Alina Mungiu-Pippidi

Care sunt provocarile in lupta impotriva coruptiei Efortul de combatere a coruptiei ar putea fi inghitit de catre industria anticoruptie

Ar trebui UE să isi asume un rol mai proeminent în eforturile intreprinse de a reduce corupția? Dacă credeți că Uniunea Europeană este deja implicată în prea multe domenii, așteptați până când se dezvolta în întregime planurile sale ambițioase privind domeniul justiției europene, achizițiilor publice și a corupției. Cea mai spectaculoasă idee este o propunere a Vivianei Reding, comisarul european pentru Justiție, de a rescrie tratatul UE, cu scopul de a permite unui procuror european, cu puteri importante, sa urmareasca și sa condamne acei suspecți care deturneaza fonduri europene. Dar acesta este departe de a fi singurul proiect ultra-ambitios al UE în acest domeniu.

Există motive care susțin astfel de ambitii. De exemplu, pierderile suferite de bugetul UE: Dna Reding susține că “cifra reală” a fraudei este “mult mai mare” decât cele 600 milioane € raportate anul trecut. Aceasta informatie depinde de modul în care definim frauda. Cercetatori ca noi stiu că țările europene cu un nivel mai ridicat al corupției sunt mult mai predispuse de a crea deficite bugetare. Acest lucru ar justifica folosirea pactul fiscal ca un instrument “anti-corupție”, deși puțini oameni ar îndrăzni sa formuleze acest lucru intr-o asemenea maniera.

În al doilea rând, în multe părți ale Europei de sud și de est, fondurile europene sunt distribuite mai ales firmelor cu conexiuni politice. Acest lucru nu este nici nou, nici ilegal in sine, dar este adevărat că un asemenea favoritism guvernamental înseamnă că acele companii care nu se bucură de conexiuni politice au de pierdut. Iar asta e contra pieţei comune europene.

De asemenea, există opinia publică: cetățenii europeni s-au plans foarte mult de corupție într-un recent sondaj Eurobarometru, inclusiv cei care trăiesc în țările în care corupția este larg răspândită fiind foarte critici față de politicile guvernului național. Acest lucru intr-adevar ar necesita interventia UE.

Cu toate acestea, nu este clar că UE dispune de înțelegerea necesara pentru a face față realităților complexe, de multe ori politice,ale corupției din statele membre. UE a avut deja dreptul de a promova statul de drept – în noile state membre din Europa Centrală și de Est, datorita criteriilor de la Copenhaga pentru aderarea la UE. Dar a fost asta un mare succes?

Regres

În Europa centrală, majoritatea noilor state membre au inregistrat un regres privind controlul măsurilor impotriva corupției de la aderarea la UE în 2004. Există o evoluție relativ pozitivă în Balcanii de Vest, dar rezultatele sunt, in cel mai bun caz, amestecate. Ultimele rapoarte ale UE privind România au lăudat institutiile anticorupție, însă acest lucru nu a împiedicat fraudarea pe scară largă a fondurilor UE, ducand aproape la întreruperea lor și acuzarea în această vară a șefului ANAF-ului pentru favorizarea evaziunii fiscale în timpul anilor sai de mandat.

Prin urmare, in unele locuri corupția sistemică și masuri anticorupție de succes par să coexiste foarte bine. Chiar și în situații care par să ceara interventia unui arbitru internațional, cum ar fi cazul României, nu e clar că UE dispune de o înțelegere deplina a realităților corupției pentru a fi în măsură să se amestece in mod eficient.

Nu exista decat un exemplu pozitiv privind progresele înregistrate în noile state membre – Estonia – dar acolo progresele sunt datorate în mare parte adoptării unor politici neo-liberale și scandinave (e-government) si nu datorită UE. Chiar și vechii membrii nu sunt bastionul anticoruptie din trecut: cele mai recente statistici ale Băncii Mondiale arată o regresie în Austria, Grecia, Portugalia și Marea Britanie.

Riscurile cu care se confruntă UE, în cazul în care acționeaza, sunt la fel de mari ca și oportunitatile, mai ales în cazul în care aceste riscuri nu sunt bine înțelese. Pentru început, acțiunea Uniunii ar putea fi lipsita de credibilitate în țările care au construit cu succes pe cont propriu sisteme bune de guvernare. Este nevoie de doar două click-uri pe site-ul oricarui guvern scandinav pentru a afla (în limba engleză) ce fonduri au fost acordate eforturilor anticorupție și modul în care au fost selectati contractorii. Este mult mai dificil să iti dai seama de acest lucru în cazul instituțiilor europene; într-adevăr, chiar și unele directorate generale nu cunosc ceea ce fac alte departamente.

