Atac al imobiliarilor la adresa lui Nicușor Dan. Faza cu publicitate mascată, cumpărată de avocații haosului, în presă

Că Nicușor Dan a fost și este atacat la Antena 3, RTV și alte instituții ”de casă” ale PSD și ale intereselor Mafiei Imobiliare din cauza demersurilor de impunere a legii în haosul urbanistic din București nu e vreo surpriză. ”Frâna urbanismului” e cea mai blândă etichetă care i s-a pus primarului general, la pachet cu acuzații fanteziste (că ar reprezenta interesele nu știu cui) ori ridicole (gen că aplicarea și respectarea legii ”ar stopa dezvoltarea”). Și nu e o vreo noutate că avocații imobiliarilor luptă prin instanțe pentru ”dreptul” clienților lor de a face ”dezvoltare” cu buldozerele prin zonele de patrimoniu și cu drujbele prin parcurile și alte spații verzi pe care au pus ochii.

Surpriza (aparentă) e să regăsim articole favorabile imobiliarilor – e drept, cu un limbaj ceva mai moderat, fără atacuri directe la persoană și cu teoretice argumente (lipsite, însă, pentru echilibru jurnalistic, și de o opiniile contrare) – și în fluxul informațional al unor instituții media care au acordat spații ample articolelor și investigațiilor legate de privilegiile și distrugerile cauzate de proiectele de construcții scăpate de sub orice control real, precum Hotnews și G4Media.

Campania ”blocaj urbanistic”

Între 5 și 7 aprilie, am găsit un articole aproape similare (de la conținut la imagini folosite) atât în ziare cu profil financiar, Ziarul Financiar, Wall Street sau Lumea Banilor, dar și pe Hotnews sau G4Media. În fapt, pare a fi vorba de preluarea unui comunicat de presă al casei de avocatură Schoenherr şi Asociaţii SCA și al avocatului din cadrul acesteia Sebastian Guţiu, care marjează și reîncălzește opinia (promovată de lobby-ul și de porta-vocile Mafiei Imobiliare) conform căreia anularea PUZ-urilor de sector ar fi generat un ”blocaj urbanistic” în București, dăunător ”dezvoltării” orașului.

În ziarele de profil financiar n-am găsit nici cea mai mică mențiune că ar fi vorba de vreun articol cu conținut publicitar. În ZF apare chiar o semnătură de autor, Roxana Roșu, editor al diviziei ZF Corporate de la Ziarul Financiar, ca și cum ar fi un articol documentat, scris și editat de aceasta, respectiv redacție, lucru absolut total improbabil, ținând cont de similitudinile uriașe cu articolele apărute pe alte site-uri. Dar, hai să spunem că în cazul publicațiilor cu profil financiar suntem ceva mai ”vaccinați” și ne așteptăm ca o mare parte a conținutului să prezinte opiniile corporațiilor, fără vreo verificare reală și opinii contrare/ de echilibru și chiar și fără marcarea ca publicitate a articolelor plătite.

Pe Hotnews, articolul e semnat de… Schoenherr şi Asociaţii, o semnătură pe care o regăsim, cu mai multe articole, în secțiunea ”Dosare Juridice”, subsecțiunea ”Opinia Specialiștilor”. Nu există (sau nu am reușit să identific eu) nicio altă mențiune expresă că articolul în discuție și, de altfel, mai toate articolele din secțiunea Dosarelor Juridice, ar fi publicitare. Pentru persoane avizate (jurnaliști cu experiență, avocați, agenții de publicitate, de consultanță, de comunicare, relații publice și/sau lobby), nu e greu de înțeles că așa se maschează conținutul publicitar și așa își fac publicitate avocați și firme de avocatură (care, altfel, n-ar avea voie), dar și firmele de consultanță, comunicare strategică etc., și că așa se creează ”specialiști” și ”experți”. Dar, altfel, e caz ”de manual” de influențare a opiniei publice, implicit de presiune și de influențare a deciziilor politice.

Nu sunt cu foarte mult mai avertizați nici cititorii G4Media de caracterul publicitar al articolului menționat. E ”semnat” cu inițialele C.V., sub care sunt asumate și alte articole publicitare pe site, însoțite sau nu, în titlu, de inițiala (P) de la ”publicitate”, de mențiunea ”parteneriat” ori de ”articol susținut de Bucharest Real Estate Club” – acest din urmă caz fiind aplicat și pentru comunicatul Schoenherr şi Asociaţii.

