Proiectul de lege a sănătăţii este rezultatul unui proces viciat de formulare a politicii publice, susţine Alina Mungiu-Pippidi, profesor de politici publice la Hertie School of Governance şi presedinte SAR. Legea ocoleşte problemele pe care se presupune că trebuie să le rezolve, are consecinţe nedorite care crează alte probleme, a fost nedemocratic şi neprofesional concepută. Privatizarea despre care se discută nu are nici o şansă să crească eficienţa actului de sănătate câtă vreme tot statul ar controla mecanismul preţurilor şi ar decide cine e eficient, ceea ce reprezintă şi azi sursa principală a corupţiei la noi. Riscurile create pentru sistem prin acest proiect sunt, ca atare, mai mari decât beneficiile potenţiale.
Ca profesor de politici publice şi fondator al unei instituţii care a încercat să contribuie la raţionalizarea politicilor noastre am datoria să explic ce e în neregulă cu toată povestea asta cu legea sănătăţii, de ce abordarea e greşită şi cum s-a ajuns la radicalizarea situaţiei. Nu o să mă mai refer la ce a spus şeful statului în celebra sa intervenţie televizată din 9 ianuarie, pentru că a spus cu autoritate lucruri factual eronate. Cel mai eronat e că ne despart doar câteva luni de europenizarea serviciilor de asigurări de sănătate, când posesorul unei asigurări româneşti se va putea prezenta, de exemplu, la un spital german cu asigurarea de acasă şi va fi operat pe gratis. Cu alte cuvinte, dacă reformăm sistemul, de la toamnă la Viena nu vor mai fi trataţi doar Teo şi şeful statului, ci orice cetăţean. Nu e adevărat, nu ne despart luni, nici măcar ani, ci nu se ştie dacă se va realiza vreodată.
Să ne întoarcem la problema din sănătate pe care vrea să o rezolve legea asta. Prima e subfinanţarea sistemului, prima şi cea mai importantă, dată fiind starea de dezvoltare precară a României (48% nu au toaletă cu apă curentă, mortalitatea prin TBC sau avorturi septice e la nivel african). Subfinanţarea are mai multe cauze, existenţa a prea puţini contribuabili este cea mai importantă, prostul management fiind o cauză cu totul secundară. Corupţia nu e o cauză a problemelor din sănătate, cu excepţia zonei medicamentelor (unde este), ci un simptom al subfinanţării. Cu alte cuvinte, ca să aflăm cât ne costă, de fapt, sănătatea, noi trebuie să adunăm cât cheltuie statul direct (contribuţiile), cât plăteşte cetăţeanul din buzunar la farmacie sau în sistemul privat de sănătate, dezvoltat natural ca o alternativă de succes, şi cât plăteşte cetăţeanul informal, în sistemul de stat, ca să îşi cumpere perfuzii, baterii şi ce mai e nevoie, plus să plătească medicul sau infirmiera, care sunt în majoritate sub salariul mediu, de fapt sunt deliberat lăsaţi să fie plătiţi direct de cetăţean, statul făcînd astfel economii permanente. Ca o consecinţă dramatică a subfinanţării avem pierderi de personal calificat, dată fiind europenizarea pieţei de muncă, reală, nu ca europenizarea asigurărilor, cu alte cuvinte cadrele noastre pleacă în ţări unde vor avea venituri de 5-20 de ori mai mari (şi transparente).
Ce e de făcut? Că reglementarea e doar unul din instrumentele statului. Există companii de stat care au datorii enorme (nu îşi plătesc asigurările de sănătate pentru angajaţi, şi, orice sistem am avea, tot nu o să le plătească). Oare nu puteam începe prin a rezolva administrativ o colectare mai bună? Există instrumente economice mult mai subtile, tot statul le-a implementat greşit in ultimii ani, ducînd direct la catastrofe autoprovocate (intermediari cau iau medicamente ieftin şi le vînd afară scump, de exemplu). Există modele în ţări ca Brazilia, care au recurs la un sistem semivoluntar cu un enorm succes, le-a luat cineva în considerare? Nu ştim. Şi aici ajungem la problema numărul 1, procesul viciat de formulare al politicii publice.