Un al doilea risc este acela al “mono-culturii instituționale” – in alte cuvinte, din cauza lipsei de informatii detaliate a situatiei dintr-o țară, tendinta de a recomanda crearea unor instituții similare unor țări care ar putea avea probleme foarte diferite (sau deloc). Ar trebui ca Suedia sa creeze un organism special pentru a gestiona banii UE atunci când procedura sa de achiziții publice funcționează foarte bine asa cum este? Eficienta industriei anticorupție in special a fost masiv limitata de mono-cultura instituționala deoarece Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției recomanda tuturor crearea unor agentii speciale anticorupție, în ciuda dovezilor statistice care atesta că țările care le-au creat nu au progresat semnificativ mai mult decât restul. Reforma guvernarii devine mai eficienta prin contextualizarea, nu standardizarea, răspunsurilor la probleme.

Al treilea risc se refera la faptul că efortul de combatere a corupției ar putea fi înghițit de catre industria anticorupției, o industrie care creste rapid si ale cărei venituri au crescut din ce in ce mai repede în ultimii 15 de ani, în ciuda faptului că nu a avut un impact semnificativ.

Atragerea banilor

Părți ale industriei sunt mincinoase. Unele întâlniri globale anticorupție au devenit simple evenimente de strângere de fonduri, cu mai mult de 1.500 de invitati și mulți președinți corupți care se grabesc sa se alature fotografiei de grup cu un cec în mâna. Un anunț omniprezent zilele acestea pe Internet vinde un program de masterat la nivel european în anticorupție, susținând că aceasta este “acreditat în conformitate cu criteriile de la Bologna”, dar acreditarea Bologna nu există în Europa; acreditarea a fost și rămâne un atribut național. Exista posibilitatea de a atrage bani – și aceia dintre noi care studiaza corupția stiu ca pomparea banilor într-un sistem cu instituții slabe duce, în termen scurt, la riscul cresterii numarului de oportunități pentru extinerea corupției.

Riscul numarul patru este ideea falsa ca fenomenul corupției pe scară largă poate fi combatut cu succes numai de către procurori. Prin urmare, vedem arestarea în România a sute de ofițeri prost plătiti care apoi nu sunt acuzati, intrucat costul proceselor ar depăși cu mult valoarea mitei colectata.

Țările care au progresat la nivel global au reușit să facă acest lucru prin reducerea birocrației, prin creșterea transparenței, precum și prin reducerea cheltuielilor discreționare. Doar constrângerile legale nu sunt suficiente pentru a reduce corupția în cazul în care condițiile favorabile acesteia încă mai există.

În cele din urmă, există riscul de a trata un pacient pentru corupție atunci când el suferă de pe urma eșecurilor altor politici. Corupția este cauza multor lucruri rele, dar corupția sistemică este, de asemenea, ea însăși o consecinta a politicilor proaste. Noii membrii și în curs de aderare au sistemele de sănătate grav subfinanțate: cadourile catre medici care sunt plătiti cu mai puțin de 500 € pe lună nu sunt atât de mult “mită”, cat o modalitate perversa pentru guverne de a ii face pe cetățenii lor sa plătească pentru sănătatea publică fără a mari taxele. De fa
pt, politicienii transfera costurile suplimentare și lipsa lor de popularitate catre medici și asistentele medicale (care au început să emigreze în număr mare). Trimiterea procurorilor nu ar rezolva multe, dacă ar rezolva ceva.

Lipsa de înțelegere a unor astfel de situații riscă a-i transforma pe sustinatorii de măsuri anticorupție mai degraba in inspectori dintr-o veche glumă sovietică. Acestia verifica cu scrupulozitate un om care pleaca în fiecare zi de la fabrica cu o roabă goala și se intreaba unde isi ascunde bunurile furate doar pentru a descoperi mai târziu că ceea ce acesta fura erau de fapt roabele.

Alina Mungiu-Pippidi este directorul Centrului European Anticoruptie de la Hertie School of Governance din Berlin (www.againstcorruption.eu) şi unul dintre directorii programului european de cercetare ANTICORRP. Cititi intreaga analiza a Alinei Mungiu-Pippidi pentru EuropeanVoice.com: http://www.europeanvoice.com/article/imported/the-challenges-of-fighting-corruption/75426.aspx.

