Alegerile locale contează și pentru natură

Majoritatea alegătorilor, când se gândesc la miza alegerilor locale, se gândesc în primul rând la primari, mai puțin la consiliile locale, și se gândesc doar la ce se întâmplă cu zonele construite ale localităților lor, la drumuri, clădiri, utilități etc. Au impresia că de acestea depinde în primul rând calitatea vieții. Cred că ar trebui să să uite ceva mai departe în jur.

Să se gândească la faptul că, de exemplu, calitatea apei pe care o beau depinde de gradul de degradare al bazinului hidrografic în care se află sursa, sau că stațiile de tratare și rețelele de distribuție țin de companii care aparțin în special consiliilor județene. Să se gândească la faptul că una este calitatea vieții în localități înconjurate de zone unde natura a fost decimată, zone degradate, anoste, mutilate sau poluate. Și cu totul alta este calitatea vieții în localități care au în proximitate natură superbă, vie, nealterată. Că nu depinde calitatea vieții doar de ce venituri ai, de starea economiei, că mai trebuie și să ai și de ce să de bucuri, să ai ce vedea în jurul localităților, să te întorci din excursie încărcat cu energie, nu iritat de distrugerile, de ilegalitățile pe care le-ai văzut. Și că sănătatea nostră depinde strict de cea a mediului în care trăim.

Problemele grave sunt conștientizate de locanici, precum faptul că li se fură râul, cum s-a întâmplat la Vălenii de Munte, cu ani în urmă.

Dar problemele mai discrete sunt trecute cu vederea, mai ales impactul lor cumulat, și primari și consilieri care promovează ilegalitățile, corupți sau inconștienți, sunt realeși, spre a amplifica distrugerile.

De acești aleși locali depinde ce se întâmplă pe întreaga rază administrativ – teritorială a localităților noastre, nu doar în localitățile propriu-zise, în intravilan. Câți conștientizează de exemplu că de Petrila țin și padurile virgine din nordul Parângului, sau lacul glaciar Roșiile, nu doar orașul propriu-zis?

Degeaba se emite o legislație corectă, benefică, respectarea ei depinde până la urmă mai ales de autoritățile locale. De exemplu, dacă Consiliul Local Sălașu de Sus respecta legea, și ținea cont de zona de conservare specială a parcului natural, nu aveam pe Râul Alb nicio distrugere a naturii, niciun atac sălbatic asupra ecologiștilor care să facă înconjurul lumii, niciun proces. Dar consiliul local a dus tupeul la patologic, introducând în intravilan zonă de conservare specială în care nu ai voie să te atingi de natură, nu ai voie să încadrezi nici măcar o pădure ”de producție”!

Tindem să vedem doar fazele finale ale ilegalităților, acordurile de mediu și autorizațiile de construire, să înjurăm doar autoritățile de mediu (care au oricum o vină majoră). Dar cauza primordială a distrugerii naturii, a mutilării mediului nostru de viață, este la autoritățile locale. Totul pleacă de la planurile de urbanism ilegale și de la certificatele de urbanism ilegale. Și noi, alegătorii, suntem până la urmă complici cu cei care ne măcelăresc țara ”de la firul ierbii”.

Un alt exemplu notoriu: Dacă Consiliul Județean Gorj ar respecta legea, și nu ar emite pe bandă certificate de urbanism ilegale, pentru construcții în parc național, nu s-ar ști de atacul asupra parcului național chiar și în Noua Zeelandă, nu s-ar mai judeca acum Bankwatch și Agent Green cu ANPM, ca să anuleze decizia etapei de încadrare ilegală. Nici măcar nu s-ar fi ajuns la o decizie de încadrare!

În unele localități situația este și mai gravă, sunt primari care folosesc poliția locală ca pe o grupare interlopă, ca să-i șantajeze pe cei care sesizează ilegalitățile de mediu. Tot poliția locală este cea care ar trebui să-i amendeze pe cei care aruncă gunoaie în râuri, ducându-ne până la probleme de politică externă.

O altă problemă majoră ce ține de autoritățile locale este cea a impactului anormal al inundațiilor din țara noastră. Totul pleacă de la faptul că se încalcă masiv legea și se emit ”la scară industrială” autorizații de construire în zone inudabile, în proximitatea râurilor. Îmi amintesc cazul de la Ostrov, unde chiar primarul își construise casa jos, în luncă, și i-a fost inundată de Dunăre.

Vedem că în țările din jur autoritățile locale se luptă pentru a-și apăra patrimoniul natural, împotriva abuzurilor ”de la centru”. Și nu de ieri de azi. În urmă cu vreo zece ani îmi amintesc că un primar din Munții Balcani insista ca guvernul sârb să investească în a moderniza rețeaua națională de transport al energiei electrice, în care sunt pierderi enorme (ca la noi), în loc să-i distrugă râul din localitate. La noi vedem opusul, primarii sunt mai virulenți împotriva naturii decât autoritățile naționale. Este siderantă această poziție a primarilor, ostentativ împotriva interesului localnicilor, electoratului propriu. Iese în evidență cazul primarului din Bumbești-Jiu, care insistă să fie terminate hidrocentralele ilegale, deși comunitatea locală chiar nu are absolut nimic de câștigat, doar enorm de pierdut, din proiectul deținut de Hidroelectrica. La Petrila trei dintre candidații la primărie sunt implicați în mafia microhidrocentralelor, probabil un record național.

Autoritățile ar trebui să se implice ca să avem natură sănătoasă nu doar în afara localităților. Putem, chiar trebuie, să avea eșantioane de natură și în localități, chiar și în orașe. Și nu mă refer doar la ceva de genul Parcul Natural Văcărești. În ultimii ani, între profesioniștii în administrație locală de la nivel mondial, câștigă tot mai mult teren conceptul de orașe cu natură.

Putem să avem natură în orașe. Eu am văzut un jder în mijlocul ”calotei de beton” a Mănășturului, soția mea a văzut o vidră pe Someș în plin oraș, înainte de ultima mare betonare a tovarășilor de la Apele Române. Natura vrea să conviețuiască cu noi chiar și în localități, ne întinde o mână, dar cu autoritățile nostre locale, în cea mai mare parte obtuze, lipsite de educație ecologică elementară, nicio șansă.

Românii are trebui să vadă care candidați sunt conectați la mafiile de mediu, într-un fel sau altul, și să nu le mai dea niciodată putere de decizie. Astfel de oameni nu trebuie să aibă putere de decizie nici asupra unui metru pătrat din natura noastră.