Să zicem că trebuia neapărat dată o lege, că reglementarea e soluţia problemei… Soluţia trebuia să satisfacă trei condiţii:
1. să introducă elementele indispensabile rezolvării problemei subfinanţării, putând demonstra că în mare măsură problema va fi eliminată; în aceeaşi măsură să rezolve şi alte probleme derivate, de exemplu plăţile informale, măcar parţial, sau calitatea serviciilor.
2. să nu aibă consecinţe nedorite, adică, încercînd să rezolve o problemă, să nu creeze altele;
3. să fie, la acelaşi nivel de rezolvare a problemei de fond (subfinanţarea, tradusă în servicii proaste) mai puţin costisitoare (incluzînd aici orice tip de costuri) decît alte variante de rezolvare, inclusiv opţiunea zero, adică absenţa oricărei legi noi şi strădania îmbunătăţirii administrative.
În plus, procesul de formulare legislativă trebuia să fie pe canalele transparente, create în acest scop, adică legea trebuie concepută după consultarea tuturor celor avizaţi (nu înainte) de compartimentul de politici publice din minister, în care s-au băgat fonduri europene ca să înveţe analiză cost-eficienţă, ei trebuiau să prezinte variantele de soluţii ministrului, care să aleagă, nu din 3 legi, ci din 3 soluţii, şi după aceea să vedem ce legi trebuie schimbate pentru implementare. Nu a fost evident aşa, ci ca în Africa, nişte consultanţi superficiali au spus: Nu vă ajung banii de stat pentru sănătate, folosiţi un sistem de finanţare mixt, ca în Olanda, ignorînd că deja sume considerabile private merg în sănătate, că problema noastră e diferită de cea pe care au avut-o olandezii cînd au reformat sistemul lor (ei aveau contribuţii prea mici care nu mai corespundeau unor costuri în creştere, nouă pur şi simplu ne lipsesc milioane de contribuţii, ruralul şi întreprinderile nedisciplinate în primul rînd).
Coroborat cu plângerile FMI că sectorul public e prea mare, se pune mâna pe bisturiu de către o gaşcă politică din afara nu doar a ministerului, ci şi a practicii medicale şi a politicii publice, care profită de sentimentul omniscienţei la Băsescu ca să îi spună că au ei o soluţie de dreapta şi să îi susţină contra tuturor. Cum rezolvă soluţia lor problema principală, cea a numărului insuficient de contribuabili? O ocoleşte; pentru că la fel cu sistemul de pensii, tot aceiaşi contribuabili vor ajunge să subscrie la mai multe sisteme, nu cei care lipsesc. Dar problema a doua, plăţile informale? Nici vorbă, pentru că sistemul de stat, cel cu acces pentru săraci, va rămâne subfinanţat, va fi chiar mai drastic subfinanţat, deci aici vor rămîne cele mai prost plătite cadre care vor trebui cumva subvenţionate direct de populaţie (bani sau cadouri în natură). Dar problema a treia, calitatea serviciilor, nu ar trebui ea să crească prin faptul că se creează competiţie între public şi privat? Nu: acest concept de new public management (NPM) a fost între timp dovedit ca greşit, competiţia nu funcţionează acolo unde nu există un mecanism de piaţă care ar stabili preţul, şi nu funcţionează în general în ţări vulnerabile la corupţie. Dacă am plăti direct, din buzunar, pentru ambulanţe, probabil că în timp s-ar dezvolta un serviciu de calitate mai bună la un preţ corect (pe care însă destui nu l-ar putea plăti, deşi economic ar fi preţul just). Dacă însă nu plătim direct, ci aceste servicii concurează toate la un anumit fond de stat, statul va stabili de fapt preţul şi ce firmă e mai eficientă, în mod arbitrar şi preferenţial, cum îi e felul, se va întîmpla
ca atunci când noi am externalizat, în entuziasmul NPM, publicitatea televiziunii, creând o rentă pe care după aceea au avut-o doar firme de înalţi oameni politici. Că eu nu vorbesc doar din teorie, am prins vremea când astea erau la modă şi le-am şi aplicat, între timp ele nu mai sînt la modă decât la vreo câţiva consultanţi rataţi. Ca atare, acuzele că legea poate crea băieţi deştepţi în sănătate sunt cu totul întemeiate.