Traducere de Valentina Dimulescu


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

7 thoughts on “Care sunt provocarile in lupta impotriva coruptiei Efortul de combatere a coruptiei ar putea fi inghitit de catre industria anticoruptie

  1. Laura

    Foarte foarte solid articol. Mai ales afirmatia ca “coruptia este o conscinta a politicilor proaste”. Asa este, coruptia nu mai trebuie tratata ca o cauza, ci ca o consecinta. Coruptia se intampla pentru ca exista un cadru de policy si niste inbalante de resurse care o fac posibila. Canada, de exemplu, nu mai finanteaza programe de dezvoltare anti-coruptie per se de prin mid 1990, pentru ca ne-am lamurit ca nu duc la nimic. Mai bune sunt programele pe consolidare institutionala si guvernanta (gen Curte de Conturi sau Avocat al poporului, cu astea mai avem ceva success).

    Legat de ideea procurorului european, eu cred ca e chiar o idee foarte buna, dar nu (neaparat) in contextul coruptiei. Procurorii europeni trebuie sa aiba competente, cred eu, pe infractiuni ce tin de piata unica in primul rand (concurenta, transactii financiare, trust) sau transfrontaliere (environment..). Adica pe probleme complexe pentru care unele din tarile membre chiar nu au capacitate sa le rezolve singure.

    Dar ca sa nu facem treaba pe jumatate, pe langa procurori europeni sunt necesare si instante/tribunale europene, cu competente similare. Un procuror european nu se poate adresa unei instante nationale, nu merge..

    Reply
  2. Horia

    Chiar daca in mare parte articolul e convingator si atinge niste teme importante, unele pesimisme ale dnei Pippidi nu sunt explicabile, nici explicate. Ele ar avea nevoie de mai multe argumente, pentru a nu fi doar “o parere proprie”. De ex.: ” Eficienta industriei anticorupție in special a fost masiv limitata de mono-cultura instituționala deoarece Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției recomanda tuturor crearea unor agentii speciale anticorupție, în ciuda dovezilor statistice care atesta că țările care le-au creat nu au progresat semnificativ mai mult decât restul.”
    Nu e clar de ce agentiile anticoruptie n-ar fi avut vreun efect. Cel putin in Romania, pare clar ca ele au avut un efect. In plus, cu cine sa masori Romania? Cand e evident ca, probabil in afara de Bulgaria, nici un stat est-european (Polonia, Ungaria, tarile baltice) nu e pasibil de o coruptie asa de crunta ca in Romania. Deci a conchide ca “cei care au infiintat agentiile anticoruptie n-au progresat mai mult ca altii” e nesustinut si neconvingator.

    Reply
  3. MARCU

    Afirmatia ca “Efortul de combatere a coruptiei ar putea fi inghitit de catre industria anticoruptie” poate fi TEZA valabila daca vedem ca INGINERIILE CORUPTIEI sunt din ce in ce mai sofisticate si ferocitatea lor se realizeaza in combinatie cu CRIMINALITATEA ORGANIZATA SANGEROASA. Coruptia se dezvolta pe baza relatiei CORUPTIE = MONOPOL + PUTERE DE DECIZIE – OBLIGATIA DE A DA SOCOTEALA.
    Coruptia reprezinta un factor de injustete sociala care intretine si amplifica saracia, afectind, grav dezvoltarea economica singura sursa de securitate credibila si temeinica. Sumele de bani si foloasele care fac obiectul mitei sau altor infractiuni de coruptie ori crimei organizate sunt scoase din circuitul economic normal si au o destinatie oculta, reprezentind venituri ilicite din care o parte sunt spalate iar alta contribuie la amplificarea flagelului si la cresterea riscului de securitate nationala si de pierdere a suveranitatii tarii.
    CONSOLIDAREA CONTINUA A RELAŢIILOR DINTRE CRIMINALITATEA ORGANIZATA SI CORUPTIE explica legatura puternica existenta intre infractiunile scop si infractiunile mijloc. Astfel, de cele mai multe ori, structurile criminalitatii organizate utilizeaza coruptia ca un mijloc de asigurare a protectiei si promovare a activitatilor ilicite, ascunderea sumelor de bani, provenite din aceste delicte, se face prin ingenioase inginerii financiare si prin asa zisele metode de spalare a banilor folosindu-se de “cartitile” din sistemul judiciar si serviciile secrete.
    Actele de coruptiei si de crima organizata au impact direct asupra dezvoltarii economice si sociale, distrug beneficiile potentiale ale pietei libere, distorsioneaza regulile economiei eficiente si zadarnicesc capacitatea organismelor statului in prevenirea si combaterea acestora. Romania de astazi ofera tabloul unei societati haotice, dezorganizate si fara perspective. Institutiile si autoritatile (de invatamint, sanatate, judiciare si administratie publica locala si centrala, etc), sunt ajunse in stadiul DISOLUTIEI TOTALE, datorita atat micii cat si marii coruptii dar si INCOMPETENTEI. CAUZA PRINCIPALA a marii coruptii in Romania este de ORDIN MORAL, ea nu este determinata de nivelul de trai scazut sau de saracie, aceasta se datoreaza LACOMIEI NELIMITATE.

