Amendamentele Societății Academice din România la proiectul Noului Cod Silvic, transmise Ministerului Mediului

nr. 96/25.08.2023

Către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor,

Domnului ministru Mircea Fechet,

Domnului secretar de stat Ionuț-Sorin Banciu,

 

Observațiile și propunerile Societății Academice din România. Amendamente la proiectul de lege a Noului Cod Silvic, aflat în consultare publică

 

Stimate domnule ministru, stimate domnule secretar de stat,

În urma participării la consultarea publică organizată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), având ca temă proiectul de lege a Noului Cod Silvic, vă transmitem comentariile, observațiile și propunerile de amendamente de mai jos.

Menționăm faptul că Societatea Academică din România (SAR) susține majoritatea propunerilor formulate de reprezentanții societății civile în discuția din 22 august 2023 ori făcute publice înainte, cele de mai jos referindu-se doar la cele care nu au fost făcute până acum sau pentru care considerăm că sunt necesare argumente suplimentare față de cele transmise sau făcute publice anterior.

I. Modificarea articolelor 58 și 59, legate de accesul în Fondul Forestier Național (FFN)

I.1) eliminarea alin. (3), art. 58 – Proprietarii de păduri private pot restricționa condițiile de acces pedestru prin afișarea acestor restricții la loc vizibil

Motivare:

– o asemenea prevedere este în contradicție cu îndeplinirea funcțiilor sociale ale pădurii, funcții care se aplică tuturor formelor de proprietate, respectiv de administrare, lăsând-o fără efect;

– e de anticipat că o asemenea prevedere va duce la conflicte și/sau la escaladarea lor, inclusiv la agresiuni fizice (în special din partea proprietarilor care ar interzice accesul pentru a împiedica investigarea/documentarea unor activități ilegale);

– impredictibilitate: ”loc vizibil” pentru cine? Pentru proprietar? Pentru restul cetățenilor? Accesul în pădure nu e o obligatoriu să se facă pe un drum forestier, potecă sau traseu marcat, omenii nu au de unde să știe când trec de o proprietate pe alta etc.

I.2) cazurile de restricționare temporară a accesului recreativ, prevăzute la alin. (4), art. 58, trebuie prevăzute în mod expres și limitativ, printr-un act subsecvent (hotărâre de Guvern sau ordin de ministru), pentru a cărui elaborare trebuie reglementat, prin dispoziție tranzitorie, termen (propunem maxim 180 de zile de la data intrării în vigoare a Noului Cod Silvic), pentru a preîntâmpina eventuale abuzuri; actul subsecvent trebuie să prevadă și sancțiuni administrative și contravenționale în cazul unor limitări abuzive ale accesului în pădure.

I.3) adăugarea jurnaliștilor și a activiștilor de mediu, membri sau nu în organizații non-guvernamentale, în categoriile de persoane care au acces în pădure.

Acest lucru se poate face prin adăugarea unui articol nou (și renumerotarea articolelor următoare) sau a unui aliniat nou la art. 59, cu următorul cuprins:

Jurnaliștii, membrii organizațiilor non-guvernamentale, constituite în condițiile legi, precum și alți cetățeni au acces în FFN pentru a desfășura activități care au ca scop asigurarea dreptului la informare, monitorizarea și raportarea activităților de administrare, economice și/sau control în FFN.

Motivare:

– prin enumerarea exhaustivă și limitativă a categoriilor de personal care au acces în FFN în scop profesional, se înțelege că persoanele care desfășoară alte activități, profesii sau meserii pot avea acces legal în pădure doar în scop recreativ, în condițiile art. 58;

– chiar și într-o eventuală interpretare (foarte) largă, jurnaliștilor și activiștilor nu li se poate aplica lit. g) a art. 59, pentru că nu e obligatoriu să-și desfășoare activitatea în ”entități” (pot fi jurnaliști independenți sau activiști neafiliați unui ONG);

– ideea că jurnaliștii ori activiștii de mediu ar putea avea acces în pădure doar ”în scop recreativ” poate genera sau escalada conflicte (administratorilor și/sau proprietarilor inducându-li-se un fals sentiment de legitimitate în restricționarea accesului acestora ori de justificare a unor agresiuni sub falsul pretext al ”apărării proprietății”), ar putea fi pretext de procese de tip SLAPP, al căror scop nu este câștigarea lor, ci intimidarea și limitarea activităților jurnaliștilor și activiștilor, ar putea duce la pierderea unor drepturi (mai ales în caz de accidente), care depind de posibilitatea dovedirii că desfășurau activități lucrative (nu recreative) când se aflau în pădure (compensări, prime de asigurare, drepturi patrimoniale ale urmașilor etc.).