Mai departe: are legea consecinţe nedorite? Sigur, facem praf sistemul de urgenţă, despre care chiar FMI şi Banca Mondială au spus că e cel mai bun din regiune şi să-l lăsăm în pace. Ca urmare, unii se opun, chiar cei mai buni oameni din sistem, chiar medicii PDL, şi nu ne mai rămîne decît să desăvăşim ceea ce a început stupid şi nedemocratic prin ceea ce e o culme a stupizeniei şi lipsei de democraţie: asumarea răspunderii. Simbolic, înlocuim şi pe Arafat cu Ciohodaru (după vizita la Cotroceni, e pe faţă), ca şi cei care nu citesc să priceapă despre ce e vorba.
Periculoasă guvernare. Şi să nu îmi spună nimeni că alternativa e mai rea, pentru că pe unele domenii deja nu există riscuri mai mari decât cele induse de procesul de reformă. Iar scuza că „Hai, dom’le, că era mai bine dacă nu făceau nimic?” nu ţine. Da, era mai bine. Că nu e adevărat că în România nu există bună guvernare fără reforme radicale şi alte aiureli. Cum am spus şi la legea educaţiei, unele universităţi erau bine guvernate şi aşa au rămas, altele erau prost guvernate şi tot aşa sunt şi azi – pe legea nouă. Instrumente există, totdeauna imperfecte, oamenii contează şi statul asta trebuie să facă, să promoveze pe cei capabili, ca Arafat, nu să îi dea afară. La Iaşi am văzut în decembrie o universitate care tocmai îşi deschidea un muzeu de clasă occidentală, totul din fonduri proprii şi muncă voluntară (Univ. Al .I. Cuza), unele clinici din România au coadă de turişti medicali occidentali care vin să se trateze aici de bune ce sunt. În loc să îi promovăm pe cei care fac asemenea lucruri şi să facem ce putem ca să generalizăm experienţa lor, noi ne ţinem de reforme caragialeşti. Dacă nu mai rău.
SISTEMUL POLITIC DIN ROMANIA a mai ramas sa decida acte comerciale cu sufletele romanilor ca asupra strainilor n-are jurisdictie. Acest proiect legislativ referitor la medicina de urgenta este picatura care a umplut paharul si arata cat de CRIMINALA POATE FI CLASA POLITICA din Romania impotriva caruia au ajuns sa se opuna STRAINII FMI si state din UE. Este incredibil ce natie parsiva putem arata lumii.
Doamna Alina Mungiu-Pippidi, conform deja traditiei, face fotografia de etapa, dar si defineste problemele. inclusiv pe cele potentiale. Aprecierile mele.
Admirabila maniera in care doamna Pippidi solicita corectarea unui proiect falimentar inca din fasa, dar, vazand precedentele reactii ale puterii la interventii la fel de rationale, cred ca materialul va ramane fara raspuns, iar procesul, odata demarat, va continua, conform dorintei presedintelui si a grupurilor de interese din spatele sau! Este nevoie ca mult mai multi oameni responsabili din aceasta tara sa reactioneze, sa se opuna vehement acestei manopere perverse, sa-i oblige pe actualii factori de decizie sa revina cu picioarele pe pamnat, sa constientizeze faptul ca nimic pe aceasta lume NU este etern, si ca, in cele din urma, TOTUL se plateste!!
Nu criticati Africa asa la gramada … Africa de Sud a adoptat de curand o reforma majora a sistemului de sanatate, consultarile au durat cam 4 ani, si acolo sunt probleme mari si multi stakeholders cu interese foarte conflictuale.. Rezultatul si solutia aleasa pot fi criticate, dar policy development process a fost superb …
de acord !
dar inainte de a vorbi de legi sa incercam sa eliminam “normle de aplicare” a legilor care sunt date imediat dupa promulgarea legilor.
in mare majoritate aceste norme, elaborate de institutiile care coordoneaza activitatea legiferata, da niste norme care duce la totala schimbare a aplicarii ei.
asa ca ar mai urma surprize !!!!
Ca sa rezum lungul articol la un statement, e suficient sa spun: NU SE POATE! Nu era mai usor si mai simplu? De ce?
1. Principala “vina” a sistemului actual este SUBFINANTAREA. OK, asta o stim. Exista posibilitati de a mari finantarea Sanatatii (si altor domenii)? Nu, Nu acum.