Faptul că în redacția G4Media prin ”articol susținut de…” se înțelege un material cu caracter publicitar, nu redacțional e dezvăluit chiar de un articol publicat pe acest site, în timpul investigațiilor legate de o mare firmă imobiliară, Nordis (cu ramificații până în Camera Deputaților, unde soția unuia dintre acționari, Laura Vicol, de la PSD, e președinta Comisiei Juridice). Articolul e intitulat ”În ziua apariției unei investigații G4Media despre problemele Nordis, societatea a invadat presa națională cu articole publicitare / În ce publicații au apărut articole marcate ca plătite”, iar când vorbește despre modul în care a fost marcată publicitatea în articolele de pe Hotnews și Digi24, G4Media arată că apare mențiunea ”articol susținut de Nordis Grup”. Așadar, pentru G4Media nu prea există dubii că o mențiune ca ”articol susținut de…” echivalează cu un articol publicitar. Că e suficientă această mențiune pentru ca și cititorii să înțeleagă că e vorba de publicitate e o discuție mai lungă, la fel cum e o discuție mai lungă dacă apariția unor astfel de articole ar necesita sau nu acordarea unui spațiu editorial egal și celor care susțin opinii și puncte de vedere contrare (că, altfel, ne-am trezi cu un dezechilibru major, prin preponderența opiniilor celor care își permit să cumpere spațiu publicitar).

Ce spun avocații. Și cum manipulează

Și așa ajungem la miezul chestiunii. Marcarea, marcarea (prea) discretă și/sau manipulatoare ori, pur și simplu, lipsa oricărei atenționări despre conținutul cu caracter publicitar al unor articole/materiale aparent jurnalistice e o discuție și o problemă a presei (iar faptul că banii sunt încasați din surse private, nu guvernamentale, de partid ori ale unor primării, cum făcea Firea, nu schimbă situația). Nu e, totuși, de mirare, că asemenea articole apar și în presa critică la adresa haosului imobiliar din București, că e clar că ”argumentele” avocaților și lobby-știlor imobiliarilor vor să ajungă și către publicul/cititorii la care nu au acces prin Antene/RT și altele.

Dar să luăm câteva din afirmațiile avocaților imobiliarilor.

”Dezvoltatorii și investitorii imobiliari atrag atenția asupra faptului că impactul social al anumitor măsuri nu este luat în calcul de către autorități. Totodată, blocajul urbanistic este cu atât mai greu de înțeles în condițiile în care Bucureștiul dispune de un fond locativ fragilizat în mare măsură și incapabil să facă față unui cutremur major”, spun aceștia, în articolele menționate.

Da, e o mare problemă lipsa fondurilor pentru reparații sau consolidări ale apartamentelor, împotriva cutremurelor. Cu siguranță însă, nu familiile sărace, precare, care nu au bani să-și renoveze/consolideze locuințele sunt cele care s-ar muta în apartamentele de lux de pe Modrogan sau de pe lângă Lacul Floreasca (strict două exemple din alte sute), unde se construiește tot fără autorizație și se investesc averi în lupta cu puținii edili care vor să țină investitorii imobiliarului de lux sub control.

„Am fost recent la un seminar la Universitatea Tehnică de Construcții București pe tema rezistenței la cutremur a clădirilor și am aflat că 70% din clădirile din România nu îndeplinesc standardele de siguranță la cutremur, potrivit unei statistici a universității. Prin urmare, întrebarea firească este cum e posibil să blocăm înnoirea fondului locativ când 70% din fondul actual e perimat”, zic avocații imobiliarilor.

Dar înnoirea fondului locativ nu înseamnă, implicit, și o mai mare siguranță în caz de cutremur. Din păcate, o arată tragedia recentă, din Turcia, exemplificativ fiind cazul proiectului imobiliar Rönesans Rezidans, ale cărui blocuri s-au prăbușit, ca secerate, în ciuda faptului că erau noi și promovate ca ultra-sigure în caz de cutremur (foto). Iar amploarea tragediei din Turcia arată că, de fapt, invocând aceleași ”argumente” ca și avocații imobiliarilor din România, de genul ”legislația și birocrația excesivă”, au fost relaxate ori chiar, efectiv, eludate, procedurile de obținere a avizelor și autorizațiilor de construire în ultimul deceniu.

Toate acestea îl pot costa funcția de președinte pe Erdogan, la alegerile de luna viitoare, dar pe zeci de mii de turci i-a costat viața, alte zeci de mii au fost răniți și sute de mii au ajuns să trăiască în corturi. Cu siguranță, imobiliarii și avocații lor nu vor răspunde și nici nu vor ajunge pe drumuri în astfel de situații. Nici în Turcia și nici, Doamne ferește, de așa ceva în România.

”Traficul și poluarea cresc din cauza numeroaselor dezvoltări din jurul Capitalei. Cele mai recente date oficiale arată că populația Bucureștiului a scăzut cu 166.400 în 2021 față de 2011, în timp ce populația Ilfovului a crescut în aceeași perioadă cu 153.000. Investitorii se așteaptă la o accentuare a discrepanței, având în vedere numeroasele șantiere din Ilfov și scăderea considerabilă a celor din București”, transmit imobiliarii, prin aceeași avocați.

