Oligarhi rusi cumpara case exagerat de scumpe in centrul Londrei, isi listeaza firmele la bursa din Londra si accepta legea Angliei ca lege ce guverneaza contractele intre ei.
Anglia – si nu Rusia – a reusit sa produca aceste bunuri sociale: statul isi protejeaza rezidentii, rezidentii pot castiga in respectabilitate iar judecatorii independenti sunt o garantie pentru respectarea conditiilor contractuale.
Casele la suprapret favorizeaza constructorii britanici care, pe langa faptul ca au de lucru, sunt astfel si mai productivi (in sensul de venit obtinut pe numarul de ore lucrate). Au de castigat si proprietarii britanici datorita cresterii valorilor imobiliare. Plusul de valoare se adauga productivitatii muncii lor de zi cu zi.
Tinerii britanici pot opta pentru meserii mai bine platite in domeniul financiar sau juridic sau din alte servicii – precum cele de lux – facturand oligarhii rusi.
In cele din urma, oligarhii rusi au si copii care urmeaza cursuri la facultati britanice, cu costuri de peste 25.000 de lire pe an. Multi dintre acesti copii vor deveni cetateni britanici si vor mosteni averile parintilor lor. Va avea loc un transfer real de valoare intre Rusia si Marea Britanie.
In urma cu un an, cercetatori rusi de la Universitatea din Manchester au descoperit un matrial nou, revolutionar si au luat premiul Nobel. Ei sunt in continuare in Marea Britanie. Firme britanice folosesc inventia in scopuri comerciale.
Probabil 3 milioane de romani lucreaza in occident.
Aceste randuri sunt o continuare la articolul precedent despre productivitatea individuala (vezi Cat de productivi suntem si pana unde putem impinge productivitatea personala ): uneori, ca in cazul Romaniei sau Rusiei, productivitatea individuala, chiar daca ridicata, poate fi anulata daca rezultatul muncii este investit in Romania sau in Rusia. In schimb, in tari care isi protejeaza si isi respecta cetatenii si unde justitia este corecta, atunci productivitatii individuale i se adauga productivitatea indirecta obtinuta din bunurile sociale.
Cu alte cuvinte, in tarile unde nu exista capital social – definit ca increderea pe care o avem unul in celalalt – dividendul social nu exista, din contra chiar, se cer contributii an de an de la cetateni. Insa acolo unde exista capital social ridicat, dividendul este ridicat si suplimenteaza contributia fiecarui cetatean.
Romania are nevoie acum, mai mult decat oricand, de un nou contract social.
Stiu, veti spune ca toate bune si frumoase, dar cum poti avea un nou contract social?
Nu, nu este usor si va dura zeci de ani, insa cheia este la fiecare dintre noi. Romanii, in marea lor majoritate, atunci cand ii intrebi cred in munca cinstitia, cred in valori traditionale precum familia, cred in educatia copiilor si in general au incredere in Biserica. Eu cred ca trebuie sa muncim mult si sa muncim onest. Trebuie sa facem plangere la politie de fiecare data cand vedem ceva ilegal, de ex. daca esti un contabil la o firma de stat poti vedea cum se fura cu camionul, nu-i asa? Daca ti se cere spaga, nu da, din contra, trebuie facuta plangere la politie. Daca vezi ca preotul primeste bani de renovare de la un interlop, de ce nu-l intrebi pe preot inaintea slujbei de duminica ce fel de exemplu da el comunitatii? Sau s-a pocait interlopul?
Iar daca ai copii la scoala, lucrati cu profesorii scolii ca toti copiii sa primeasca cea mai buna educatie, nu doar ai vostri. Iar daca esti profesor sa constientizezi ca tu contribui la educatia generatiilor viitoare. In definitiv, toti romanii au trecut prin scoala. Defectele noastre pot fi corectate de scoala in cei cel putin 8 ani petrecuti in scoala.
Daca toti vom munci si vom munci cinstit, matematic este imposibil sa nu avem capital social pozitiv.
Imi place abordarea din articol. Daca pana acum nu multi ani nici macar in presa nu se accepta cu toata gura ca trebuie reformat modelul social, acum dilema pare a fi ce trebuie reformat si cum se ajunge acolo. Se intreaba care este strictul necesar din profilul unui roman. Sa fie cinstit? Da, dar nu ajunge. Avem de eliminat de exemplu un balast fundamental, ascuns in constiinta prea multor romani: nationalismul. Acesta îi face sa le fie sila de a copia solutii bune daca vin din afara tarii.