2. S-ar putea face, DACA s-ar reforma intreaga societate! Sistemul politic, economia, finantele, Justitia. Una dintre ele daca ar avea nisip la roti, s-ar bloca. Imi puteti spune ce fel si cita reforma s-a facut in Romania in ultimii 22 de ani? Nu de catre PDL si Basescu, ci de TOTI. Si cind in Parlament s-au adoptat unele legi care puteau duce spre o reforma, chiar partiala (mai mult le presiunea UE), Justitia nu a aplicat-o, sistemele si-au dovedit inertia, s-a aminat si modificat si corectat… Cum se va elimina evaziunea fiscala daca nu exista o lege care sa controleze si pedepseasca pe evazionist, daca dosarul e aminat sau blocat sau respeinds, cind judecatorii “iarta”? Cind majoritatea populatiei vede impozitul ca un fel de bir pe care mai curind nu l-ar plati. Vorbiti de Brazilia si auto-renuntare? E posibil in Romania asa ceva? De o reforma m,orala nici macar nu am mai pomenit: credeti ca e posibila in Romania? Cit timp ne consideram mai saraci decit am vrea sa fim, FORGET IT!
3. De fapt, respingeti solutiei REFORMEI in Sanatate. De teama de ce ar putea fi. Mai bine prapadita de vrabie din mina decit cioara jumulita d epe gard, nu-i asa? Deci, sugerati doar “cosmetizarea” sistemului, “imbunatatirea lui. De ce sa schimbam ceva care (totusi) merge? Uite ca nu mai merge. In judetul Iasi SMURDul a disparut in 5 localitati, practic nu mai exista in afara Iasului. De ce? Pentur ca primarii nu mai au bani sa ii plateasca serviciile. Poate ziceti ca e rau ca SMURDul e la Primarii. dar cum e in Germania? Cum e in intreaga lume? Ajungem iarasi la “subfinantare”. Poate ar fi bine sa ne recunoastem la nivelul Chinei si am cere doctorilor sa merga pe bicicleta pe la bolnavi acasa, cu oarece leacuri in geanta, eh?
4. Insasi legea vi se pare un demers ne-democratic. Va contrazic! Am trait in Canada si asa era si pe-acolo. cei din Minister (de presupus a fi specialisti) discutau o propunere de lege si o anuntau pentur discutii, Nu este asa in acest moment? Ca bvine de la Cotroceni? Nu stiu daca e asa, dar conteaza mai putin. Va mai amintiti de Legea Invatamiontului? Alya lege “nedemocratica”… Un specialist (Miclea si comisia lui) a lucrat-o luni de zile. A prezentat-o celor din sistem si Parlamentului. S-a ajuns la un Pact/Consens National! – va mai amintiti? Cind sa fie votat, s-a blocat in Parlamet. Abramburica a venit cu propria lege – nediscutata de nimeni! Avea sustinerea sindicatelor… Cind Funeriu a incercats a intraduca legea acceptata prin Pacul pe Invatamint – s-a blocat definitiv la Parlament. Dupa un
Consiliul Judeţean al Persoanelor Vârstnice Dâmboviţa, Sindicatul Funcţionarilor Publici si Personal Contractual Dâmboviţa, Liga Persoanelor Defavorizate, Confederaţia Sindicatelor Teritoriale „Cetatea” resping, de asemenea, posibilitatea adoptarii acestei legi. Va rugam sa luati la cunostinta si sa luati o pozitie hotarata in vederea respingerii acestei legi care va afecta profund si grav starea de sanatate a poporului roman. Va imploram ca in spiritual patriotismului de care dati dovada sa sustineti doleantele noastre avand in vedere faptul ca legea nou-propusa va afecta fondul biologic al romanilor care inca mai traiesc pe aceste meleaguri. Va multumim pentru atentia acordata!
De acord cu doamna Pippidi. In forma actuala legea are mai multe dezavantaje decat posibile avantaje. Pentru ca unele bucati din sistemul de sanatate functioneaza, sunt pentru o abordare incrementala pe acest subiect, in loc de o reforma care sa reseteze lucrurile.
si noi, cetatenii de rand ce putem face pentru a influenta o schimbare in directia celor propuse de dvs.?
