași presă, cum că proiectele în discuție vor fi nu doar avizate și autorizate, ci și date în funcțiune până la sfârșitul anului 2025. N-a sărit nimeni din presa plătită de partide că e inadmisibil ca miniștrii să pună presiune publică pe angajații unor agenții și departamente din subordine, unde decizia ar fi trebuit să fie luată pe considerente strict legate de expertiză de specialitate și de legalitate.

SUSȚINE investigațiile despre afacerile din spatele distrugerilor de mediu! DONEAZĂ, ACUM, AICI (clic!)

 

Care echilibru? 

Comunicatele organizațiilor de mediu care avertizau asupra problemelor de legalitate au fost pe larg ignorate. Pe ici, pe colo, s-au mai strecurat știri că au fost câștigate, de societatea civilă, procesele legate de proiectele în discuție. Cinci procese câștigate până acum doar în acest an – patru despre proiectul de la Răstolița (trei privind legalitatea acordului de mediu, a hotărârii de guvern și a începerii defrișărilor, unul privind declasarea sitului Natura 2000 Călimani – Gurghiu), și unul pentru proiectul de la Surduc Siriu (demolarea lucrărilor făcute fără autorizație de construire, anulată deja definitiv încă de anii trecuți).

În ultima săptămână, au fost preluate, însă, pe larg, presiunile făcute de fostul ministru Mircea Fechet, precum și de liderul senatorilor PSD, Daniel Zamfir, pe actuala ministră a Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu, pentru autorizarea celor patru proiecte aflate încă în proceduri de autorizare (cel de la Pașcani, pentru firma de construcții controlată de lideri PNL, respectiv cele de la Surduc – Siriu, Cornetu – Avrig și Cerna – Motru – Tismana, anunțate, încă de anul trecut, de compania controlată de condamnatul penal definitiv Dragoș Bîlteanu printre cele care o vor ajuta să o scoată din insolvență). Pentru domnii Zamfir, Fechet și Burduja să nu ”rezolvi”, ca ministru, autorizații și avize care, apoi, să fie suspendate sau anulate de justiției înseamnă… trădare națională.

Și nu doar pentru ei. La pachet, AUR a anunțat moțiune împotriva Dianei Buzoianu (că nu aveau atâta tupeu Mircea Fechet, Sebastian Burduja ori Daniel Zamfir, să o semneze cu mânuța lor), exact pe același subiect și cu aceleași ”argumente”, cum că România își va asigura independența energetică cu cei 9,4 MW instalați din proiectul de la Pașcani, distrugând arii naturale protejate și umflând conturile unei firme controlate de lideri PNL ori a uneia controlată de un condamnat penal definitiv.

Dar măcar bine că au depus moțiunea cei de la AUR, că prea circulau la liber tâmpeniile unora ca Burduja că cei care se opun proiectelor distructive de arii naturale protejate ar face jocurile Rusiei. Era și timpul să devină clar (că mai sunt unii care aveau dubii) că între discursul lui Burduja sau Zamfir și cel al lui Simion nu sunt diferențe de fond. Și că de fiecare dată când vreunul dintre cei doi lideri, de la PNL, respectiv PSD, deschid gura, aduc voturi nu pentru partidele lor, ci pentru cele din constelația AUR.

Subiectul proiectelor distructive de arii naturale protejate (că sunt distructive e un fapt constatat de decizii definitive ale Justiției) nu este singurul tratat total dezechilibrat în cea mai mare parte a presei autohtone care se îndestulează din subvențiile publice ale partidelor. E doar unul pe care îl monitorizez deja de aproape un deceniu, cum am făcut și cu subiectul Roșia Montana. Ori cum își urmărește Cristian Andrei subiectul cu finanțarea partidelor politice și modul în care cheltuie banii publici pe care îi primesc.