Nu ajunge doar sa muncim cinstit.
Trebuie sa redefinim ambitia sociala pentru ca undeva prin 1980 (nu de la inceputul comunismului!) ceva s-a rupt in noi si am inteles ca putem supravietui si fiind nesimtiti. Nu ne pasa de cladiri, de trotuare, de vechiturile din casa, de cutia postala fara eticheta.
Ce ar fi ambitia? Daca aflam de exemplu ca in Elvetia s-a introdus un card unic car functioneaza ca ID, pasaport, card de plata si cartela telefonica TREBUIE sa VREM sa-l INTRODUCEM si NOI, IMEDIAT, eventual putin IMBUNATATIT.
Trebuie sa intelegem cum ne putem asuma disciplina in activitatile de grup si sa resimtim o placere din respectarea cuvantului si AUTOCONTROL al calitatii in ceeace facem.
Sa invatam termenul empatie sociala.
Sa moderam ambitiile cu pragmatism. Sa acceptam ca produsul caruia ii definim performantele (fie el locuinta, aparat, document) TREBUIE sa aibe si neajunsuri, altfel nu il vom mai construi niciodata. Se spune ca decizia pentru a specifica performantele unui proiect nou de ex o centrale nucleara complexa se ia intr-o saptamana. Mult mai greu merge cu discutarea felului cum va trebui sa arate parcarea auto pentru aceasta centrala. Aici factorii de decizie pierd luni in sir, se cearta si se acuza reciproca. Acest mod trebuie evitat cu orice pret.
Am constatat din experienta ca, cu cat mai prost e un om care vrea sa cumpere un apartament nou, cu atat mai multe pretentii are de la constructia respectiva. Un om cu cultura stilului de viata stie ca jumatate din pretentiile lui sunt imposibile si accepta sa plateasca pentru cealalta jumatate.
EXCELENTA CONTRIBUTIE – pertinenta, oportuna, clara si concisa. Felicitari autorului si multumiri pentru pledoaria pro CALITATE, PRODUCTIVITATE si COMPETITIVITATE…
Ar trebui sa invatam de la popoarele si organizatiile care au obtinut performante remarcabile pe plan mondial. De exemplu, PIB/locuitor este in Coreea de Sud de peste 12 ori mai mare decat in Coreea de Nord, dupa peste 60 de ani de la separare…Oare de ce? Doar este vorba de oamenii aceleiasi natii care au pornit din acelasi punct/ stadiu de dezvoltare in 1950 !! Dictatura militara iluminata (de peste doua decenii) din Sud a determinat performante extraordinare ale economiei (mai ales prin educarea oamenilor in spiritul LUCRULUI BINE FACUT DE LA INCEPUT, al respectului reciproc, ordinii si disciplinei) astfel incat Sudul a construit recent societatea informationala (despre care noi romanii HABAR NU AVEM desi exista un Minister al Societatii informationale si o Academie Romana care a organizat candva un unic simpozion pe aceasta tema!!)… In Nord, in schimb, a fost edificata societatea comunista (promisa si noua timp de peste 5 decenii) ! … Modelul lor este bazat pe filosofia CIUCE (autosuficienta) – aplicat si la noi partial – care le-a adus o parte din “binefacerile” binecunoscute noua inainte de 1990 !!!
Comparand situatiile si performantele din cele doua state coreene ajungi la concluzia articolului : CAPITALUL SOCIAL CONTEAZA ENORM si MODELUL SOCIAL TREBUIE SCHIMBAT RADICAL la noi daca dorim sa rezistam in apriga competitie mondiala…Totul trece prin educare si informare iar scoala si mass media au un rol URIAS… Dar avem oare VOINTA POLITICA necesara? Avem enorm de multe de schimbat la nivelul MENTALITATILOR, ATITUDINILOR si COMPORTAMENTELOR individuale si organizationale… Exemple de bune practici abunda in afara Romaniei doar SA VREM sa le studiem!
Apropo de rapiditatea schimbarii…
Nu e straniu ca o tara care e campioana ordonantelor de urgenta (nu am auzit de asa ceva in alta parte decat in Romania) refuza sa se miste de pe loc de doua decenii?