Stimata doamna,
Dupa lecturile mele sunteti prima persoana care critica new public management (NPM) si pentru asta MERITATI TOT RESPECTUL.Nu cu multa vreme in urma v-am citit un articol în care va expuneati o idee, o tentativa mai bine zis, pe care n-ati reusit din cate imi amintesc sa o puneti in practica.Ati vrut sa adunati intelectuali specialisti pentru a lucra impreuna si a oferi solutii la reformarea institutionala a educatiei.Cu siguranta, stiti o gramada de oameni capabli care IMPREUNA ar putea elabora un proiect de lege a sanatatii fara portite pentru baietii destepti! DE CE SA NU FACETI UNUL, SAR-UL SA-L PREZINTE IN DEZBATERE PUBLICA IN PARALEL CU LEGEA PROPUSA DE GUVERNANTI? CAT NE MAI PUTEM LASA TERFELITI DE UN PREŞEDINTE CARE CONSIDERA INTELECTUALII O FRANA IN CALEA PROGRESULUI ?
@florina, tocmai asta e: dna Pippidi nu propune nicio solutie – o critica pe cea a Guvernului :-) Stie ca sistemul trebuie reformat, ba chiar din radacina – dar nu are solutii aplicabile in Romania. Ce am putea face NOI, romanii? Daca am fi mai altruisti, am putea macar sponsoriza sistemul de Irgenta. Am crea o Fundatie, am dona “un leu pentru Salvarea Romaniei”, am cauta donatori privati – si am scapa de privatizarea serviciului de Urgenta. Se poate? Dna Pippidi, credeti ca o astfel de solutie, perfect posibila in Germania, UE si chiar Brazilia, este posibila in Romania? florina, esti de acord sa ii dam cite un leu lui Arafat, pentru SMURD?
@OvidiuR: “Pentru ca unele bucati din sistemul de sanatate functioneaza” Ne puteti spune si noua care anume “bucati” “functioneaza”? Nu de alta, dar poate incep sa privesc situatia mai optimist…
Ce s-a intimplat cu dezbaterea pe legea sanatatii pare a fi un soi de documentar care ne arata concret de ce avem parte de politici publice in detrimentul statului si al cetateanului, de ce avem o administratie politizata, incompetenta si corupta, de ce ne pleaca profesionistii, de ce elita nu se mai poate inchega la virfurile decizionale.
Nu dreapta sau stinga defineste o guvernare, ci gradul de discretionarism, opacitate si coruptie al actului decizional; in cazul Romaniei, guvernarea e marcata in special de “alergia” pe care o au decidentii la tot ceeea ce are substanta, performanta, e dedicat binelui public si nu e inregimentat.
O reforma conceputa si realizata de prosti si corupti, fara pic de credibilitate, nu are cum sa aiba rezultate benefice decit pentru un grup restrins, conectat la camarila partinica. Decit asa, mai bine facem o pauza si cind datele problemei se vor schimba sa ne apucam iar de treaba.
voi realiza comentarii pe masura ce citesc materialul in logica sa:
rf. la afirmatia ca Statul nu ar putea sa faca echitabile activitatile celor noi veniti in sistem…. ba din contra, Statul tocmai asta face [regret dar nu ati aprofundat proiectul].
mai citesc din material si apoi voi posta un alt comentariu…
rf. la europenizarea serv. medicale ..presedintele a identificat o alta consecinta – dece sa ducem banii in afara tarii si sa nu rezolvam acest serviciu, aici, la noi acasa, tocmai ca am reusit sa reformam sistemul in mod eficient si asta este datoria noastra a tuturoara
rf. la subfinantarea sistemului medical…; ai se potriveste celebra poveste a lui Ion Creanga care ne sensibilizeaza la realitatea ca suntem f. prosti manageri si chiar muncitori – in loc sa ne vaicarim ca copilul va fi omorat de polobocul asezat gresit deasupra… mai bine ne apucam temeinic de munca sia stfel nu vom mai avea timp de vaicareli.
