Stăm azi mai bine decît la plecarea lui Omar Hayssam din ţară, care a fost echivalentul unei catastrofe, pentru că părea testul final- picat- la întrebarea dacă statul român e capabil să apere interesul public de imixtiunea celui privat şi necuvenit? Oricine, chiar şi un terorist, un raketeer, un şantajist internaţional părea să fi dovedit atunci că e mai tare decît interesul public în orice împrejurare. De asta au zburat doi şefi de şefi servicii secrete şi un procuror general, deşi Traian Băsescu crezuse pînă în secunda anterioară că îi poate trage de partea sa şi folosi cu succes. Sîntem azi, cînd în sfîrşit putem rezolva acest vechi decont, mai capabili să împiedicăm o nouă imixtiune, similară şi brutală, a interesului privat contra celui public? Ne-am construit apărări mai bune? Sînt mai de încredere cei care ne păzesc? Văzînd cum se comportă zilele astea preşedintele şi premierul nu mă simt în largul meu. Sigur, e normal oamenii politici să se agite să capete cît mai mult credit pentru ce au reuşit. Dar nu e normal premierul să vorbească despre tratate de extrădare despre care nu e briefat cum trebuie, şi e cu totul stupefiant şeful statului să se laude cu intervenţii externe neautorizate despre care să citesc eu în presa străină. Nu sîntem în J.A.G. sau în SEAL sau alt serial ieftin care se oferă la Cannes ca rest dacă cumperi vreun film mai de Doamne ajută. Singurul om politic zilele astea care a transmis un pic de încredere şi profesionalism a fost ministrul apărării, dnul Duşă (nu ştiu nici în ce partid e). El a spus ce trebuia – că s-a făcut ce era necesar, dar asta e clasificat, gata cu întrebările, no comment.
Dar asta e prea puţin din marele angrenaj necesar pentru a asigura autonomia statului faţă de interesul privat, ameninţat de corupţie (cea mai veche ameninţare de securitate, de aici expresia „vîndut ţara”) dar şi de incompetenţă, care în ţările în care promovarea se face totdeauna pe favoritism, nu pe merit, nu trebuie subestimată. De asta o să revizuiesc mai sistematic performanţa de la Hayssam încoace a tuturor factorilor de putere- preşedinte şi noua coaliţie de guvernare- pentru a încerca să răspund la întrebarea dacă suntem mai bine apăraţi.
Locul cheie unde trebuie să ne uităm sînt comisiile parlamentare de apărare şi control a serviciilor, principalul instrument prin care societatea (prin aleşii noştri) să îşi arate colţii şi interesul public să fie apărat. Aşa să fie oare? Ani de zile acolo au fost securişti get beget, cu timpul evoluaţi la –sau înlocuiţi de – securişti corupţi. Îmi vine în minte un domn Stan, umflat de DNA, expulzat din partidul său (PSD) dar încă agăţat de toate frînghiile nacelei cu toate membrele. Ani de zile aceşti oameni au apărat interesul privat al aripii securiste din servici contra interesului public. Noroc că luau şi mită, şi funia a ajuns la par pînă la urmă. Într-o ţară normală, cu universităţi adevărate, la ora asta am avea zeci de teze de doctorat şi masterat despre evoluţia controlului civil asupra serviciilor, în care discuţiile şi voturile din aceste comisii ar fi materiale principale de studiu. Vezi însă că pe de o parte nu există profesor universitar cu care să poţi da doctoratul în România pe teme de studii strategice care să nu fie în servicii, ba chiar şi în Securitate, iar pe de alta de ce să te chinui cu studiul cînd situaţia e evidentă, comisiile nu au încercat să controleze niciodată pe nimeni în mod serios. Vă amintiţi cînd am cerut să fie chemaţi ministrul de externe (pe atunci Baconschi) şi şeful SIE (pe atunci MRU) să fie întrebaţi de ce diplomaţi amatori sînt puşi să facă pe James Bond discreditîndu-ne pe toţi, brava comisie nu a fost în stare nici de un comunicat.