Părtinirea e finanțată din subvențiile publice ale partidelor. Dar jurnaliștii care îi întreabă despre asta ”n-au respect”

Sunt convins că nu sunt singurele subiecte ale căror acoperire mediatică e influențată, direct sau indirect, în mod partizan, de banii care provin din subvențiile publice ale partidelor. Am văzut, documentat și prezentat părtinirea uriașă și abandonarea echilibrului jurnalistic în momentul în care banii RMGC și Gabriel Resources au inundat presa autohtonă.

Nici după mai bine de un deceniu de când proiectul a fost oprit, nici după ce Roșia Montană a intrat în UNESCO și nici după ce România a câștigat litigiul de la Washington, în care ni se cereau despăgubiri de miliarde de dolari, și unde s-a dovedit că opoziția localnicilor, a societății civile și includerea pe Lista Patrimoniului Mondial nu a dăunat procesului, dimpotrivă, a ajutat la câștigarea lui, efectele părtinirii în presa autohtonă n-au dispărut. Iar pentru că m-am încăpățânat să urmăresc și să scriu despre un subiect care a rămas pe agenda publică atâta amar de vreme, am ajuns eu să fie acuzat de părtinire. Desigur, obiectivi și echilibrați au fost cei care au încasat bani, direct ori indirect, au publicat drept știri fără marcarea ca publicitate a comunicatelor companiei ori au scris editoriale și analize cu termenii inventați de firmele de relații publice și publicitate contractate de companie.

Însă oricât de mulți mi s-au părut acei bani cu care RMGC și Gabriel Resources și-au cumpărat bunăvoința și partizanatul presei – în unii ani ajungând la bugete de peste zece milioane de dolari pentru comunicare și urcând pe locul trei în topul clienților de publicitate pentru presă, devansați doar de operatorii de telefonie mobilă Orange și Vodafone – parcă pălesc în fața celor direcționați de partide din subvenția publică.

Banii RMGC & Gabriel Resources veneau de la fraierii de pe Bursă ori ai unor multi-miliardari globali, care și-au asumat riscul să piardă niște zeci de milioane în diferite proiecte prin lume, că dacă le iese unul singur câștigă apoi miliarde care acoperă toate celelalte pagube.

Banii cu care e cumpărată acum cea mai mare parte a presei autohtone sunt din bugetul public – ai noștri, ai tuturor. Tăiați de la pensii, burse, sănătate, autostrăzi și strânși de la cei care plătesc și suportă taxele și impozitele mărite inclusiv din cauza cheltuirii lor, total netransparente, cu cumpărarea presei.

Și nu mai suntem dezinformați pe un singur subiect, ci pe mult mai multe. Nu mai ne confruntăm cu un singur caz de părtinire, ci cu câteva zeci. Și asta fără o minimă atenționare că avem de-a face cu articole și emisiuni publicitare/de propagandă. Nu e doar o situație lipsită de moralitate, echilibru și fairness, e de-a dreptul sufocant. Toată propaganda rusească și a cui o mai fi pe rețele sociale nu e în stare să genereze un asemenea sentiment de revoltă publică.

E frustrant să ți se taie bani ca să se repare niște greșeli făcute de alții. Dar e absolut aberant să ți se taie bani pentru a plăti minciuni și dezinformare în presă, prin care să ți se spună că e bine și frumos că ți se taie bani. Vă miră că aceeași presă plătită din banii tăiați de la educație și sănătate nu spune mai nimic despre faptul că austeritatea ocolește subvențiile publice pentru partide? Ori că din aceeași subvenție, PNL; partidul condus de prim-ministrul austerității, Ilie Bolojan, încearcă să iasă din faliment?

SUSȚINE investigațiile despre afacerile din spatele distrugerilor de mediu! DONEAZĂ, ACUM, AICI (clic!)

 

***

Citește pe România Curată:

EXCLUSIV: Avem dovezile furturilor de lemne din fabuloasele păduri UNESCO ale României (VIDEO)! Ajută-ne, să le oprim!

Scandalul drumului abuziv din pădurea Băneasa a ajuns în Parlament. Romsilva zice că mii de mașini prin pădure înseamnă ”mai puțină poluare”. De ce a plătit firma imobiliară 100.000 de euro în locul asociației care apare în acte