Subfinantarea este consecinta lenei si a chiului, a fugii de raspundere si a faptului ca nu suntem sa gasim solutii eficiente – punctuale care sa ne ajute in a trai mai bine, civilizat
rf. la solutia Reusitei… toate cele 3 puncte sunt expuse f.logic dar in contextul urmarit de autor; dupa mine … solutia este de a intelege si de a gasi TOT ce are nevoie Clientul Bolnav Numai cine nu vede clientul ca principalul personaj al sistemului.. si vede incalcirea de interese si boicoturi.. acela va tot vorbi zadarnic pt ca nu da solutii viabile, pertinente
proiectul este Transparent si numai cei care nu-l citesc dar vorbesc ds. el nu fac decat sa Taie frunza la caini; numai faptul ca autorul poate sa scrie ds. acest proiect este o dovada ca transparenta exista – proiectul poate fi imbunatatit tocmai in acest fel
rf. la consecinte nedorite – eu cred ca Pres. TB a lamurit ca tot ce se leaga de conceptul de Salvare este acelasi:Public, Gratis si sub controlul autoritar al 112
rf. la periculoasa guvernare…; daca nu era asa de PERICULOASA acum eram in situatia grecilor iar eu nu mai eram sigur ca voi mai primi pensia aia care, de bine de aru, O AM.
Expresia PERUCULOASA este cert periculoasa si nu face decat sa arate fie rea vointa si nepricepere. A gresi este omeneste, a persevera in a gresi este … no commment !
FINAL
Eu in totdeauna am considera SAR-ul o insitutie care are un nivel acceptabil de condescendenta – dar acum imi dau seama ce lupte intestine exista si la dv.
Arbitrariul trebuie sa dispara si sa se vada ca va straduiti sa fiti onesti si drepti, pt binele nostru al tuturora. Eu asa am crezut ca va fi acest SAR…, m-am inselat ?
Apreciez articolul doamnei Alina Pippidi-Mungiu si cele cateva interventii ale domniei sale pe care le-am urmarit si care mi s-au parut extrem de la obiect si de pertinente.
In defavoarea acestei legi mai putem asterne niste cateva pagini bune….
Ma gandeam daca nu era mai simplu si mai IEFTIN pentru asigurati sa se creasca contributiile la nivelul initial de 14%, sa se largeasca concomitent baza de impozitare si sa se reduca categoriile de exceptati – asa cum s-a propus in noua lege. Mai trebuiau implementate cateva mecanisme de control si sanctiuni dure. Si, daca se doreste un aport de fonduri private in sistem, sa se fi marit plafonul deductibilitatii nu la 300 de euro ci la 400 de euro sau mai mult…
Da, dar o asemenea varianta nu ar fi permis tunurile la care vom asista pe viitor, in cazul nefericit al adoptarii acestei legi si a legislatiei secundare in formula creianata de acest draft…
Soarta legii invatamantului ne-a invatat doua lucruri:
1.-Diversitatea intereselor face ca discutiile pe marginea unui proiect de lege sa se prelungeasca la infinit, fara sa se ajunga la un consens.
2.-O lege, chiar daca este buna, nu va putea fi aplicata corect, daca nu vom promova, in cadrul unei bune guvernari, valoarea, cinstea, harnicia, cultul lucrului bine facut, demnitatea, respectul de sine si integritatea morala.
Nu inteleg de ce NIMENI nu discuta de cati bani se colecteaza pentru sanatate !
Toata lumea spune ca sistemul este subfinantat .
DE CE ?
CAT SE COLECTEAZA SI CAT SE INTOARCE IN SISTEM ?
CINE NU PLATESTE PIERDE RANDUL.
CINE NU PLATESTE ASTEPTA 9 luni si 25 de zile pentru a fi operat de un medic bun.
1. Cine plateste are prioritate la operatii si la doctori.
2. Cine nu plateste trebuie sa astepte pana cand cei care au platit sunt serviti – doar au contribuit mai mult la firmele private din sistemul medical.
De ce nu-si da demisia ministrul sanatatii Ritli?
De ce nu-si da demisia seful CAS?
