De 30 de ani încoace programele economice ale partidelor sunt teribil de greu de citit cu o figură serioasă: pur și simplu sunt baliverne. Campania electorală din 2020 n-avea vreun motiv să fie o excepție.
Am citit programele electorale ale PNL, PSD și USR pentru a le compara. Nu prea sunt lucruri de comparat între programele economice, abordarea este complet diferită la fiecare. Iată pentru început o impresie sumară asupra diferențelor pentru ca mai târziu să abordăm o singură chestiune care e comparabilă dar și destul de importantă pentru a fi analizată concret.
PNL
Programul liberal este cel mai sumar dar și cel mai sforăitor, cu aceleași ținte mărețe pe care le vedem la fiecare alegeri (PIB, salarii, kilometri de autostradă) și aproape nimic despre cum mai exact ar urma să fie atinse. Pare că fie ideologii partidului nu s-au pus de acord asupra măsurilor concrete de guvernare fie nu le-a plăcut ce a ieșit și au renunțat la cel puțin trei sferturi. Are cele câteva clișee doctrinare necesare să fie calificat ca un program “de dreapta” – reduceri de cheltuieli de la cine oricum nu-i vota, dar prezentarea lasă impresia de pliant publicitar.

PSD
Programul social-democrat este destul de riguros și de concret (mai ales când e vorba de calcului impactului bugetar al măsurilor propuse – e practic singurul partid care îl face), dar lipsit parcă de ambiții mai departe de abordarea clasică: mai mulți bani la buget ca să putem face ics, igrec și zet. Aproape nomic însă despre altceva în afară de a folosi resursele financiare ale statului într-un fel sau în altul. Cu bani mulți, știm, cam orice se poate face, dar cum facu să guvernezi și cu bani puțini? Spre deosebire de pliantul publicitar al PNL, aduce mai degrabă a prezentare power-point: încearcă să convingă că există și putință, nu doar dorință.

USR
Programul alianței USR-PLUS surprinde prin detaliere și concretețe, cu accent mai degrabă pe măsuri (de exempplu de reformă și debirocratizare) decât pe rezultatele visate. Ca formă, este de departe cel mai conceptual și mai profesionist. Iar față de celelalte are avantajul că măcar o parte din măsuri se pot aplica și în vremuri de prosperitate dar și în vremuri de criză – adică ce e de așteptat de la un program de guvernare. Doctrinar, pe partea economică este chiar mai la dreapta decât al PNL. Păcătuiește însă în multe locuri prin lipsa de adecvare la realitate, cu propuneri despre care cei care au experiența guvernării știu totuși că nu-s deloc fezabile și pe care ceilalți se rușinează deja să le mai promită.

Cum ar taxa fiecare partid munca
Cum am spus deja, sunt foarte puține lucruri comparabile direct. Mă rezum aici la unul singur, poate cea mai mare problemă a economiei românești: Nivelul împovărător al taxării muncii. Acum, un salariu mediu are un cost cu taxele (diferența dintre cheltuiala totală a angajatorului și salariul net) de 43% iar un salariu minim 41%. Suntem încă în top 10 european, în mod surprinzător peste țări renumite pentru impozitele mari, ca Suedia sau Danemarca. Cum abordează fiecare partid problema?
PNL
Programul liberal aproape că n-o abordează, oricum nu direct. Singura referire sună cam așa: “eliminarea distorsiunilor și lacunelor ce permit minimizarea poverii fiscale, asigurându-se corectitudinea și echitatea în sistem”. Din asta se poate înțelege că taxele rămân exact așa cum sunt acum și, mai mult, sunt eventual eliminate unele scutiri acordate, de exemplu, programatorilor, cercetătorilor sau muncitorilor din construcții. Teoretic tot pe dreapta, cotă unică fără excepții, efectiv conservatorism fiscal surprinzător în condițiile în care partidul și-a luat printre ideologi universitari libertarieni.
PSD
Programul social-democrat propune scutirea de impozit pe venit pentru sumele care nu depășesc salariul minim. Asta ar echivala cu reintroducerea unei taxări ușor progresive, adică o abordare aliniată doctrinar cu partidul. Obiectivul de reducere a taxării muncii este astfel îndeplinit, însă doar în mică măsură. Un salariu minim crește cu 100 de lei iar rata de taxare scade de la 41 la 37% iar un salariu mediu crește cu 25 de lei iar rata de taxare scade de la 43% cu jumătate de punct procentual. Este evaluat chiar și impactul bugetar, la 0,2% din PIB, adică nesemnificativ. La fel de nesemnificativ ar fi însă și impactul pentru piața muncii.
USR
Programul USR-PLUS face un pas în abis și propune “ZERO TAXE” pentru salariul minim. Greu de calificat dacă măsura este foarte de dreapta, pe baza numelui, sau poate mai degrabă foarte de stânga, pentru că introduce o taxare puternic progresivă. Aritmetic sună foarte bine: cu taxare zero pe salariul minim am trece brusc în zona cea mai favorabilă muncii din Europa, alături de Marea Britanie, Elveția, Cipru sau Malta. Lipsește însă calculul impactului bugetar (ar fi undeva la 2% din PIB, ceea ce poate fi acceptabil dacă sunt identificate sursele – altele decât “fără hoție”, că asta tot auzim de la CDR încoace). Lipsesc de asemenea precizările despre ce se va întâmpla cu contribuțiile la pensii și asigurările de sănătate ale celor astfel scutiți.
Concluzia este tristă: încă patru ani de acum nu se va întâmpla nimic cu taxarea muncii, fie că nu se vrea, fie că nu se poate, fie că nu e cazul.
De mult nu se mai votează rațional (dacă s-a votat vreodată așa) în România. Campania electorală constă în stimularea umorilor anti-ăilalți. Alegerile se câștigă de cei care știu să coboare cu mesajul la granița dintre cortexul mamalian și cel reptilian. La fel se întâmplă și în Vest.
Dacă duminică, spre exemplu, organizați lângă secțiile de votare un concurs de întrebări din programele partidelor și puneți trei întrebări mai de detaliu, cu premiu de un milion de euro, rămâneți cu banii nedați.
biciul pe sclavi, asta e taxarea