II. Utilizarea instrumentelor și tehnologiilor moderne

II. 1 Art. 97., alin (1) – instituirea obligației ca administratorii de fond forestier să predea înregistrările video autorității centrale, pentru arhivare pentru o perioadă raportată la perioada maximă de prescriere a celei mai mari pedepse prevăzute pentru infracțiunile din prezentul cod;

– sancționarea contravențională a administratorilor de fond forestier pentru neîndeplinirea obligației de instalare a unor sisteme de monitorizare video, arhivare pentru minim 30 de zile și predare a înregistrărilor către autoritatea centrală;

– transformarea sancțiunii contravenționale în sancțiune penală în cazul în care se constată că în zonele administrate cu încălcarea obligațiilor de monitorizare video s-au comis infracțiuni prevăzute în prezentul cod silvic.

Motivare:

– termenul de arhivare ”de minim 30 de zile” este insuficient pentru a asigura mijloace de probă pentru eventuale infracțiuni ori contravenții (cele mai multe dintre acestea sesizate și/sau descoperite ori investigate mult după trecerea a 30 de zile);

– predarea către autoritatea centrală degrevează de costuri de arhivare administratorii de fonduri forestiere, are un rol preventiv mult mai mare (știindu-se că înregistrările vor ajunge la o autoritate publică și că n-au să dispară după 30 de zile, implicit și eventualele complicități între administratori și infractori se reduc) și permite integrarea cu SUMAL 2.0.

II.2. Eliminarea sintagmei ”în măsura posibilităților tehnice” din art. 97, alin. (3) și transparentizarea publică a înregistrărilor video nu doar cu SUMAL 2.0, ci și cu aplicația publică Inspectorul Pădurii

Motivare:

– în condițiile în care România accesează bani din PNRR tocmai pentru utilizarea noilor tehnologii (video, hărți și alerte satelitare etc.), nu se poate invoca ”în măsura posibilităților tehnice” (și nici financiare); integrarea monitorizărilor video cu sistemul informatizat integrat de urmărire a trasabilității materialelor lemnoase nu este doar o necesitate, ci o OBLIGAȚIE, asumată de România și pentru care a solicitat și va primi fonduri europene, nu o… ”posibilitate”.

făptașii, înregistrările vor fi șterse chiar și înainte de împlinirea celor 30 de zile, că tot nu există vreo sancțiune).

III. Amendarea articolului legat de produsele pădurii

III. 1. Revenirea la forma din Codul Silvic în vigoare a alin. (4) art. 99 din proiectul Noului Cod Silvic ((4) Produsele pădurii aparțin proprietarilor sau deținătorilor acesteia), prin adăugarea sintagmei ”cu excepția faunei de interes cinegetic şi a peștelui din apele de munte”.

Motivare:

– e cel puțin absurdă trecerea faunei cinegetice și a peștilor din apele de munte în proprietatea proprietarilor sau deținătorilor pădurii (!), mai ales în colaborare cu forma propusă și pentru alin. (5) din care se elimină obținerea oricăror avize și autorizații pentru exploatarea produselor nelemnoase ale pădurii (!!!)

– e o prevedere total impredictibilă și generatoare de conflicte (ce faci cu fauna și peștii care își schimbă zilnic, ori chiar de la oră la alta, ”stăpânii”, trecând de pe o proprietate pe alta?)

III.2. Păstrarea obligativității obținerii avizelor și autorizațiilor necesare recoltării produselor nelemnoase ale pădurii (altele decât cele culese pentru uz personal/familial), precum și introducerea necesității unor studii de impact de mediu legate de modalitățile și cantitățile de recoltare (art. 99, alin. (5)).

Motivare:

– pădurea nu se reduce la produsele lemnoase (de altfel, în țări precum Spania, Portugalia sau Italia, veniturile din produse nelemnoase le concurează pe cele ale produselor lemnoase);

– flora și fauna fac parte din ecosistemul pădurii, exploatarea lor afectând direct pădurea în ansamblu (produsele lemnoase), astfel, cantitățile și modalitățile de valorificare trebuie să fie stabilite în baza unor studii de impact asupra mediului (comune cu cele pentru produsele lemnoase!)

DE LEGE FERENDA:

Un Cod Silvic, pentru a fi cu adevărat un Cod Silvic, ar trebui să acopere reglementarea administrării pădurii în ansamblul ei, nu doar produsele lemnoase. La ora actuală există o lege a vânătorii și norme executive (hotărâri de guvern și ordine de ministru) pentru celelalte produse nelemnoase. În mod organic, Legea Vânătorii ar trebui să facă parte din Codul Silvic, la fel cum e necesară o reglementare la nivel de lege, pentru a avea aceeași putere, legată de administrarea/valorificarea celorlalte produse nelemnoase, de asemenea parte a Codului Silvic.