Dl. Presedinte basescu i-a acuzat de incompetenta, de proasta gestiune, de prostul management al banului public.
am primit de la un cunoscut din Turcia o vorba de-a lor / mi-a tradus-o si in engleza si asa eu am putut s-o inteleg pe deplin…, iat-o:
O vb. spusa de un turk…:
one who knows, accomplishes
one who knows little, offers unsolicited advice
one who is ignorant, criticizes
one who can-t accomplish, slings mud
sau
unul care ştie, realizează
cel care ştie puţin, oferă sfaturi nesolicitate
unul care este ignorant, critică
unul care nu se poate realiza, te taraie in noroi
dl. arafat/ smurd la care se regaseste…? In TOATE si mai ales la ultima pt ca are probleme de personalitaet legate de varsta si oboseala; si eu am 76 de ani si am trecut exact prin criza prin care trece el… dar m-am recules si mi-am vazut de drum….
inchei spunandu-va – cine nu intelege mesajul acestui proiect are problemele expuse de cunostiinta mea din Turcia
D-na Alina Mungiu -Pippidi , va rugam, aveti puterea de a duce la capat demersul dvs.
Societatea civila va sustine. Legea nu se poate aplica din aproape in aproape. Este haos in sistemul sanitar , nu sunt studii de impact , nu se stie o cifra financiara ce se va colecta -sigur-la nivel de Casa Nationala de Sanatate , nu sunt stabilite in mod unitar standardele seviciilor medicale , cred ca la ora actuala UPU ,laboratoarele medicale , radiologiile-in general paraclinicile au inteles aceasta necesitate de standard , dupa care sunt si acum platite
In opinia mea trebuie inceputa o ordine financiare in sistemul de sanatate -pentru ca este- o mare banca -unde depunem bani si orice banca nu merge dupa ureche ca falimenteaza. As avea multe comentarii sa fac ca platitor de prestari sevicii medicale …omul conteaza ,pentru el se impun standarde de calitate si respect reciproc.
Dna Mungiu , in 2007 cand Parlamentul a votat suspendarea , T.Basescu s-a dus la Universitate pentru a se intalni cu sustinatorii.Erau multi oameni adunati pe carosabil.Adunarea a fost spontana ca si acum.N-am auzit sa fi fost amendat cineva . Jandarmii amendeaza doar daca strigi impotriva PUTERII ? Cum functioneaza aceasta lege ?
Se pare ca vorbim degeaba. Basescu o cerut retragerea proiectului de lege. S-a intimplat exact cum s-a intimplat si la “condamnarea comunismului” in Parlamet. Fara a “asculta” (citi) Raportu (proiectul), am grohait, am tropait, am scandat “lozinci”… Recomandarile Raportului nu s-au aplicat si am ramas cu intrebarea: la ce a folosit? Asa si acum: am ramas cu demisia (din Minister) a dlui dr Raed Arafat si un sistem sanitar in COMA. Pentru ca am fost prea lenesi ca sa citim, intelege si dialoga, pentru ca ne-am lasat manipulati de televiziuni sau doar de propriile tare “socialiste”. Masura o dau tocmai “demonstratiile” in care participantii (pe linga a-l huidui pe Basescu), aveau treaba sa “salveze” SMURD de la… desfiintare! De la “privatizare”! Basescu a facut un gest incalificabil, dar pot gasi intelegere. Numai cei ce gindesc isi dau seama ca retragerea Proiectului, in cuvintele lui, nu inseamna “o victorie a societatii civile”, cum spun timpitii de la usl, ci… O FLEGMA in fata poporului roman! Pe sleau: “daca sunteti prea prosti pentru o reforma, nu o facem!” Si acum, ce, dna Pippidi? Citi ani ne vom mai chinui cu ACEST sistem? Cit timp vom merge pe banii nostri, ne-asigurati, la clinici private din tara si din strainatate? Cit timp vom mai da spaga celor din spitale, de la portari la doctori docenti profesori specialisti – chirurgi sau nu? Pina va da sistemul “coltul”? Pina va falimenta definitiv si iremediabil? Suntem exact in situatia din anii 90, cind nu vroiam “sa ne vindem” uzinele ca, deh, ce vor face saracii muncitori? Vor aparea capitalistii, ne vor exploata… Si ce s-a intimplat pina la urma? “saracii muncitori” au ajuns someri citiva ani mai batrini si invatati deja cu nemunca, uzinele au fost vindute la fier vechi – PENTRU CA NU SE PUTEA ALTFEL! Asa se va intimpla si in Sanatate. Si in Invatamint, de altfel. Din