Nu aş vrea din asta să se înţeleagă că serviciile în sine sînt problema. Ele au mai evoluat, dar vulnerabilitatea maximă este tot factorul politic, el controlează (sau decide să nu o facă, lăsînd antreprenorii din servicii în voia lor), el decide politica generală, dacă mîine oamenii politici ar hotărî să eliberăm politica de ofiţeri (şi presa, că am ajuns să avem săptămînale la a căror naştere am asistat după nouăzeci, şi pot certifica libertatea lor iniţială, care sînt azi conduse de oameni SIE), acest lucru ar sta în puterea lor. Şi vă asigur că ar fi mult mai profesionale şi mai eficiente serviciile şi noi mult mai bine apăraţi dacă nu ar trebui să se ocupe şi de presă, şi de mişcarea populară, şi de tot rîul-ramul politic din ţară. Dovadă că nu există autonomie şi control civil real asupra serviciilor şi celor de la putere care le controlează este că nimeni din comisiile cu grijă selecţionate nu va redacta, citind acest editorial, o interpelare care să spună: „Este ceva timp de cînd AMP face afirmaţii nejustificate în RL cum că e plină presa şi politica de ofiţeri sau agenţi de influenţă SIE. Propun să chemăm la audieri şefii serviciilor de azi şi de ieri ca să înlăturăm această bănuială fără temei”. Vă aduceţi aminte cînd MRU a cerut să fie demascaţi măcar cei din Parlament? Au ţipat toţi la el. Bineînţeles, pe bună dreptate, pentru că ar fi trebuit să facă ceva cînd era şef acolo. Numai că, realist vorbind, ce putea el face, decizia politică era la Băsescu, pentru care această situaţie e ideală, sau nu ar promova mereu numai ofiţeri (în Mişcarea Populară e voie doar cu certificat ORNISS, presupun, pe lîngă certificatul de la Udrea).
Dar nu preşedintele singur e responsabil, deşi are o mare răspundere, pentru lipsa de autonomie, implicit şi de profesionalism, a serviciilor, care cred de altfel că variază mult în funcţie de cine le conduce (şi am convingerea că la SRI s-au făcut mari eforturi pentru o evoluţie). Anormalitatea e şi mai mare dacă te gîndeşti că MRU putea primi în contul soţiei lui, ca şef al SIE, o sută de mii de euro sau pe acolo de la o firmă privată pentru servicii care s-au dovedit a fi neprecizate şi neevaluate. Crin Antonescu are cele mai mari şanse să ajungă preşedintele României, şeful forţelor noastre armate şi al CSAT. Şi soţia lui a avut asemenea încasări private misterioase pentru consultanţe obscure. Îşi imaginează cineva că ar putea ajunge ceva pe linie de securitate în America unul despre care sînt bănuieli că îl are în buzunar o firmă de energie sau alta? Sau că nu ar demisiona imediat ce s-ar afla? Vorba aceea, e clar că firma aceea va fi cea mai sigură dintre noi toţi! Şi nu doar trecutul e problematic. Lobbyul Roşiei Montane a numit pe faţă, în statul român care cică are preşedinte, prim ministru şi miniştri presupuşi să apere interesele noastre, un şef al comisiei Monumetelor Istorice, pe intelectualul –avocat Gold Augustin Ioan. Numirea directă a fost făcută de minuistrul PNL Daniel Barbu, dar nu am nici o îndoială că un consens mai larg trebuie să fie existat pentru o numire aşa de sfidătoare şi pe faţă, care răspunde nevoii de securitate a Gold, nu a contribuabilului român. Anormalitatea e deci mult mai rotundă, ea conţine politici necuvenite, amestec politic necuvenit, profit contra influenţă necuvenită, şi aşa mai departe, un complex care ne face să ne îndoim că azi securitatea e mai mare şi că sîntem apăraţi la maxim, chit că prin cooperările noastre de ieri şi de azi avem mari succese să pescuim ziarişti şi escroci pe teritoriile statelor în conflict.