Las la o parte cât de credibile sunt datele Recensământului de anul trecut (locuiesc în Cluj-Napoca, oraș, de asemenea, raportat cu o populație în scădere în ultimii zece ani, chit că sunt cartiere întregi construite aproape de la zero în perioada de referință – și nu mă refer la localitățile din periurban, ci strict la cele din oraș – cu mii de noi locuințe, iar apartamente care să stea goale prin Cluj nu prea cunosc decât în cazuri excepționale).

Dar e impertinență maximă să invoci haosul și abuzurile din localitățile periferice pentru a justifica repetarea, continuarea și multiplicarea lor și în București.

Iar problema poluării (și a traficului) nu se rezolvă prin densificare, ci prin transport în comun de calitate și spații verzi. Că altfel, e mai ușor să ajungi din Voluntari sau Otopeni (periferie, Ilfov) în Pipera, decât din Berceni, Ghencea, Militari (București) în aceeași zonă de birouri. Problema transportului în comun (și nu doar a transportului în comun) nu ai cum s-o rezolvi când ai o Primărie Generală și alte zeci de primării lângă tine, care fiecare face ce vrea, autorizează ce vrea, când vrea, pe unde vrea. Culmea e că avocații se plâng că ”legislația nu se aplică unitar”, dar nu văd ditamai elefantul dintre porțelanuri – că aplicarea neunitară a efectul a existenței a zeci de administrații și interese locale pe lângă București, în locul uneia singure, metropolitane (nota bene: sunt, totuși, curios câți dintre avocații imobiliarilor, imobiliari și alți susținători ai lor locuiesc în București sau la periferie).

Iar dacă distrugi parcurile și alte spații verzi din București pentru noi dezvoltări imobiliare, nu doar că nu reduci poluarea, ci o amplifici, că elimini câteva din puținele ”aspiratoare” care o diminuează.

Responsabili de haos, trafic, poluare, nu ”victime”

Per ansamblu, e și trist și sfidător, deopotrivă, să vezi cum problemele sociale și de mediu sunt invocate taman de avocații firmelor care le cauzează. De parcă nu imobiliarii au construit, până acum, unde au vrut și cum au vrut, indiferent dacă era sau nu infrastructură care să susțină proiectele (apoi au urlat că ”nu există infrastructură”, ”stăm în trafic” și ”de ce nu comit primarii ilegalități ca să se rezolve” – iar cazul Greenfield e doar cel mai cunoscut, nu singurul). De parcă nu imobiliarii au distrus parcuri și spații verzi, iar acum se plâng că e ”poluare”. De parcă nu imobiliarii au ridicat întregi ansambluri peste ansambluri de blocuri fără grădinițe, școli, centre comerciale, centre comunitare, spații verzi ori, la polul opus, proiecte exclusiviste ”în pădure”, ”lângă lac”, ”departe de aglomerația și poluarea din oraș”, care au produs aglomerație, trafic, poluare. De parcă nu imobiliarii au ajuns să aibă oameni în consilii locale, primării și până și la șefia Comisiei Juridice a Camerei Deputaților? Pe bune, câți îi mai cred pe ipocriții ăștia, cu conturile pline de pe urma haosului imobiliar, responsabil de distrugerile de mediu și patrimoniu cultural, poluarea și problemele sociale din București și alte mari orașe ale României, că le pasă de problemele sociale și de mediu?

În toată povestea asta, un singur lucru e îmbucurător. Când imobiliarii îl atacă pe Nicușor Dan prin avocații lor, cumpărând publicitate, mai mult sau mai puțin mascată, e semn de disperare (pentru ei). Disperare care a mers și mai departe când în cazul Modogran și-au permis să intervină până la nivel de acționariat Ringier, încercând să-i intimideze pe jurnaliștii de la Libertatea (parte a trustului Ringier) care au scris despre o decizie a Justiției în cazul defrișării terenului. Cazul a devenit cunoscut datorită faptului că la Libertatea e una dintre puținele oaze de normalitate jurnalistică de pe la noi unde asemenea intimidări nu țin, dar, cu siguranță, pe la alte instituții media (cele mai multe dintre ele) astfel de intervenții de blocare a materialelor au mult mai mult succes (nota bene: și cu România Curată și-au umflat mușchii cei de la Nordis, tot prin avocați, dar asta e altă discuție).

Și mai e semn că, cel puțin în privința haosului imobiliar, Nicușor Dan își face treaba pe care a promis că o va face când a candidat. Și o face suficient de bine ca imobiliarii să se dea de ceasul morții.