pacate, in Romania NU SE POATE, am mai spus-o. Nu poti mentine sistemul de stat pentru ca exista “baietii destepti”. Nu poti privatiza ceva, nu poti crea o competitie normala, ca apare mafia, capitalistii “de cumetrie”. Chiar daca in mina Statului nu va ramine decit mecanismul controlului, tot vor exista acolo romani corupti care sa sifoneze bani. Probabil autoritatile vor avea din ce in ce mai multe probleme sa asigure un serviciu de urgenta in afara oraselor mari. Primarii vor trebui sa isi cumpere propriile salvari, daca nu vor sa le moara oamenii. Dar Legea va lipsi… O sa fie “vesel”. Dna Pippidi, la adapostul sistemului german, o sa mai faca vreo citeva analize, cerind mai multa finantare. Si cind Statul nu va mai avea bani nici macar pentru pensii si salariile bugetarului, vom vedea noi. In fond, Grecia are 45% somaj si inca nu a murit…
nu am incredere intr-un proiect sustinut atat de agresiv de basescu dintr-un motiv simplu: nu am incredere in basescu. tot ce a propus si a sustinut s-a dovedit pagubos pentru cetatenii simpli (puteti spune ca a sustinut reforme, insa reforma inseamna sa inlocuiesti ceva ce merge prost cu ceva ce functioneaza mai bine. ce “reforma” a produs efecte pozitive pana acum? la nivelul declaratiilor, nu ma intereseaza cine a reformat mai mult sau mai putin. vreau sa vad rezultate pozitive, si ele se lasa asteptate.)
re: proiectul propus si apoi retras. forma pusa in dezbatere publica era suficient de vaga in zonele importante, ramanand a fi clarificata prin acte aditionale ce nu urmau a fi in dezbatere publica – in primul rand, PACHETUL DE SERVICII DE BAZA. ce contine acesta? nici macar zvonuri nu exista. nu poti accepta un proiect de lege care va restrange accesul la tratament in functie de asigurarea platita si sa nu spui ce oferi cetateanului obisnuit – mare parte nu-si vor putea permite decat asigurarea de baza.
apropo, ceva mai sus un domn spunea ca sustine reforma si ca are 76 ani. dle draga, la varsta pe care o aveti – multi ani inainte! – probabil aveti si boli specifice. aveti idee cat poate fi prima unei polite de asigurare pentru o persoana care are boli cronice? sau daca macar o persoana care are o pre-conditie medicala poate fi asigurata?! ce veti face, dvs. si alti pensionari, cu veniturile cunoscute pentru cei mai multi, cand asigurarile minime nu vor acoperi plata tratamentului pentru o boala de care erati suferind/suferinzi inainte de intrarea in vigoare a legii?
nu caut nod in papura, incerc sa va explic ca in proiectul de lege nu era clar ce se intampla in aceste conditii. asiguratorul privat nu e institutie de binefacere, daca nu sunteti un asigurat care sa aduca profit, nu va vor accepta drept client.
pana nu e clar ce este acoperit de asigurarea de baza, ce inseamna asigurare complementara / suplementara, care este acel standard de cost despre care se vorbeste atat de mult, ce sens are legea? da, se doreste reforma. da, costurile trebuie scoase la suprafata. insa medicii nu vor fi mai bine platiti – exista o lege a salarizarii unitare, verificati care vor fi salariile medicilor la aplicarea ei. nu sunt motivante. da, spitalele trebuie renovate / dotate, etc. insa autoritatile locale sunt definite politic si in ultimii ani s-a vazut cat investesc acestea in comunitate – au construit stadioane in loc de drumuri si locuinte.
asa ca imi permit sa ma bucur ca acest proiect a fost retras, ca oamenii au iesit in strada pentru a protesta, si daca va fi propus un nou proiect la fel de nebulos, voi fi in strada si eu.
Transparenta pentru Casele speciale
1. Casa de asigurari a transporturilor,constructiilor,…(?)
2. Casa de asigurari a SRI, SPP,SIE,MApN si Autoritatea Judecatoresca
3. Casa de asigurari a avocatilor
4. Statutul special privind numele si datele lor de identificare
Singura solutie viabila la situatia din aceste zile este sa se implementeze modelele di Norvegia,Suedia,Danemarca care au sisteme si structuri verificate in sute de ani si s-au dovedit a fi performane si profitabile.