Rămîne procuratura, care a fost sursa problemelor în cazul Hayssam. Dnul general Botoş, care atunci a fost forţat să demisioneze, e azi consilier al primului ministru Ponta. În schimb, îl avem pe dnul N
iţu, de la care tot aşteptăm să producă acel plan de acţiune prin care în premieră absolută procuratura va afişa online numărul dosarelor şi stadiul lor şi le va actualiza măcar o dată pe an (instanţele fac asta demult). Dl. Niţu are şi el toate certificatele, sau nu era obiectul înduioşătorului consens care l-a adus la această frumoasă poziţie în cariera sa. Ne simţim mai protejaţi de un nou caz Hayssam cu dl. Botoş la palatul Victoria şi dl. Niţu la procuratură? Să ridice mîna cine se simte.
Bineînţeles, securitatea e şi o chestie de viziune, poate acolo sîntem mai siguri decît la implementare? Aş zice că nu: că şi acolo ca să pricepi interesul ţării trebuie să fii profesionist. Sînt fix cinsprezece ani de cînd am scris prima dată că nu va ieşi nimic din proiectul Nabucco, am discutat chestiunea cu doi preşedinţi şi un şir de sfătuitori, şi am atras public atenţia, nu doar privat, că e o strategie de securitate greşit concepută şi că niciodată un proiect care are la bază raţiuni doar de securitate, şi nu comerciale, şi e condus doar de interesul perceput al unor state marginale şi nu de iniţiativa privată nu va decola. Proiectul nu a avut niciodată piaţă, nu doar finanţare. Vin la rînd gazele de şist, altă idee care în America a dat rezultate şi care la noi e adusă nu de studiile noastre de fezabilitate, ci de lobbyul unor firme care au deja în buzunar pe toată lumea. Dar, nu-i aşa, măcar nu sînt ruşi, ce mai contează că li se vor surpa grădinile la unii şi că dnul Ponta, luîndu-şi înapoi cuvîntul dat societăţii civile acum un an cînd a promis un fond de investiţii de tip norvegian zice azi că banii din redevenţe îi dăm iarăşi pe lucrărele publice (mai avem atîtea pasaje şi telegondole de construit din care comisionul e maxim).
Ca atare, propun onorabilelor comisii ale parlamentului şi cui o mai vrea să facă un bilanţ temeinic cu această ocazie cît am pregasat în acest răstimp, sau o să ne alegem doar cu distracţia de a citi declaraţiile exotice ale lui Hayssam care vor urma. Şi da, ca să închei şi cu ce e bun, ceva a evoluat totuşi în bine de la plecarea lui: avem mult mai multe denunţuri reciproce şi mult mai multe condamnări în justiţie. La asta e bun conflictul politic, dacă la altceva nu.
Chiar nimic ,dar nimic bun nu este de gasit la statul nostru, la politicienii nostri ? Cum are Antonescu sanse sa devina presedinte daca ziceti ca nevasta lui are incasari private obscure ?
Daca si un politician corect si onest ca Antonescu poate fi astfel hulit , desfiintat ,de o personalitate de talia dvs…La ce servesc aceste afirmatii nedrepte ? Nu mi-o luati in nume de rau ,dar de ce ati sustinut si ajutat sa ajunga presedinte asa o canalie ca Basescu ? Unde sunt standardele inalte in acest caz ? Ia te uita ca americanii
l-au adoptat si nu-l lasa din brate nici morti ,ei deontologii ! In schimb pe Antonescu nu il plac,oare de ce ?Fiindca apreciaza cinstea si onorabilitatea ,nu-i asa ?
D-na Mungiu ,nu vi s-a intamplat niciodata sa simtiti ca va inselati ?
Chiar vreti sa ne faceti sa credem ca in fruntea tarii sunt ori ipochimeni verosi ori dusi cu capul si ca oricum nu mai e nimic de facut cu ei, deci sa le intoarcem spatele si “Doamne ajuta”?