    Reply
  4. student

    domnule Horia, din pacate e sustinut si convingator, si nu doar de dna Pippidi, vezi Daniel Kaufman (Brookings) despre agentii…cit despre statistica, e pe pagina 51-53 din raportul OECD al carei principal autor e dna Pippidi, vezi aici
    http://www.oecd.org/countries/nicaragua/48912957.pdf

    echipa de la ARC ar face bine- sau alt ONG, ca avem destule- sa traduca macar executive summary-ul la acest raport, care a devenit repede foarte citat in industria de asistenta…eu sint student la Clarement, in California, si asta e parte din syllabus…

    Reply
  5. alina MP

    Asa se intimpla cind traduci lucruri pentru alta audienta…Ce spun eu despre agentii aici e o chestie de statstica globala pe 150 de tari, nu e vorba de DNA, institutie pe care o consider eficienta si cred ca trebuie sa o protejam. Exista insa doua feluri de eficienta, una struct profesionala prin raport cu ce intreprinzi (citi ai reusit sa condamni din citi ai arestat) si una de politici publice, cum ar fi Poate o Agentie anticoruptie sa rezolve coruptia intr-o tara in care asta e principala miza a politicii? Si aici raspunsul e nu, trebuie mult mai multe lucuri ca sa rezolvam ceva, dovada ca DNA merge bine dar coruptia nu a scazut semnificativ din 1996 in 2012, cf Bancii Mondiale…Acuma sper ca e clar, si multumesc cititorului anterior ca a citit si dovezile…

    Reply
  6. Horia

    Multumesc d-nei Pippidi si utilizatorului “Student” pentru raspunsuri. Nuantarile dnei Pippidi sunt foarte juste.

    Sigur, asa e, materialul e pentru alta audienta. Insa cand apare aici in RC, e nevoie, zic eu, de o forma a lui care sa il faca cat mai inteligibil si pentru nespecialisti (cei care nu au in “syllabus” informatiile de fond necesare). Un articol jurnalistic (si cred ca cel de aici e mai ales jurnalistic, caci pentru cititorii ARC si potentialii voluntari, etc.) ar trebui sa contina o argumentatie usor de urmarit (sau o trimitere catre o sursa usor de gasit). Si eu ma inscriu in aceasta categorie de cititori, pentru ca domeniul meu de specialitate este altul. Imi e clar pe de alta parte ca nu toate argumentele si nuantarile pot fi aduse in detaliu intr-un text asa de scurt.
    Mi-e insa teama ca astfel de texte, scrise de o autoritate in domeniu, sa nu fie prost intelese, prost citate, cu intentia vadita de a folosi niste vicii de forma si de a spune “Domnilor, uite, zice si dna AMP ca nu e bine cu agentiile anti-coruptie, n-au facut nimic! Deci nici DNA-ul nostru! Poate ar fi bine sa le desfiintam complet?” (ma gandesc la acel discurs de tip pseudo-anarhic – dispret pentru structuri publice functionale -, folosit in interes propriu de clica corupta din Romania, de tip “oricum nu se mai poate face nimic in orizontul de timp al acestei generatii!” deci lasati-ne sa guvernam tot asa in continuare, daca voi oricum nu castigati nimic, lasati-ne pe noi sa castigam – furam – in continuare!)
    Sigur, e greu sa adaptezi o discutie de fond a problemei la stilul discursului media romanesc, care numai rational si stiintific nu e.

    Reply
  7. DanBruma

    Superba faza cu procurorul european. Adica omul ala merge de la un capat la altul al Europei ca sa poata sa-si umple dosarul anticoruptie. Pai cheltuiala pe care o face plimbandu-se de la un capat al altuia al continentului ar fi cam banii deturnati de gastile corupte. Este fara sens. Eu vad viitorul Uniunii din ce in ce mai sumbru.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *