De 14 ori menționa Klaus Iohannis cuvântul “transparență” în România lucrului bine făcut, programul de candidat pe care l-a prezentat românilor în 2014 ca să devină președinte. 10 ani mai târziu, vă propun să ne amintim ce scria în cărțulie:
Statul trebuie să fie mult mai transparent în raport cu proprii cetățeni și să dea socoteală de modul în care lucrează în beneficiul cetățenilor și de modalitatea în care cheltuie banul public. Este rolul Președintelui României să indice permanent această prioritate celor însărcinați cu răspundere în aparatul statului și să o impună în balanța puterilor în stat, în relație cu Guvernul, Legislativul și Justiția. (pag 17-18)
Statul, prin ansamblul instituțiilor sale, trebuie să parcurgă ample procese de schimbare, prin modernizare, debirocratizare, depersonalizare și transparentizare. (pag. 18)
Deschiderea spre un dialog autentic, comunicarea permanentă şi transparentă şi consultarea – ca mod principal de comportament public şi instrument în sprijinul adoptării deciziilor – trebuie să devină repere în funcţionarea instituţiilor, iar preşedintele trebuie să fie primul care și le asumă şi le aplică. (pag. 20)
Ca Președinte al României, voi urmări proactiv ca și celelalte angajamente ale României care au un impact asupra bunei guvernări, de exemplu transparența finanțării politice, a cheltuielilor statului și oferirea de servicii electronice pentru cetățeni prin platforma OGP (Parteneriatul pentru o Guvernare Deschisă) să fie puse în practică. (pag. 24)
În acest sens, creşterea colectării veniturilor bugetare şi creşterea calităţii cheltuielilor publice trebuie să aducă transparență, simplificare, costuri mai mici cu funcționarea sistemului fiscal, costuri de conformare pentru contribuabili și de administrare fiscală din partea statului. (pag. 57)
În planul politicii bugetare, creșterea calității cheltuielilor publice reclamă transparență, în primul rând, dar și o construcție bugetară axată pe criterii de oportunitate, prioritate și eficienţă. (pag. 57)
Arc peste timp, Administrația prezidențială a lui Klaus Iohannis pierde un proces și este obligat de instanță să comunice mai multe informații de interes public în baza Legii 544/2001, referitoare la cheltuielile efectuate pentru deplasările preşedinţilor între anii 2010-2023. În ciuda angajamentelor pe care acesta și le-a luat înainte să devină președinte, Iohannis a ținut morțiș să ascundă în spatele procedurilor de secretizare aceste informații publice.
Hotărârea Tribunalului nu este definitivă. Dacă Administrația prezidențială va face recurs, următorul președinte va fi cel care va fi cel care va dezvălui costul total al călătoriilor președintelui Klaus Iohannis.
A cheltuit, dar a și făcut?
Oare n-ar fi de bun augur să vină actualul președinte, pe final de mandat, să ne pună o hartă în față, să ne arate unde a călătorit, cât au costat deplasările sale și, desigur, să ne comunice rezultatele acestor călătorii de stat? Pe mine nu m-ar da pe spate, dar poate că pe câțiva români i-ar face să spună că “a cheltuit, dar a și făcut!”.
Voi ce ați vrea să îl întrebați pe președintele Iohannis la final de mandat? Ne spuneți și noi îl putem întreba prin aplicația Ia Statul La Întrebări.
D. KWI este de acord cu rescrierea dreptului de proprietate prin “noile” cărți funciare? De ce n-ar mai fi bune cele “vechi”?
Măcar că vedem discuție aprinsă zilele acestea pe marginea modernizării fără autorizație a unui imobil din Brașov. De parcă problema fundamentală nu ar fi al cui este, de drept.