IV. Sancționarea penală a distrugerii, ruperii, scoaterii din rădăcini fără drept și a arborilor și vegetației forestiere din afara FFN (art. 140), la fel ca în cazul tăierii fără drept (art. 141).

Motivare

– În 2020, un amendament adus propunerii legislative de modificare a Codului Silvic a dezincriminat tăierea și distrugerea fără drept a arborilor și vegetației forestiere din afara FFN. Dezincriminarea a fost utilizată pe scară largă pentru distrugerea copacilor din parcuri (în special cele din București), dezvoltatorii imobiliari scăpând cu niște amenzi derizorii (de sute de lei) în contextul unor afaceri preconizate de zeci de milioane, chiar sute de milioane de euro.

– Proiectul Noului Cod Silvic reintroduce, la art. 141, sancțiunea (pedeapsa) penală pentru tăierile ilegale de arbori și în cazul celor aflați în afara FFN (așadar, inclusiv cei din parcuri și alte spații verzi din orașe), dar nu și în art. 140, care incriminează distrugerea, ruperea, scoaterea din rădăcini fără drept a arborilor, puieților, lăstarilor (doar) din FFN; nu e greu de imaginat că orice avocat al imobiliarilor puși pe făcut milioane de euro din spații verzi va pretinde că un copac a fost ”distrus”, ”smuls din rădăcină”, dar nu ”tăiat” (și, până la urmă, nu e cu mult mai complicat să dobori ori să smulgi din rădăcină cu TAFF-ul sau cu excavatorul un copac decât să-l tai cu drujba; nota bene: problema e inclusiv una de coerență legislativă)).

– în astfel de cazuri, efectele negative (implicit, și pericolul social al faptei) sunt aceleași (sau chiar mai grave) între ruperea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini fără drept a unor copaci cu TAF-ul sau buldozerul, respectiv tăierea acelorași copaci cu drujba;

– nu există vreun motiv ca regimul sancționator de la art. 141 (tăierea fără drept) să se aplice și arborilor din afara FFN, iar regimul sancționator de la art. 140 (distrugerea, ruperea, scoaterea din rădăcini fără drept) să nu se aplice.

V. Clarificarea art. 149, alin. (5), din proiectul Noului Cod Silvic, în sensul eliminării posibilității ca mijloacele de transport confiscate din cauza utilizării lor în transportul ilegal de materiale lemnoase să fie utilizate iar, pentru transporturi de materiale lemnoase la doar 6 luni după confiscare

Motivare:

– Art. 149, alin. (5), din draftul proiectului Noului Cod Silvic prevede: Custodia bunului indisponibilizat în procedura penală în vederea confiscării este aleasă în așa fel încât să se reducă la minim riscul săvârșirii de fapte similare. Organul care procedează la aplicarea sechestrului indică în concret locul unde se face obligatoriu predarea bunurilor supuse sechestrului. Până la soluționarea definitivă a cauzei penale, dar nu mai mult de 6 luni de la data comiterii faptei, mijlocul de transport supus măsurii complementare nu mai poate fi utilizat pentru transport de material lemnos.

– din start, modul de redactare e greșit, în același aliniat (și în aceeași teză) sărindu-se de la o măsură complementară (confiscarea mijloacelor cu care s-a comis o infracțiune) la o măsură asiguratorie (sechestru) pentru a reveni, din nou, la o măsură complementară (confiscare). Asta în condițiile în care sunt măsuri/sancțiuni diferite și cu regim diferit.

– Pe fond, nu doar în domeniul tăierilor ilegale de păduri, e de notorietate că, în România, o cauză penală nu are cum să fie soluționată definitiv în doar 6 luni. Din păcate durează ani, chiar mulți ani. Iar riscul săvârșirii de fapte similare dacă TIR-urile utilizate la transporturi ilegale de lemn sunt returnate după 6 luni nu e ”minim”, ci garantat. Asta, după ce e transferat pe o altă firmă, ca să nu mai poată fi nici executat în momentul sentinței definitive. Totuși, când vorbim de transport ilegal de materiale lemnoase, vorbim, practic, de infracțiuni în flagrant (te mai poate prinde și după fotografii, înregistrări video, dar în cvasi-majoritatea cazurilor controlul în care se constată lipsa actelor legale echivalează cu flagrantul). Așadar, exceptând situațiile unor vicii procedurale majore, nu prea ai cum să scapi de condamnarea penală și, implicit, de confiscare.

București, 25.08.2023

Societatea Academică din România

responsabil politici publice de mediu – Mihai Goțiu

director executiv – Simona Ernu